Oltenii se lauda cu multe tresaturi pe care nu le regasesti in alte zone ale tarii: mancarea,perfectul simplu,manastirile si culele. Daca mancare buna gasesti si in Bucovina, manastirile sunt mai frumoase in Maramures, iar perfectul simplu il inveti si in clasele primare, culele (sau ce a mai ramas din ele) le gasesti doar aici.

Casele boieresti fortificate sunt cel mai interesant exemplu de arhitectura civila din Romania, fiind propuse pentru inscrierea pe lista patrimoniului mondial UNESCO.Construite de boierii secolelor XVIII si XIX pentru a-si apara avutiile si familiile de invaziile turcilor veniti din sudul Dunarii,au fost raspandite doar pe teritoriul Olteniei, cateva razbind insa si prin Muntenia.Pe vremea boiernasilor, erau sute. Astazi mai sunt doar 18. Jumatate din ele zac in ruina, cateva mai norocoase au fost transformate in modeste muzee. Cei de la Igloo au avut in colectia Patrimoniu un album dedicat ansamblurilor de acest tip. Pentru fanii elementelor arhitecturale specific romanesti, recomand oricum intreaga colectie de Patrimoniu, e senzationala!

Dintre culele “norocoase” din Valcea, Conacul lui Maldar din localitatea Maldaresti, a avut soarta cea mai invidiata. Confiscat de comunisti si functionand ca spital si gradinita, a fost retrocedat mostenitorilor si ulterior cumparat de la acestia din urma, de o familie de oameni de afaceri din Craiova, care lucreaza in domeniul pieselor auto. Dupa o investitie de un milion de euro in restaurare, proprietarii i-au schimbat destinatia din casa de vacanta in pensiune inclusa in circuitul turistic.

Legenda spune ca Tudor Maldar, unul dintre capitanii lui Mihai Viteazu, a fost prins de tatari si a cucerit inima fiicei  hanului tatar, ajutandu-l sa scape. Cei doi s-au refugiat apoi in cula Greceanu, tot in Maldaresti, aproape  de Conac. Chiar daca legenda nu este legata strict de Conac, asocierea incanta cu un plus de farmec.

Fiind monument istoric, restaurarea s-a facut pastrand detaliile originale si urmand liniile arhitecturale ale constructiei initiale. Piesele de mobilier masiv sunt unicat,obiectele din interior sunt adunate cu migala din diverse targuri si anticariate (majoritatea provenind chiar dintr-un anticariat de la iesirea din Horezu), florile din cerdacurile brancovenesti sunt atent ingrijite si totul arata, miroase si se simte intocmai ca o casa primenita a unui mare si instarit boier.

Intreg personalulul este imbracat in straie vechi, meniul zilnic este afisat cu slove de poveste la intrare si esti zilnic intrebat cum iti place, cum te simti si ce-ti lipseste. Cu un zambet mare si sincer. Am marturisit ca nu suntem obisnuiti ca un concept inedit sa fie respectat intru totul, sa ramana autentic si sa fim intampinati cu atata energie si drag. Ni s-a spus ca educatia turistica primita e diferita, ca toti angajatii au urmat o scoala de ospitalitate prin Austria, deprinzand altfel principiile unei gazde desavarsite. Am zambit, n-am putut spune decat ca am fi putut trai o vesnicie acolo si ca eram tare fericiti de ce am gasit, ce am primit si de ce am luat cu noi la plecare.

Foisorul de langa piscina are sezlonguri si mese unde poti lenevi boiereste, pe pridvorul din fata restaurantului se iau cursuri de olarit sau gastronomie, iar crama din  pivnita e deschisa oricand, oricui. Mancarea e dumnezeiasca, jur ca nu am gasit bucate mai alese altundeva, altcandva. Totul facut in casa, cu gust si culoare olteneasca, de mancat cu pofta si baut cu spor.

Cele 15 camere sunt toate diferite, precum le spune si numele: Domnisorul Radu,Domnita Ruxandra, Fata de la Cozia, Domnita Vochita, Ana Doamna sau Lie Ciocarlie. Camera dubla cu mic dejun costa 70 de euro pe zi, iar cea single,50 de euro pe noapte. Pe cat de diferite, pe atat de greu de rezervat. Para-se ca se rezerva si cu un an inainte, iar vara greu prinzi un loc liber la conac. Locatia si conceptul sunt ideale pentru orice: business, relaxare, team building sau nunti.

Pentru rezervari, detalii si contact, site-ul oficial e intotdeauna cel mai indicat 🙂

Din Bucuresti, drumul nu ia mai mult de 3 ore jumate, pe autostrada A1 inspre Pitesti, Ramnicu Valcea si apoi urmand directia spre Targu Jiu. Din Horezu, se urmeaza indicatorul spre Culele de la Maldaresti si 5 km mai tarziu, ajungi la locatie.

Rost de plictiseala in zona nu e deloc, multe urme istorice se inghesuie intr-un spatiu destul de ingust:Culele Maldaresti,Muzeul Trovantilor, Casa Memoriala I.G.Duca,Manastirile  Bistrita,Horezu, Polovragi,Dintr-un Lemn,Pestera Liliecilor, Polovragi, Muierii, Muzeul Satului Bujoreni, Salina Ocnele Mari, Targiu Jiu si inca pe-atatea (dar noi doar atat am reusit sa bifam in 3 zile:)

Intregul loc este o poveste de demult;te adapostesti la umbra parcului, te cufunzi in liniste si te rasfeti cu un soare bland, te indestulezi la un ospat cu bunatati traditionale oltenesti si te binedispui cu un vin romanesc de colectie. Iesi pe cerdac si te gandesti “Ce faina-i viata de boier!”

Daca iti place si ti se pare util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂