Tură cu bicicleta prin Dobrogea, via Capidava şi Topalu

Am ales o zi însorită de iunie pentru a pedala prin Dobrogea. Trecuse mai bine de un an de la ultima aventură prin Dobrogea, aşa că am simţit nevoia să revenim.

Traseul planificat includea şi două obiective turistice: Cetatea Capidava şi muzeul Dinu şi Sevasta Vintilă din Topalu. Primul obiectiv mai fusese vizitat cu prilejul unei vizite mai ample prin Dobrogea, dar cel din urmă era pe listă de ceva timp. Întrucât prin zona aflată la est de Dunăre nu sunt prea multe variante de acces, a trebuit să ne folosim exclusiv de drumuri judeţene şi naţionale. iar distanţa a devenit una considerabilă – aproape 77 km.

După mai bine de două ore de condus, am ajuns în satul Seimeni, aflat pe malul Dunării, la o distanţă de 9 km de Cernavodă. Am parcat maşina la intrarea în sat, aproape de intersecţia cu drumul judeţean 223 şi ne-am pregătit temeinic de traseu. Nu ne-am făcut griji că ne va prinde noaptea pe traseu; în acea perioadă se întuneca destul de târziu.

Am început traseul cu o mică pauză, părăsind drumul principal şi apropiindu-ne mai mult de Dunăre pentru câteva cadre mai reuşite.

Începem traseul cu o coborâre scurtă până în satul Seimeni. De aici planificasem să pedălam pe lângă Dunăre pe o porţiune de 2 km, dar asfaltul ne fură atenţia şi revenim la drumul judeţean 223. Acest ocol a mai adăugat încă aproape 2 km la traseu şi ne-a obligat la o urcare suplimentară.

Drumul judeţean 223

Drumul judeţean 223

Coborând spre Dunăre

Ţinem indicatoarele cu cetatea Capidava şi drumul ne aduce din nou mai aproape de Dunăre. În câţiva km ajungem în următorul sat, intitulat sugestiv Dunărea.

Drumul judeţean 223

Satul Dunărea

Un indicator ruginit ne arată că satul se termină. Doar 7 km ne mai despart de cetatea Capidava, asta însemnând mai puţin de jumătate de oră de pedalat.

DJ 223 spre Capidava

DJ 223 spre Capidava

La cetate am avut parte de o surpriză. Cetatea nu se putea vizita. Nu era nici măcar un paznic care să dea detalii eventualilor turişti interesaţi. Doar câţiva câini. Se pare că autorităţile au dorit să restaureze cetatea cu fonduri europene, dar proiectul nu a fost făcut cum trebuie şi a fost sistat la scurt timp după demarare.

Cetatea Capidava

Zidurile refăcute ale cetăţii Capidava

Zidurile refăcute ale cetăţii Capidava

Zidurile refăcute ale cetăţii Capidava

Paznicii cetăţii

Chiar dacă nu ne-am oprit să vizităm cetatea, am făcut un mic popas aproape de Dunăre, nu departe de gardul ce înconjoară cetatea. Ne-am răcorit şi ne-am tras sufletul puţin. Până aici parcursesem abia 17 km din întreg traseul.

Dunărea şi cetatea în depărtare

Au urmat 7 km de suişuri şi coborâşuri line până am ajuns în Topalu. Muzeul Dinu şi Sevasta Vintilă din Topalu nu este semnalizat prin vreun indicator. Aşa că dacă nu ai un telefon cu o harta pe el, s-ar putea să nu îl nimereşti aşa de uşor.

Intrarea in Topalu

Muzeul este amplasat destul de aproape de drumul judeţean 223, De la intrarea în sat, dinspre Capidava, am mers încă 600 m, iar acolo unde drumul judeţean coteşte brusc la dreapta, noi am mers înainte încă 50 m. Muzeul se află pe partea dreaptă. Ne-am lăsat bicicletele în curte şi am intrat în muzeu. Acesta a luat naştere în anul 1961, în urma unei donaţii a doctorului Gheorghe Vintilă către comuna natală. Colecţia donată cuprinde peste 200 de lucrări de artă românească (tablouri şi sculpturi). Printre pictorii reprezentaţi în muzeu se numără: Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Nicolae Dărăscu, Jean Steriadi, Corneliu Baba şi mulţi alţii.

Clădirea reprezintă fosta casă părintească a doctorului Vintilă, iar numele muzeului este dat de părinţii acestuia. Muzeul este mult mai mare decât pare din exterior, aşa că e nevoie de ceva timp pentru a explora toate lucrările artistice.

Este un muzeu inedit, o adevărată comoară ascunsă la sat, care nu trebuie ratată de niciun turist aflat în zonă. Un bilet de intrare costă 8 lei, iar taxa foto în jur de 30 lei.

Odată vizita încheiată, ne-am suit din nou pe biciclete şi am revenit la drumul judeţean, îndreptându-ne către următorul sat,Tichileşti, aflat la 8 km distanţă.

Intersecţia DJ 223 cu DN 2A

Din Tichileşti ne apropiem de drumul naţional 2A. Dacă până aici am avut parte de un trafic redus, situaţia se schimbă. Maşinile circulă cu viteză, iar drumul nu are decât o bandă pe sens (exceptând urcările, unde sunt câte două benzi). După câţiva km pedalaţi, remarcăm un drum agricol paralel cu drumul. Chiar dacă viteza de deplasare şi confortul nu sunt aceleaşi, preferăm această variantă.

Drumul naţional 2A

Varianta de drum agricol, paralelă cu drumul naţional

Distanţa parcursă pe drumul naţional a fost de 13 km, mai exact până în Crucea, unde la intrarea în sat facem dreapta către Băltăgeşti şi ne încadrăm pe drumul judeţean 224.

Drumul naţional 2A

La ieşirea din sat ne aşteaptă o urcare serioasă. Eram încinşi şi făceam pauze dese. Gâfâiam, dar urcam, mai mult pe lângă biciclete. Din când în când mai zăreai câte un copac pe marginea drumului, care îţi oferea umbra lui protectoare. Urcuşul părea uneori lin, dar la final, au fost mai bine de 100 m diferenţă de nivel.

Drumul judeţean 224

Drumul judeţean 224

A urmat o coborâre care ne-a făcut să uităm de chinurile de mai devreme.

Coborârea spre Băltăgeşti

Odată ajunşi în Băltăgeşti, facem un popas la o bodegă din sat pentru a ne aproviziona cu apă rece. La plecare, câţiva copii pe biciclete se iau la întrecere cu noi. I-am lăsat să ne depăşească, iar ei au mers alături de noi până la ieşirea din sat.

De acolo, ne despărţim de asfalt şi pedalăm pe un drum pietruit care străbate terenuri agricole. Este acelaşi drum judeţean, doar sub altă înfăţişare. Până aici străbătusem aproximativ 56 km şi mai aveam de pedalat încă 20 km.

DJ224, varianta fără asfalt

DJ224, varianta fără asfalt

De la intersecţia cu drumul counal 63, revenim la asfalt.

Drumul judetean 224 – din nou asfaltat

Următorii 5 km îi parcurgem agale până în satul Siliştea, unde părăsim drumul judeţean 224. În intersecţie observăm câteva indicatoare cu principalele staţiuni de pe litoral. Ai crede că staţiunile sunt aproape, dar nu e chiar aşa.

Intersectia DJ 224 cu DC 61

Doar 10 km mai aveam de parcurs până la final, dar cheful de pedalat parcă scăzuse. A crescut în schimb numărul de opriri (pentru poze cu maci, eoliene, lanuri de grâu sau cu Dunărea la apus).

Drumul comunal 61 la iesirea din Silistea

Drumul comunal 61

Dunarea aurie

Biserica din Seimeni

Traseul lung de 77 km am reuşit să îl parcurgem în puţin peste 8 ore, incluzând opririle de la cetate şi de la muzeu. Majoritatea drumurilor sunt asfaltate, iar asta s-a simţit în timpul efectiv pedalat (undeva la 5 ore). Vremea a fost una bună de facut mişcare, cu temperaturi de sub 30 grade cu puţin vânt şi nori sporadici. Diferenţa de nivel a fost în jur de 650 m, nu prea mult pentru un traseu aşa de lung.

Rezumat traseu: Seimeni – Dunărea – Capidava – Topalu – Tichileşti – Stupina – Crucea – Băltăgeşti- Siliştea – Seimeni

Traseul poate fi descărcat în format GPX/KML de aici.


Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s