Muzeul etnografic din Sasca Montană – povestea oraşelor miniere ale Banatului montan, spusă prin colecţia lui Victor Tăutu

 

În biblioteca pensiunii Sasca, unde am fost cazaţi, am zărit o monografie interesantă a comunei Sasca Montană. Luând gazdele la mai multe întrebări, am descoperit că autorul cărţii, Victor Tăutu, şi-a transformat o parte din locuinţă într-un mic muzeu etnografic care-i poartă numele. Citind fragmente din monografie şi curioşi despre cum a reuşit s-o documenteze atât de bine, ne-am zorit într-o dimineaţă, înainte să prindem trenul Anina-Oraviţa, la casa cu numărul 345. Am avut noroc şi l-am prins pe muzeograf pe picior de plecare, dar suficient de amabil cât să ne primească şi să ne povestească câte ceva despre cartea lui, despre muzeu, despre ce-au însemnat comunele miniere ale Banatului.

  

Geolog de meserie, Tăutu a fost repartizat la un moment dat la Întreprinderea Geologică de Exploatări din Sasca Montană, unde s-a stabilit. Pensionat şi cu mai mult timp la dispoziţie acum, dorind să cunoască mai multe despre localitatea care i-a devenit casă, s-a pus pe răscolit arhive, căutat prin casele părăsite şi întrebat oamenii locului. A încercat să recupereze cât mai multe documente, fotografii, obiecte, scrisori, reuşind să pună cap la cap o istorie veche de sute de ani, la care el însuşi munceşte în continuare de alţi zeci de ani.

M-au impresionat cunoştinţele fantastice intr-ale lumii subterane, modestia şi răbdarea cu care a pus cap la cap piesele unei întregi culturi, acoperind o perioadă atât de vastă şi recreând fidel imaginea a ceea ce a fost odată.

A strâns cu migală, în încăperile casei tradiţionale, bucăţi rupte parcă dintr-o altă lume: fotografii şi cărţi poştale vechi, enciclopedii, o colecţie filatelică, costume populare, obiecte ale gospodăriei ţărăneşti de acum o sută de ani, sticle de bere inscripţionate, piese de mobilier valoroase, opaiţe de mină sau fragmente de minereuri.

Pe baza monografiei lui Victor Tăutu, am încercat un scurt istoric…

Exploatări miniere s-au făcut în zona Sasca încă din perioada romană, continuând pe timpul ocupaţiei turceşti din Banat. După 1718, când Imperiul Otoman recunoaşte dreptul de stăpânire al Austriei asupra Banatului (printre altele), această zonă nu a fost retrocedată Ungariei, ci anexată ca domeniu al coroanei Habsburgice.

Noul comandant al Banatului începe cercetarea, documentarea şi valorificarea bogăţiilor minerale ale provinciei, realizând şi prima atestare documentară a localităţii Sasca Montană, în 1717.

       

Oltenii au întemeiat, împreună cu coloniştii germani care au început să vină în anii următori, colonia minieră Saska Werke (Mina Sasca). A urmat o colonizare a zonei montane, aducându-se specialişti în minerit şi metalurgie din ţinuturile austriece, din Saxonia şi Bohemia. Din Mehedinţi, Gorj şi Vâlcea a fost adusă mâna de lucru pentru cărbunărit (bocşerit), stânjenerit (tăiatul şi stivuitul lemnului în pădure), cărăuşit şi minerit. Noii veniţi, valahi şi germani, au refăcut minele şi instalaţiile distruse de turci la retragerea lor din Banat, au ridicat case, au amenajat drumuri şi au început să lucreze la minele nou deschise din Oraviţa, Ciclova şi Sasca.

Sub Carol al VI-lea, minerii stabiliţi aici au primit facilităţi la ridicarea de biserici, şcoli, locuinţe, activitatea economică în zonă intensificându-se. După moartea regelui, fiica sa succesoare la tron, Maria Theresia a luat noi măsuri pentru impulsionarea economiei bănăţene şi în special a mineritului. S-au înfiinţat noi topitorii, situaţia a devenit tot mai prosperă, atrăgând noi emigranţi şi extinzând şi mai mult localităţile.

       

În urma presiunilor făcute de nobilii maghiari, Maria Theresia cedează în 1779 Banatul, anexat Ungariei, urmând a fi împărţit în 3 comitate: Caraş,Timiş şi Torontal. O nouă năvală a turcilor, în 1788-1789, distruge minele de la Oraviţa, Ciclova şi Sasca.O parte din muncitori s-au mutat pe platoul muntelui Sf.Gheorghe, unde au înfiinţat în 1779 satul Kohldorf, Cărbunării de azi, nume luat după îndeletnicirea principală a majorităţii locuitorilor de aici – cărbunăritul.

În 1790 s-a înfiinţat satul Ştinăpari (de la ştenapi – lemn folosit în mină), la nord de Cărbunari.

Activitatea economică întreruptă de revoluţia de la 1848 revine la normal, astfel că, în 1854 se inaugurează calea ferată Oraviţa-Baziaş, o uzină de fier în Sasca şi se dă în folosinţă calea ferată de munte Anina-Oraviţa, în 1863.

Din 1860, Banatul este alipit Ungariei, dar rămâne sub administraţie austriacă, până în 1918, când este ocupat de Serbia, în urma pierderii din Primul Război Mondial. În 1920, două treimi din Banat trec sub România, în urma Tratatului de Pace de la Trianon.

A urmat o perioadă de declin încet şi sigur al industriei miniere din zonă, bănăţenii începând să se orienteze spre alte afaceri finanţate de banii aduşi la întoarcerea multora dintre ei din America. Au apărut birturi, prăvălii, localnicii au cumpărat terenuri şi au devenit gospodari.

Astfel că, în perioada interbelică, Sasca devine un orăşel meşteşugăresc, comercial şi turistic, fiind înţesat de magazine, ateliere, restaurante şi hoteluri.

     

Mulţi germani au plecat din Banatul Montan la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, după trecerea României de partea Rusiei. Anii ce au urmat razboilului au însemnat deportări masive ale germanilor rămaşi în zonă, mulţi luând calea lagărelor din Serbia, de unde nu s-au mai întors, răpuşi de frig, mizerie şi foame.

În 1951, mii de familii bănăţene au fost urcate în miez de noapte în vagoane de marfă şi duse în Câmpia Bărăganului, unde au fost lăsate sub cerul liber şi cu puţinele lucruri pe care au reuşit să le ia în grabă. Se dorea o populare a zonei de câmpie, aspră şi ostilă, unde nu se afla până atunci nicio comunitate, iar asta a fost soluţia găsită de comunişti. Oamenii şi-au făcut bordeie în pământ, apoi li s-au dat câte două uşi şi două ferestre, iar ei au făcut cărămizi din lut nears, cu care şi-au clădit mici case. Din 172 de localităţi ale judeţelor Timiş, Caraş Severin şi Mehedinţi, au fost strămutate peste 40.000 de persoane şi mutate cu forţa în judeţele Ialomiţa şi Galaţi.

Comuniştii au mai câştigat de pe urma redeschiderii unor mine la Sasca, în 1973, construindu-le muncitorilor cele câteva blocuri, ale căror rămăşiţe se mai văd şi azi prin localităţi.

Lipsa productivităţii şi tehnologia învechită au dus treptat la închiderea definitivă a exploatărilor miniere din Sasca, în 1998.

Mineritul a marcat profund viaţa comunităţilor din zonă, închegate în jurul unei industrii odinioară profitabile. Când exploatările au fost sistate, totul a decăzut, oamenii nu mai aveau ce să muncească ca să supravieţuiască, iar depopulările masive au lăsat în urmă sate fantomă, îngropate în amintirile unor vremuri de avânt economic.

Clădiri abandonate, blocuri muncitoreşti sordide, în stare deplorabilă, o populaţie sărăcită; toate sunt o urmă stinsă a unei industrii moarte; culmea, în mijlocul unui potenţial turistic uriaş.


Utile

Monografia este disponibilă gratuit online, pe acest link. Are 640 de pagini şi este total diferită de clasica lecţie de istorie din şcoală, nu numai prin faptul că are multe poze…te transpune cu totul în viaţa săscanilor.

Nu există un program de vizitare şi nici taxă de intrare. Dacă îl găseşti pe Victor Tăutu acasă şi este disponobil să te primească, o va face cu mare drag.

Muzeul Etnografic se află la şoseaua principală ce străbate Sasca Montană, peste drum de pensiunea Sasca, cam 20m mai sus, înspre Vechea Moară, pe partea dreaptă. Vei vedea panoul informativ de la poartă.


Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim 🙂

Anunțuri

Un gând despre „Muzeul etnografic din Sasca Montană – povestea oraşelor miniere ale Banatului montan, spusă prin colecţia lui Victor Tăutu

  1. Pingback: Cheile Nerei – prin cele mai lungi şi mai sălbatice chei ale României | Jurnal de Hoinar

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s