Aşa cum pentru mulţi Anglia înseamnă Big Ben-ul londonez, Franţa e asociată cu Turnul Eiffel parizian sau Italia cu Colosseumul roman, dacă ceri cuiva să aleagă cea mai reprezentativă locaţie a Sloveniei, ar pune instant degetul pe imaginea clasică cu vederea aeriană asupra lacului Bled. Este atât de abuzată, încât mă mir cum de nu i-au făcut loc pe steagul ţării.

Este menţionat ca unul dintre cele mai romantice lacuri din lume, este prima recomandare pe care o primeşti de la orice localnic, a două cea mai populară destinaţie din Slovenia, după Ljubljana (judecând după Tripadvisor) şi a doua cea mai înghesuită de turişti, după Postojna (judecând după mine).

Şi cum la pomul lăudat nu te duci cu sacul, am avut un moment de pierzanie în care m-am gândit serios să înlocuiesc Bledul cel arhicunoscut şi comercial cu altceva mai…pitoresc poate. Greşit! Noroc cu gazda care a ridicat din umeri “You came to Slovenia, you HAVE to see lake Bled! It’s kinda mandatory” Apăi dacă-i musai…o să ne plictisim repede de el, dar numa’ bine că mai trecem pe listă Bohinj că e aproape, Triglav că doar am venit aici ca să văd Soca şi mai aruncăm şi un castel-două pe itinerariu că tot sunt…în drum. Toate în aceeaşi zi, evident 🙂

Sunt 55km din capitală până la Bled,parcurşi pe autostrada E61 în 40 de minute. Rapid, comod, eficient.Cobori pe aleea de promenadă amenajată în jurul lacului, te uiţi la lac, te uiţi la postcard-ul cu imaginea clasică. Le compari şi parcă culorile sunt mai intense în vedere…şi parcă muntele se reflectă cumva în apă…şi sigur zăpada aia de pe creste e pusă dinadins cu Photoshop ca să dea mai bine.

Aşa este.

Dar, să fim serioşi, lacul Bled este atât de iconic şi de picture perfect, încât cui îi mai pasă? Retuşurile digitale pălesc oarecum în faţă originalului, iar prima întâlnire îţi smulge un “uau” sincer şi o buză uşor căzută.

“Dar ce culoare are apa, dar ce frumos răsare turnul bisericii de pe insuliţă, dar ce fain arată castelul!” Te pierzi uşor în gânduri siropoase.

Lacul s-a format în urma deplasării gheţarului Bohinj, în timpul ultimei Epoci de Gheaţă. Bazinul s-a umplut cu apa gheţarului topit şi ceea ce a rezultat este o întindere de 2km de apă de smarald. Insula era o stâncă uriaşă de care gheţarul s-a frecat până a lăsat-o la dimensiunile ei de astăzi.

  

Vara aici se antrenează lotul de caiacişti, iar turiştii se răsfaţă pe mini plajele amenajate de jur împrejur. Izvoarele termale din partea de nord a lacului sunt captate în piscinele a trei hoteluri: Park, Golf şi Toplice Grand Hotel.

De pe pontoanele de pe malul apei poţi ajunge cu barca pe insuliţă. Durează cam 20 de minute o traversare, costă 10 euro de persoană,iar barcagii vâslesc cu spor de dimineaţă până seară, ca să curgă banii valuri. Având în vedere că slovenii îşi protejează apele, ambarcaţiunile cu motor nu sunt permise, aşa că efortul de a împinge manual 20 de inşi deodată parcă îşi justifică costul.

Tradiţia bărcilor Pletna datează din 1590 şi, deşi se spune că luntraşii erau oameni mândri, a căror profesie era respectată şi se transmitea din generaţie în generaţie, de secole, astăzi sunt convinsă că tradiţia contează mai puţin.

Pe insuliţă, accesul este permis doar jumătate de oră, timp suficient cât să urci în turnul bisericii (1465) şi să faci 2 paşi (la propriu) pe cei câţiva metri pătraţi pe care îi ai la dispoziţie. Având timpul drăjmuit, am zis pas la plimbarea cu barcă, preferând o tură în jurul lacului.

Oricum, îmi făcusem o idee destul de clară de pe blogul de călătorii, unde Alexandra a trecut mai multe detalii, inclusiv costurile intrării pe insulă. Ne-a ajutat să alegem altceva care am cosiderat că merită mai degrabă efortul. Mi-a făcut însă poftă de o tură pe toboganul de pe Straza, dar l-am găsit închis, aşa că am rămas cu ciuda că nu o să mă arunc şi eu la vale cu 40 la oră din vȃrful dealului.

  

Urcuşul spre castel poate fi un drum lejer pe şosea sau un scurt traseu de jumătate de oră, pe potecile amenajate din pădure.

Cocoţat pe o stâncă la 130m înălţime, prima variantă a castelului a fost ridicată în 1011 de episcopul de Brixen, fiind întărit şi extins în secolele următoare.

Astăzi, în incintă se organizează evenimente cu tematică medievală, reconstituiri ale luptelor cavalereşti,iar încăperile au fost transformate în spaţii muzeale.

Intrarea de 9 euro (adult) nu oferă o incursiune prea detaliată în trecut, dar asigură cele mai spectaculoase şi romantice privelişti asupra insulei şi lacului. Şi în fond, pentru asta ai gâfâit şi-ai transpirat pe scările interminabile spre castel, nu?

  

  

Clădirile castelului sunt dispuse pe două curţi interioare, pe două nivele. La cel inferior există o încăpere memorială a consolidatorului limbii slovene şi autor al primei cărţi printate în slovenă. Mai există o galerie şi o cafenea. La nivelul intermediar se află o pivniţă de vinuri, iar la cel superior se află o capelă care datează din sec. XVI, un muzeu care poartă prin istoria oraşului Bled, începând cu Epoca Bronzului şi un restaurant cu panoramă.

  

  

  

Slovenii au luat un lac şi l-au transformat în emblema întregii ţări. Oraşul a înflorit în perioada medievală datorită pelerinilor, mai târziu înlocuiţi de primii turişti, care s-au prins că izvoarele termale şi climatul blând sunt o bază bună pentru spa & wellness. După cel ce-al doilea război mondial, aristocraţii vremii găseau la Bled inspiraţie,frumuseţe cosmopolită şi activităţi de recreere specific elitei – vânătoare, ski,pescuit, golf, cazinouri… Astfel că Bled şi-a păstrat aerul pretenţios de staţiune nobiliară, bijuteria turismului unei epoci apuse.

  

  

  

Lacul Bled este hipnotizant. Te uiţi tâmp şi îi zâmbeşti a flirt. Dar nu se lasă impresionat. Este atât de lăudat,căutat,fotografiat şi curtat, încât pentru el eşti doar un altul căzut în plasă, victimă vrăjită fără prea mult efort. Turiştii forfotesc robiţi în jurul lui şi m-am convins că le merită toată atenţia.

  

   

Bled are un site de prezentare bine detaliat, extrem de grafic şi foarte util celor ce vor să-şi planifice o vizită în zonă şi să nu rateze nimic.

Din Bled până în Ribcev Laz ajungi în 20 de minute. Poate nu la fel de popular ca vecinul Bled, lacul Bohinj este cel mai mare lac glaciar al Sloveniei, având 4 km lungime, 1 km lăţime şi 45m adâncime. Nefiind la fel de vizitat că Bled, Bohinj m-a încântat chiar mai mult (dacă aşa ceva era posibil). Pluteşte un aer atât de liniştitor în locul ăsta, că parcă nici nu te-ai gândi câte oportunităţi de aventură ascunde un orăşel aparent mic şi inofensiv.

   

Dar când stai la poalele Alpilor Julieni, la intrarea în parcul naţional Triglav,la baza celei mai cunoscute staţiuni de ski a slovenilor – Vogel, posibilităţile sunt nenumărate- cea mai cunoscută cascadă – Savica,ascensiunea pe muntele Triglav,al cărui traseu străbate 7 lacuri glaciare, kayaking, rafting pe Sava, trekking pe trasee tematice,echitaţie, canionul Vintgar pe care nu ştiu cum am putut să-l ratez, parcul de aventură Bohinj, zboruri cu parapanta şi cine ştie câte altele or mai fi pe care nu le-am descoperit. Chit că m-aş muta în munţii lor cu o valiză de bani şi aş sta o lună, m-aş amăgi dacă aş crede că pot epuiza toate propunerile turistice pe care le-am găsit aici.

Pe site-ul oficial al regiunii, se găsesc toate tipurile de activităţi posibile în zonă, cu toate detaliile de care cineva ar avea nevoie.

   

La întoarcere spre Ljubljana, am oftat atât de adânc a regret, încât simt nevoia să fug undeva în Retezat, Făgăraş, oriunde aş putea găsi acasă o fărâmă de asemănare cu ce au oamenii ăştia aici. Peisajele or fi mai faine în ograda noastră, dar infrastructura de agrement va suferi în continuare de invidie acută.

Dacă ar fi să ne jucăm de-a “găsiţi cuvintele cheie care descriu Slovenia” aş zice într-o ordine absolut aleatorie Bled, natură, aventură,carst,cremşnit, castele şi lipiţani.

 

---

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne imprietenim 🙂