Nu este o apreciere personală, pur şi simplu aşa i se duce vestea.

Dacă te întorci înspre Târgu Mureş după ce ai vizitat castelul regal de vânătoare de la Lăpuşna şi ai făcut şi o oprire la castelul Rakoczi-Bornemisza din Gurghiu, apăi de ce să nu poposeşti şi la Gorneşti, la 17 km distanţă de Târgu Mureş, ca să descoperi “comoara Mureşului”?

Gorneştiul avea pentru mine un aer mistic, de răsfăţat cu aer nobiliar, care se lasă vizitat doar o dată pe an, când cei de la Monumente Uitate organizau al lor Castle Break, trecând Teleki pe lista lor în aceeaşi dată care coincidea cu ziua porţilor deschise ale castelului. Oprind pentru câteva cadre de exterior, am sunat din pură curiozitate la numărul afişat în poartă “pentru detalii”. Un paznic mi-a răspuns nonşalant cu “vin imediat să vă deschid” şi în mod evident, prima mea întrebare a fost dacă vizitele sunt permise şi în altă zi; răspunsul a fost un categoric “se poate vizită oricând, atâta timp cât veniţi într-un orar decent”. Era deja 19.30, trecut peste ora de închidere a oricărui muzeu sau obiectiv turistic cu program de vizitare. Dacă şi ăsta era un orar decent, înseamnă că tocmai am nimerit cele mai flexibile şi primitoare gazde.

Ce-i drept, contele Teleki a zâmbit cu oarece subînţeles când ne-a prins bântuind prin camerele casei lui, semn că era puţin cam târziu pentru un ghidaj formal. L-am asigurat că suntem pasionaţi, interesaţi şi paşnici; ne-a lăsat zâmbind şi şi-a văzut mai departe de tranzistorii la care meşterea de zor. Fain om, aş fi vrut să-i mai smulg câteva vorbe despre trecut, însă simţeam că aş fi forţat notă într-un moment inoportun….poate dacă-i menţionăm că era ziua mea, poate îmi făcea în dar un interviu…oh well, better luck next time.

Scurtă lecţie de istorie: Castelul a fost ridicat între 1771-1778, pe locul unei foste cetăţi medievale, dărâmate din ordinul noului proprietar Mihaly Teleki, care şi-a dorit un impunător castel pentru familia nobiliară. Este una din cele mai reprezentative lucrări ale barocului pur transilvănean. A fost construit în stil Grassalkovich, răspândit în Budapesta. Farmecul stă în cele 52 de camere şi 365 de ferestre ale sale, simbolizând zilele anului. Justificarea ar fi aceea că în fiecare zi trebuia să fie privită o fereastră diferită pentru că şi norocul privitorului se schimba asemeni zilelor anului.

Cum îi şade bine oricărei clădiri de viţă nobilă a vremurilor de atunci, grădina nu poate fi o simplă curte interioară, ci musai un parc dendrologic, cu statui alegorice. Castelul Teleki nu se abate de la regulă.

Impozant, bine conservat, labirint printre camere înalte cu ferestre luminoase şi sărac în decoraţiuni şi mobilier. Aceasta a fost prima impresie după care l-am judecat la întâlnirea noastră fugitivă. Există totuşi o justificare: mobilierul a fost furat în cel de-al doilea război mondial, iar biblioteca distrusă şi doar o parte din cărţi salvate şi păstrate la Biblioteca Teleki din Târgu Mureş. Transformat după naţionalizare în sanatoriu TBC pentru copii şi retrocedat în 2006, a intrat în posesia urmaşilor familiei Teleki abia în 2011, pentru ca acum să fie restaurat treptat, după posibilităţi şi introdus în circuitul turistic.

Se organizează nunţi, evenimente, există acea faimosa “Zi a Castelului” când se organizează ghidaje gratuite, ba chiar cei de la SoNoRo Conac au organizat unul din concertele din circuit aici, pare-mi-se în 2013.

Militez pentru o valorificare şi pentru o promovare cât mai răsunătoare; este unul dintre puţinele castele recuperate, bine păstrate şi cu un potenţial îmbucurător. Dacă există, de ce să nu ne mândrim cu el?

Un istoric complet, bine documentat şi extrem de detaliat, se regăseşte pe site-ul echipei faine de la Monumente Uitate, care nu dezamăgeşte niciodată în materie de informaţii suculente legate de patrimoniul neaoş.

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim 🙂