Muzeul etnografic din Campulung. Incursiune in universul popular muscelean.

Orice turist care viziteaza orasul Campulung ar trebui sa isi dedice macar o ora pentru a vizita Sectia de etnografie si arta populara a Muzeului Municipal din Campulung. Cladirea care gazduieste aceasta sectie, mai poarta si denumirea de Casa Stefanescu (dupa numele ultimului proprietar – Gheorghe Stefanescu) si poate fi gasita pe strada Republicii la nr 5. Casa dateaza inca de la 1735 si este considerata a fi una din cele mai vechi cladiri civile din Campulung.

Cladirea reflecta arhitectura traditionala musceleana si a fost proiectata cu o dubla functionalitate: cuprindea spatii de locuire cat si spatii de pravalie. Pridvorul este unul larg si deschis, cu arcade semicirculare ce se descarca pe stalpi subtiri de lemn. Ferestrele sunt inalte, dreptunghiulare si cu o tamplarie de lemn bine conservata. Acoperisul este de sita cu lucarne si cosuri vechi.

Casa apartinea la inceputul secolului boierului Gheorghe Stefanescu. Acesta hotaraste ca in anul 1928, casa lui sa fie restaurata de arhitectul campulungean Dimitrie Ionescu-Berechet. Lucrarea de doctorat a arhitectului a constiutuit-o exact aceasta restaurare. De asemenea, o serie de cladiri, peste 80 la numar, toate din Campulung, poarta amprenta arhitectului Dimitrie Ionescu-Berechet. Printre ele se numara: fosta prefectura (actualul Muzeu Municipal), Primaria, Mausoleul Mateias, fosta scoala de fete, crucea juramantului, .

Tot de numele boierului se leaga si bierica Flamanda, ridicata in 1940 in urma tragicului accident suferit de fiica acestuia. Pe data de 24 septembrie 1936, Margareta Stefanescu, fiica boierului, se intorcea de la cununia religioasa din Bucuresti. In localitatea Gaesti se produce un accident in urma caruia Margareta isi pierde viata la doar 26 de ani, ceilalati pasageri ramanand neatinsi. Parintii decid ca fiica lor sa fie inmormantata la cimitirul Bellu din capitala. Nu cu mult timp dupa inmormantare, Gheorghe Stefanescu isi viseaza fata in rochie de mireasa, rugandu-l sa o aduca inapoi in Campulung si sa ii faca o casa pe deal. Dupa aceasta intamplare, tatal fetei decide sa ridice o biserica mare si frumoasa pe dealul Flamanda. Fiind un om instarit, biserica este terminata in numai doi ani  (1938 – 1940).

In anul 1948, Academia Romana primeste cladirea drept donatie si are ca misiune infiintarea unui muzeu. Din 1952, Muzeul Orasenesc Campulung isi are sediul aici, acesta incluzand 4 sectii: istorie, stiintele naturii, arta populara si arta plastica. Incepand cu 1977, este gazduita sectia de etnografie si arta populara, care cuprinde atat interioare taranesti din zona Muscel, porturi populare, obiecte folosite la indeletniciri traditionale, cat si o vasta colectie de ceramica.

Vedere generala asupra muzeului si aspecte cu cerdacul casei.

In mijlocul gradinii linistite este asezata o sculptura in marmura, ce reprezinta o taranca musceleanca, opera a lui Constantin Baraschi, sculptor si pedagog campulungean.

Salile de la parter se deruleaza astfel:

I. Holul de la intrare si biroul angajatilor muzeului. In poza din stanga jos avem insiruite 3 portrete ale membrilor familiei Stefanescu: Margareta Stefanescu, Gheorghe Stefanescu si Lili-Elena-Luiza Stefanescu.

II. Prima sala poarta denumirea „Ocupatii si Mestesuguri” si contine diverse unelte folosite de taranii din zona muscelului. Acestea sunt impartite in functie de indeletnicirile la care erau folosite: vanatoare, pescuit, pastorit, olarit, agricultura, fanete, prelucrarea lemnului, impletituri. Intr-un colt al incaperii este amenajat chiar si un atelier de fierar.

III. In urmatoarea sala de la parter intalnim amenajata o bucatarie taraneasca ce include: un cuptor cu vatra si horn, o masuta traditionala rotunda cu scaunelele mici, polite cu vase de lut, stergare si linguri de lemn,

IV. ‘Casa mare’ sau camera de oaspeţi are peretii decorati cu scoarte colorate. Paturile sunt impodobite cu macaturi si plocade de lana, peste care sunt asezate perne ornamentate cu motive florale.  Ferestrele sunt incadrate de stergare tesute cu motive geometrice.

V. ‘Casa mica’ sau camera de lucru este intesata cu obiecte de tors si de tesut: furca, vartelnita. masina de tors lana, sucala, razboiul de tesut orizontal. Nu lipseste nici blidarul incarcat cu strachini si ulcioare.

Spre deosebire de camerele de la parter, cele de la etaj sunt mai largi, mai spatioase, cu un mobilier mai bogat si cu vitralii la geam.

VI. Camera cu ceramica din diverse zone argesene: Petresti, Cosesti, Balilesti – Poienita. Colectia cuprinde ulcioare, otetare, parnaie, bolcute etc.

VII. Sala cu mobilier pirogravat executat de mesterul local Moise Ovejanu.

VIII. In aceasta camera predomina ceramica de Horezu din diverse colectii donate catre muzeu. De asemenea in vitrine sunt expuse cateva puneri in scena ale povestilor lui Creanga. Obiectele provin de la Muzeul Golesti.

IX. In aceasta incapere avem o soba cu motive traditionale, ceramica de Oboga, vitralii cu domnitori ai tarii romanesti si reprezentari ale portului popular din muscel.

X. Intr-un colt al camerei alaturate este asezata o sarica folosita de ciobani pentru vremea rea. In vitrine avem expuse brauri, costume de baiat, camasi barbatesti, ilice, legatori pentru marame, fluiere ciobanesti (caval).

XI. In vitrinele din aceasta camera avem expuse marame in fir de borangic iar peretii sunt decorati cu chilimuri si zavestre in romburi. Soba de teracota pictata manual este frumos ornamentata cu ceramica gorjana din Glogova.

XII. Ultima camera reuneste obiecte de ceramica (vase, ulcioare, strachini, farfurii) din toate regiunile tarii:

Maramures – Sacel, Vama, Baia Mare, Targu Lapus
Bucovina – Radauti
Crisana – Vadu Crisului, Cristioru de Jos, Leheceni, Saliste de Vascau
Moldova – Garoafa
Muntenia – Dragaesti
Transilvania – Obarsia, Corund, Danesti, Mijlocenii Bargaului
Oltenia – Oboga

Intreaga colectie mai include si linguri sculptate, oua incondeiate, clopuri, tulnice si a fost donata muzeului in anul 2011 de catre colectionarul Victor Popa.

La momentul vizitarii (mai 2014), biletul de intrare era 3 lei. Suma este una modica, tinand cont de ce are de oferit acest muzeu. Intre timp, costul unei intrari a ajuns la 5 lei. Taxa foto este tot 5 lei, iar programul de vizitare este Marti – Duminica 09 – 17.


Daca ti-a placut si ti s-a parut util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s