I se mai spune şi „Strategica” drumului care traversează munţii Latoriţei şi care leagă Transalpina de drumul naţional 7A. Străbate vârfuri de peste 2000 m din munţii Latoriţei şi coboară undeva mai jos de localitatea Valea Măceşului. Pentru mulţi biciclişti care merg des pe munte, acest traseu este unul cunoscut şi cu o reputaţie de top.

Curioşi din fire, am zis să încercăm acest drum şi să vedem dacă este la fel de frumos pe cât de mult este lăudat. Zis şi făcut. Am ales un weekend de august cu vreme bună şi am procedat diferit faţă de alte ture. A fost prima oară când ne-am luat şi o noapte de cazare. Numai drumul dus-întors ar fi luat aproximativ 8 ore, plus traseul, încă minim pe atât, deci nu ar fi fost pretabil să dăm traseul într-o singură zi.

Am plecat într-o vineri seara către Voineasa, unde aveam rezervată o cameră ceva mai mare, unde să ne încapă şi bicicletele. Ne-am trezit sâmbătă dimineaţă pe o vreme destul de mohorâtă. După un mic dejun servit în cameră, ne-am îndreptat către Ciungetu, locul de pornire al traseului (cu maşina se fac în jur de 20 minute din Voineasa). Între timp, norii s-au risipit şi soarele şi-a făcut simţită prezenţa.

Traseul nostru nu a inclus integral tot drumul strategic, ci doar 17 km din cei peste 40 km, cât cuprinde în total. O pornire de pe Valea Măceşului, în loc de Ciungetu, ar fi adăugat încă 12 km la circuit şi ar fi dus diferenţa de nivel undeva aproape de 2000 m. Nu ne doream acest lucru, aşa că ne-am rezumat la 60 km de drum, cu 1700 m diferenţă de nivel.

Am început să pedalăm înainte de ora 10, cu mult entuziasm. Asfaltul nu a ţinut prea mult, iar la ieşirea din sat, a lăsat locul drumului forestier care străbate valea Rudăresei. Urcarea era una lină, iar drumul destul de tasat, aşa că prima oră am putut să ne deplasăm cu 7-8 km/h.

Ajungem la o bifurcaţie unde vedem indicatoare cu câteva pensiuni din zonă. Drumul nostru era în sens opus, adică spre dreapta.

Până aici urcasem o diferenţă de nivel de 400 m şi ne pregăteam pentru ce e mai greu. Ne mai opream din când în când, mai ales când pe marginea drumului existau mici cascade.

După 2 km ajungem la un pod peste râul Rudăreasa. Contemplăm versanţii abrupţi şi urmele unor alunecări de teren pe partea stângă.

Drumul continuă cu o serie de serpentine care duc la o altitudine de 1300 m. De aici avem o privelişte superbă asupra văii Rudăresei.

Pe un soare arzător şi cu o urcare serioasă, eram evidenţi încinşi. Ne-a ieşit în cale un mic baraj, unde apa curată de munte parcă te invita să te răcoreşti. Am făcut un popas la baraj şi ne-am răcorit cu apă rece din rău. După un sandwich şi o hidratare corespunzătoare, am pornit cu forţe proaspete pe traseu.

Drumul continuă prin pădure, iar noi ajungem la o nouă bifurcaţie. În stânga, pare că poteca se termină într-o stână, aşa că noi facem dreapta şi continuăm urcuşul.

Nu mai este mult şi ajungem la cabana Plaiul Poienii, situată la 1560 m. Este o cabană frumoasă, împrejmuită cu un gard lung de lemn. Am fi vrut să vedem cum arată înăuntru, dar am ales să ne vedem de drum. Tot aici ne-am intersectat şi cu „Strategica”. Porţiunea cuprinsă între Plaiul Poienii şi Valea Măceşului rămâne să fie explorată cu altă ocazie.

De la cabană, am făcut stânga şi am intrat din nou în pădure. Ne-am bucurat de puţină coborâre, chiar dacă nu a durat prea mult. Am făcut câteva poze cu unele porţiuni din pădure, unde copacii au fost tăiaţi fără milă.

Eram la km 17 al traseului şi nu ajunseserăm nici măcar la 1700 m. Ca timp, se scurseseră 4 ore de când pedalam. De aici am intrat în golul alpin şi am lăsat pădurea în urmă. Am simţit nevoia să facem o binemeritată pauză, să ne mai tragem sufletele puţin.

De la această altitudine poţi admira toate vârfurile muntoase din zonă. În zare, vedem pe un versant, scris din pietre, numele unui vârf: Fratoşteanu (2053 m). Este al doilea vârf ca mărime din munţii Latoriţei.

Urcarea a devenit mai suportabilă odată cu apariţia norilor. După 2 km facem dreapta, ca să putem ocoli vârful Fratoşteanu.

Pedalăm încă 2 km şi ne apropiem vertigions de 2000 de metri altitudine. În acest punct se încheie lunga urcare care a ţinut 21 km (încă de la începutul traseului). Având în sfârşit Lacul Vidra în faţa noastră, am decis să ne oprim din nou şi să mai ronţăim ceva.

Ceva mai departe se pot vedea şi hotelurile din fosta staţiune Vidra.

Suntem pe o coborâre care ţine cam 4 km, până aproape de vârful Pietrile. Exceptând câteva opriri pentru poze, am parcurs această bucată destul de repede.

La finalul coborârii drumul coteşte către stânga. Noi am făcut stânga ceva mai devreme, pe o scurtătură, din cauza unor câini de stână care nu ne aveau pe plac.

Au urmat 2 km de urcare, către vârful Puru (2049 m) – a fost, din fericire, ultima porţiune de urcat. Cerul se aglomerase cu nori. Fiind la aproape 2000 m am mai pus o geacă pe noi, după ce am terminat cu urcarea.

Mai pedalam puţin şi vedem în depărtare telescaunul care face parte din staţiunea de ski Transalpina.

În câţiva km încep să apară maşini parcate pe marginea drumului şi multe corturi improvizate. Pare a fi un fel de tabără organizată, nu ştim cu ce scop. Cert este că muzica e pe acorduri orientale şi răsună tare.

Fără să ne dăm seama, trecem de poteca pe care trebuia să o urmăm. Ne întoarcem şi verificăm pe telefon ca să fim siguri. Facem stânga pe o cărare care ne scoate în pădure. Un drum îngust se strecoară printre brazi. Ar trebui să ne scoată pe drumul judeţean 701D, aproape de Lacul Galbenu.

Nu mergem mult prin pădure şi coborârea se transformă într-o râpă serioasă. Folosim mult frânele, dar chiar şi aşa nu avem prea mare control pe situaţie. Bolovanii, şanţurile şi porţiunile mai nisipoase ne obligă să ne dăm jos de pe biciclete. Este dificil chiar mersul pe lângă bicicletă pe această porţiune. În aproximativ 2 km am coborât 400 m diferenţă de nivel.

Scăpăm de pădure şi ne oprim lângă nişte tufe pline de zmeură. Ne-am înfruptat cu cele mai gustoase fructe de pădure gustate vreodată.

A urmat o proba de echilibristică care a constat în trecerea unui rău (probabil afluent al Latoriţei). Ţopăind de pe o piatră pe altă şi ţinându-ne echilibrul în bicicletă, am reuşit să trecem răul fără să ne udăm.

Imediat după, am mai trecut un alt rău, dar, de această dată, aveam un trunchi de copac pus drept punte, peste care am trecut.

Pentru a ajunge în drumul judeţean 701D, trebuie făcut imediat dreapta, mers 100 m şi făcut stânga.

Coborâm pe drumul judeţean, având Lacul Galbenu în partea stângă. Barajul Galbenu este impresionant, având 60 m înălţime şi făcând parte din sistemul hidroenergetic Lotru-Ciunget. Am făcut poze, ne-am plimbat cu bicicleta pe baraj şi ne-am continuat coborârea. Până aici parcursesem aproape 40 km din traseu.

Nu departe de barajul Galbenu, am descoperit Cascada Borogeana – o cascadă acoperită de muşchi, care aduce puţin cu o cascadă ceva mai cunoscută şi anume Bigăr.

Lacul Petrimanu se află la o distanţă de 5 km în aval faţă de lacul Galbenu. Pe la mijlocul lacului se află cabana Tudor – Petrimanu, singurul loc din zonă unde te poţi caza. Ne-am oprit pentru câteva poze la cabană şi am făcut o pauză de masă pe malul lacului.

 

Barajul Petrimanu este ceva mai mic decât cel de mai devreme, dar face faţă unui volum similar de apă. Nu am zăbovit prea mult la acest baraj, ci ne-am continuat coborârea.

Ne-am oprit în schimb la Cascada Apa Spânzurată, situată la 1 km distanţă faţă de baraj.

Pe drumul judeţean există petice de asfalt, semn că drumul a fost cândva asfaltat.

Afară începea să se întunece, iar noi mai aveam de parcurs 16 km până la maşină. Am reuşit să ajungem într-o oră la maşina parcată în Ciungetu, încadrându-ne la fix cu lumina de afară.

Această tură a însemnat 60 km parcurşi în 11 ore, timpul efeciv de pedalat fiind undeva la 7 ore. Când vine vorba de diferenţa de nivel, Strategica a însemnat pentru noi cea mai serioasă urcare: peste 1700 m. Am prins o zi de august cu vreme bună, fără noroaie, ploi sau vânt puternic. Recomand acest traseu petru peisajele alpine oferite, dar şi pentru Cheile Latoriţei si Valea Rudăresei.

Rezumat traseu: Ciungetu – Valea Rudăresei – cabana Plaiul Poienii – Strategica – Vârful Fratoşteanu – Vârful Puru – Lacul Galbenu – Lacul Petrimanu – Cheile Latoriţei – Ciungetu.

Traseul poate fi descărcat în format GPX/KML de aici.

---

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim