De Castel Daniel aflasem de ceva vreme, a fost bine promovat în online şi a avut parte numai de cuvinte de laudă din partea celor ce i-au trecut pragul. Mi s-a părut alegerea firească pentru o ocazie de sărbătoare, aşa că am rezervat cu nerăbdare şi am numărat cu emoţie zilele până la data întâlnirii.
Am venit cu aşteptări mari, care mi-au fost cu mult întrecute încă de la schimburile de mailuri şi telefoane avute dinainte de sosire, cu gazdele. Tonul prietenos, extrem de firesc şi cald, grija purtată oaspetelui, chipurile zâmbitoare, plăcerea conversaţiei, toate anunţau că vom avea de-a face cu o redefinire a conceptului de ospitalitate.
Călătorim mult prin ţară, însă rar am fost primiţi cu o atitudine atât de binevoitoare şi de pozitivă, de puţine ori am fost răsfăţaţi cu o aşa atenţie complice la detalii sau cu o dorinţă atât de ingenuă de a introduce oaspetele în istoria şi atmosfera locului.
Castelul a fost ridicat între 1620 şi 1680 la porunca contelui Mihály Dániel, o figură importantă în Ţinutul celor Trei Scaune al anilor 1600. Având reşedinţa principală în Vârghiş şi doi fii pe cale de a-şi întemeia propria familie, Mihály a găsit de cuviinţă să păstreze conacul din Vârghiş pentru fiul sau Gábor, intemeiand o a două casă la Tălişoara, unde avea să se mute celălalt fiu.
János va deveni astfel fondatorul ramurii din Tălişoara al familiei şi va avea o carieră asemenatoare celei urmate de tatăl sau, fiind diplomat al familiei princiare Rákóczi şi jude suprem regal al celor Trei Scaune: Sepsi, Kézdi şi Orbai.
Conacul a fost extins, îmbogăţit şi modificat de-a lungul timpului, pentru a acomoda nevoile urmaşilor care au locuit pe rând aici, urmând în acelaşi timp influenţa diverselor curente arhitecturale, care impuneau schimbări de stil.
20 decembrie 1680 – anul finalizării construcţiei
curtea interioară a castelului
mozaicul terasei de la etaj este cel original
În 1946, proprietarii de atunci ştiau că vor urma vremuri grele odată cu instaurarea regimului comunist şi au decis să vândă castelul către două familii înstărite din sat. A fost cumpărat cu grâu şi slănină, monedele vremurilor de atunci.
Statul tot şi l-a însuşit şi, urmând scenariul clasic al naţionalizării, a fost transformat în sediu CAP, punct de colectare a laptelui, magazie de lemne, grădiniţă…
După 11 ani de proces cu statul, clădirea a fost retrocedată fiului proprietarilor de drept, într-o stare degradată, dar încă folosibilă. Din pensia sa, noul proprietar nu putea plăti nici impozitul aferent, aşa au fost chemaţi investitori din ţară şi din străinătate, care să-l cumpere. Investitorii nu au fost încântaţi de poziţionarea castelului în mijlocul unui sat şi de faptul că îi lipsea cu desăvârşire…o pădure.
poarta din fier forjat, făurită de fierarul din Tălişoara, Nagy Gyorgy. În mijloc, blazonul familiei Daniel, lebăda cu gâtul străpuns de săgeată
monumentul cu blazon, sculptat în piatră, plasat deasupra intrării vechi, pe faţada clădirii.În mijlocul acestuia se află emblema familiei Daniel, lebăda cu gâtul săgetat, şi iniţialele M.D. (Daniel Mihály) şi H.I. (Haller Judit – soţia lui Daniel Mihály). În partea superioară se regăseşte deviza familiei şi anul sculptării: DEUS PROVIDEBIT (Dumnezeu va purta de grijă) / ANNO 1669. În sculpturi apar şi iniţialele soţiei lui Mihály Dániel, Judith Haller, întrucât mare parte a cheltuielilor de construcţie a fost suportată de zestrea ei.
vedere din balconul de la etaj
Actualii stăpâni, Atilla şi Lilla Racz, au văzut prezentarea castelului în albumul Ţinutul Conacelor (scos de Centrul de Cultură al judeţului Covasna), unde scria că micul castel încă îşi aşteaptă cumpărător care să-i ofere un rost. Tinerii, care lucrau pe atunci în Bucureşti, s-au mutat înapoi pe meleagurile natale, pentru un nou început şi pentru a da o nouă viaţă castelului.
Au intrat în posesia lui în 2009, cumpărat cu puţin peste 100.000 de euro, iar lucrările de restaurare au ţinut până în 2014, costând aproape jumătate de milion de euro.
Astăzi se caută o îmbinare fericită între destinaţia de hotel boutique şi spaţiu inspirat pentru organizarea diverselor manifestări culturale, pretabile unei astfel de locaţii (o listă a evenimentelor de pȃnă acum poţi vedea aici).
salonul de evenimente; totodată şi locul de servire a meselor de peste zi.
Sunt 8 camere, fiecare diferită, fiecare cu o poveste proprie. Au fost amenajate cu ajutorul designerilor şi al arhitecţilor, respectând indicaţiile istoricilor şi cu bun simţ şi răspundere pentru însemnătatea unei clădiri – monument istoric de clasa A.
De picturile murale ascunse sub stratul gros de tencuială, nu se ştia iniţial. Oamenii satului spuneau că există oameni pe pereţi şi aşa, plecând urechea la vorbele lor, au ieşit la iveală pe timpul lucrărilor scene reprezentative din viaţa membilor familiei Daniel, întipărite pe ziduri, ca mărturie pentru cele mai de seamă evenimente la care aceștia au participat.
Pentru orice piesă originală recuperată, s-a găsit un mod original de o încorpora în detaliile arhitecturale, ieşind astfel în evidenţă parcă şi mai mult, prin contrastul creat. Se pot observa ancadramentele de uşă din piatră cioplită, cu blazonul familiei şi purtȃnd iniţialele membrilor.
Mobilierul a fost făcut din lemnul recuperat, recondiţionat şi combinat în mod inteligent cu materiale noi. Restaurarea poartă şi semnătura unui meşter local, fie el dulgher, fierar ori pictor, contribuţia lor însufleţind întregul efort depus. Faptul că dormi, mănânci şi păşeşti printre fragmente de istorie revitalizate, justifică pe deplin sloganul de living castle.
încă de la intrare eşti întâmpinat de istorie – piese recuperate din timpul restaurărilor,dispuse în podea, sub geam de protecţie
deasupra pereţilor boltiţi ai cramei, rafturile cu dulceţuri, zacuscă şi şocată, toate homemade
crama castelului
pălinkă cu tradiţie
în cramă, fosta pivniţă a castelului, se pot servi şi cine tematice
Camera Poarta Castelului, cu ancadramentul original păstrat. Pe aici se făcea odinioară intrarea în castel. Oaspeţii se bucură de o atmosferă medievală, încălzită de focul şemineului.
două plăci cu inscripţii, plasate deasupra porţii vechi ale castelului, lângă ancadramentul de piatră dinn 1649. Sunt amintite iniţialele lui Daniel Gabor şi ale Mariei Rauber, cei care au renovat castelul din Tălişoara după ce acesta a trecut în proprietatea lor
Camera Lebedei este o cameră de categorie superioară, cu pat regal, înnobilat de un baldachin delicat şi are de asemenea propriul şemineu. Este probabil cea mai romantică cameră a întregului castel, căutată mai ales de tinerii veniţi în luna de miere. Numele aminteşte de blazonul familiei: lebăda cu gâtul străpuns de o săgeată, presupus dar al principelui Transilvaniei, Gabor Bethlen, către familia Daniel.
Camera Constantinopol poartă numele scenei murale descoperite în timpul restaurărilor. Fresca de secol XVII îl înfăţişează pe delegatul principatului Transilvaniei, Janos Daniel, trimis sol la Poarta Otomană în 1638 pentru a plăti Imperiului tributul anual.
Camera secretelor. În timpul restaurărilor din 2011 s-a descoperit între ziduri intrândul în care a fost ulterior amenajată baia. Scopul în care era folosită încăperea boltită de cărămidă rămâne şi astăzi un mister.
Camera Ţinutul Pădurilor, inspirată de verdele crud al naturii – asortat cromatic cu mozaicul din baie – cu zidurile din cărămidă originală, sprijinite de bârnele din stejar masiv.
Camera contelui Daniel are un decor uşor masculin, reflectând o personalitate puternică. Mi-a plăcut în mod special baia, amenajată cu un aer de inspiraţie orientală.
Camera Boudoir-ul Contesei este delicată, elegantă şi feminină, pe măsură soţiei contelui, Judith Haller. Baia este atracţia principală a încăperii.
Camera Olasztelek (Tălişoara) îmbie la relaxare în cada de lemn, ideală pentru o sesiune spa.
Sursa foto Camera Olasztelek
Oamenii de aici sunt mândri că fac parte din povestea Castelului, o împărtăşesc cu drag, iar această bucurie traspare din vocea şi privirea lor.Te simţi prieten reȋntors aici de la un lung drum, eşti aşezat la masă lângă focul şemineului şi încălzit cu o palincă aprigă, aşa cum se bea în Secuime. Eşti lăsat în linişte să te dezmorţeşti, servit apoi cu mâncăruri alese, din bucătăria tradiţională, reinterpretate într-un mod autentic şi modern, cu un gust sofisticat.
Tort Gerbeaud
mic dejun la castel
Te întinzi apoi până la lăsarea nopţii la vorbe cu gazdele, spre a afla taine ale locului sau a depăna întâmplări de peste zi. Iar la sfârşit, somnul liniştit şi cald, este o încununare mult aşteptată a întregii experienţe. Pentru ca oaspetele să simtă astfel, chiar dacă numai pentru câteva zile, dulcea povară a sângelui albastru.
Castel Daniel înseamnă o istorie veche de 350 de ani, reinterpretată într-o atmosferă nouă şi nobilă. Fiecare cameră respiră, iar oaspeţii participă la o poveste cu iz princiar, care inspiră şi reȋnvie simţurile. Întregul loc este înconjurat de un sentiment magic, iar cadoul primit este o şedere de basm, care te încântă senzorial.
Mici surprize întâlneşti la tot pasul, secrete ale cotloanelor ascunse, detalii delicioase despre trecut sau despre gustul băuturilor fine, special pregătite pentru tine. Dar dacă le-aş aşterne pe toate aici, ar şterge din farmecul descoperirii pe cont propriu. Aşa că eşti aşteptat la Castel, va fi un rendez-vous de suflet, care nu îţi va dezamăgi pretenţiile.
Utile
– Locaţia exactă a castelului o găseşti aici. Când vei rezerva, vei primi pe mail indicaţiile corespunzătoare, în funcţie de direcţia din care soseşti.
– Pentru orice detalii legate de disponibilitate sau activităţi ce se pot organiza la castel, foloseşte cu încredere site-ul oficial sau pagina de Facebook, unde găseşti contactele potrivite. Tarifele le poţi consulta și pe Booking.
– La castel se organizează diverse evenimente aniversare, cine la ceaun lângă foc de tabără sau vizite la meşteşugarii din zonă, cu demonstraţii savuroase ale artei lor.
– În Cheile Varghişului se pot aranja activităţi de escaladă şi rapel, vânătoare de comori în peştera cu lilieci sau picnicuri pe malul râului, în poiană.
– Se fac vizite în Racoşul de Jos, la craterul vulcanului stins, coloanele de bazalt şi Lacul de Smarald de aici; se poate vizita muzeul Erdovidek, unde a fost dus un schelet complet de mastodont, descoperit în împrejurimi.
– Vara se pot închiria biciclete la un cost de 10 euro pe zi sau se pot pregăti picnicuri pentru 15 euro/persoană. Te urci pe bicicletă, explorezi împrejurimile în propriul ritm, iar atunci când găseşti locul potrivit pentru o odihnă leneşă de amiază, coşuleţul cu bunătăţi va fi un răsfăţ binemeritat.
– Şi turele de călărie la Clubul Ecvestru Vitalite sunt o plăcere, iar dacă echitaţia nu îţi surâde, plimbările cu caleaşca sau cu sania trasă de cai pot fi o alternativă la fel de încântătoare.
– Sau poate aventurile off road pe cărările nebătute, pentru cei dornici de puţină adrenalină…orice dorinţe ai avea, cu siguranţă se pot împlini aici.
– Iar dacă nu eşti dornic de a părăsi incinta, o carte lângă focul şemineului, un masaj relaxant sau terapii spa în confortul camerei, sunt o binecuvântare.
– Pentru grupuri de minim 8 persoane, se pot organiza cine neconvenţionale, cu 5 feluri îndestulătoare, fiecare însoţit de vinul sau pereche, într-o selecţie atentă de băuturi româneşti şi ungureşti.
– Păstrând aceeaşi notă gurmandă, sunt disponibile și festinuri renascentiste, acompaniate de muzică şi dansuri pe măsură – totul pentru o introducere cât mai realistă în epoca barocă, de strălucire a Castelului.
Ce am vizitat în timpul şederii la Tălişoara?
Citește Tălişoara şi Vârghiş – explorând Ţinutul celor Trei Scaune prin chei pitoreşti, la castele sau în atelierele de poveste ale meşteşugarilor locali
Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim 🙂
Pingback: Tălişoara şi Vârghiş – explorând Ţinutul celor Trei Scaune prin chei pitoreşti, la castele sau în atelierele de poveste ale meşteşugarilor locali | Jurnal de Hoinar
Pingback: Palatul Magna Curia, Castelul Bethlen sau Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. Oricum alegi să-l numeşti, hunedorenii şi-au construit unul din cele mai captivante muzee din ţară | Jurnal de Hoinar