Ultima zi autentică de vară ne-a prins pe meleaguri străine. Ne-am aventurat în Bulgaria, aproape de Ruse, într-un parc natural care are multe de oferit. Oscilam între o tură mai pe la munte şi această tură, dar prognoza meteo ne-a făcut să înclinăm mai mult către o evadare pe la vecinii bulgari. Ne-am organizat pe ultima sută şi am reuşit să încropim un traseu cu o lungime de 70 km. cu pornire din Giurgiu.

Nu ne-am mai trezit cu noaptea în cap, ca alte dăţi, aşa că am ajuns în jur de ora 12 în vama de la Giurgiu. Am lăsat maşina într-o parcare aproape goală şi ne-am pregătit de pedalat.

Nu am uitat să luăm buletinele la noi, că fără ele nu puteam face nimic. Verificarea de la puncul vamal a durat foarte puţin, iar taxa de pod nu se plăteşte pentru biciclete – bucurie mare!

Podul peste Dunăre era încă în renovări, la fel ca şi punctul de frontieră, care după atâţia ani, tot nu arată cum trebuie. Îi dăm tare pe pod şi încercăm să mergem cât mai pe margine, stând cât mai departe de tiruri.

Ajungem la clasicul giratoriu, unde facem stânga şi ne încadrăm pe centura Ruse, un drum bătut de multe ori cu maşina, dar niciodată cu bicicleta. Fiind o zi de duminică, traficul era redus, singura problemă pentru noi fiind noxele inhalate (pe şoselele Bulgariei circulă foarte multe maşini vechi, care nu par să respecte vreo normă de poluare).

Pedalăm pe marginea drumului şi unde avem posibilitatea, pedalăm pe trotuarul existent. Pe această bucată de drum am scos o viteză medie de 13 km/h.

După 7 km de mers pe centura Ruse, o luăm înspre Varna, pe E70, coborând de pe pod. Suntem pe bulevardul Hristo Botev, un bulevard lat şi dotat cu piste pentru biciclete. Sunt ceva mai bine organizate ca la noi, dar te poţi trezi că se termină brusc, fix când nu te aştepţi. Pedalăm încă 3 km şi lăsăm Ruse în urmă.

Maşinile merg cu viteză mai mare pe aici, iar drumul s-a îngustat de la 2 benzi pe sens la doar una. Mărim şi noi tempo-ul, iar după 5 km părăsim drumul naţional.

Ne ghidăm după indicatoarele cu Krasen şi facem dreapta. Intrăm aşadar pe un drum judeţean, cu mult mai puţin trafic.

Mergem pe el preţ de 2 km, după care facem iar dreapta. Drumul este asfaltat, cu câteva suişuri şi coborâşuri, destul de lungi.

Ajungem în Krasen, iar după podul peste Rusenski Lom, avem de ales între trei variante de drum. Varianta corectă este cea din mijloc – o stradă cu sens interzis pentru maşini. La ieşirea din sat, după aproximativ 700 m, o luăm la stânga, trecem de un pod peste acelaşi râu şi facem imediat dreapta. Intrăm pe drumuri de pământ, care străbat terenuri agricole. Pe dreapta admirăm stâncile calcaroase prin care râul şi-a croit drum.

Prindem puţină viteză pe o coborâre care ne scoate aproape de câteva lacuri. Este un loc liniştit, unde câţiva pescari îşi exersează temeinic talentele.

Imediat după lacuri, se aude o zgomot ca de cascadă. Vegetaţia nu permite să vedem sursa zgomotului, dar observăm un mic pod pe partea dreapta. Îl încercăm, deşi abia ai loc cu bicicleta pe el.

Lăsăm bicicletele printre copaci şi mergem pe jos până la râu. Nu este o cascadă în adevăratul sens al cuvântului, ci doar o cădere mică de apă care face mult zgomot.

Revenim la drumul nostru şi mergem încă 3 km, pe un drum care separă o pădure de câteva fâşii de teren arabil. Suntem relativ aproape de albia râului, dar nu putem vedea ceva în acest sens.

Scăpăm de drumurile de pământ şi facem stânga pe un drum asfaltat, care ne va scoate în Bozhichen. Din centrul satului avem de urcat 2 km până la drumul judeţean 501.

Afară erau peste 30 grade, iar această urcare cu 100 m diferenţă de nivel ne-a tăiat din elan. Ne apropiam cu paşi repezi de jumătatea traseului.

La intersecţia cu drumul judeţean am făcut o pauză pentru hidratare şi pentru a mai face câteva poze. Am fost abordaţi de o maşină cu număr de România. Întrebaţi în limba engleză dacă ştim de nişte obiective din zonă, am răspuns în limba română…evident că ştim. Având ocazia să fi mers chiar de două ori la bisericile în piatră de la Ivanovo, am putut să explic cum se ajunge acolo.

Noi ne-am continuat drumul, iar după 4 km am ajuns la o intersecţie, unde, dacă făceam dreapta, ajungeam iar în Krasen. Dacă mergeam înainte, spre Ruse, am fi avut doar 11 km de pedalat. Era abia ora 5, aşa că, după nişte calcule simple, am ales varianta mai lungă de traseu.

După o coborâre de 4 km, care ne-a scos iar în Krasen, am revenit la explorarea râului Rusenski Lom. Am trecut iar de podul pe care fusesem şi mai devreme, doar că acum urmărim firul râului, în sens invers. Facem stânga, pe nişte străduţe care ne scot spre marginea satului. Şi aici avem parte de stânci calcaroase pe partea dreaptă şi de ceva terenuri agricole pe stânga.

După 1 km de pedalat, peisajul se schimbă. Chiar dacă drumul este denivelat şi avansăm mai greu, suntem chiar pe malul râului, înconjuraţi de vegetaţie şi de stânci.

Drumul începe să urce uşor şi să se desprindă de râu. Fiind o potecă mai puţin circulată, unele porţiuni sunt pline de crengi şi tufişuri, care fac trecerea puţin mai dificilă.

În 2 km ajungem pe un dig de pământ, ce separă două lacuri, formate probabil de râul Rusesnki Lom. Încercăm să surprindem frumuseţea locului, prin câteva poze. Suntem la km 47 al traseului şi de aici încolo vom merge numai pe asfalt.

Mergem încă 3 km pe marginea lacurilor şi ne oprim la o terasă lipită de pereţii de stâncă. Încinşi de la atâta pedalat, am putut să ne răcorim, mai întâi cu apa rece a unui izvor captat şi mai apoi cu o bere de la terasă, la fel de rece. Asta da hidratare! O bere la halbă costă doar 1,5 leva, adică aproximativ 3,5 lei. Cu cât te apropiai mai mult de stânci, cu atât puteai să simţi prezenţa unui aer rece şi curat.

Refăcuţi după o astfel de pauză, ne-am suit pe biciclete. În nici 300 m, am observat pe partea dreapta mănăstirea Basarbovo, o mănăstire săpată tot în stâncă.

Ajungem după 1,5 km la drumul principal, care leagă Basarbovo de Ruse. La ieşirea din sat, o ultimă urcare ne încearcă puterile.

La finalul acesteia, o coborâre dată în viteză, ne scoate aproape de centura oraşului, pe care ne suim şi mergem încă 2 km.

La următorul pod facem dreapta, pe o bretea şi ne îndreptăm către centrul oraşului Ruse.

Ne era foame şi voiam să mâncăm la un restaurant de pe malul Dunării. Afară începea să se întunece. Coordonatele restaurantului erau puse pe GPS, aşa că nu am avut probleme în a ne orienta prin Ruse.

Înainte de a ajunge pe faleza Dunării, suntem nevoiţi să trecem calea ferată. Pe faleză, lumea era ieşită la promenadă. Am văzut pe Dunăre multe vase de croazieră, semn că turismul pe apă este ceva mai dezvoltat la vecinii noştri.

Ajungem într-un final la restaurantul căutat de noi. Se numeşte Pontona şi este, aşa cum sugerează numele, pe un vas plutitor. Am ales o masă afară şi am comandat nişte peşte şi midii în sos. Mâncarea a fost bună, iar preţurile decente.

Am plecat cu burţile pline de la restaurant. Înainte de a părăsi Ruse, am dat o raită prin centrul istoric, mai exact prin Piaţa Svoboda (Libertăţii), un spaţiu deschis, înconjurat de clădiri administrative: Primăria, Palatul Justiţiei, dar şi de hoteluri şi restaurante.

Am prins în desfăşurare un concert cu o formaţie bulgărească de rock, care suna puţin retro. Versurile indescifrabile ne-au fascinat, o perioada de timp…scurtă însă.

Se făcuse aproape ora 10 seara, iar până la maşină mai aveam de pedalat încă 11 km, aşa că nu am mai zăbovit. Am mers fără oprire până în vamă, trecând pe lângă Parcul Renaşterii, iar mai apoi, urmând strada Pliska şi continuând cu bulevardul Tutrakan, care te scoate fix în giratoriul de dinainte de vamă.

Că biciclist, pot spune că eşti privilegiat. Nu eşti obligat să stai la coada de maşini. Mergi liniştit, până aproape de punctul de control şi predai buletinul la ghişeu. Simplu că bună ziua. Plus că nu mai plăteşti nici taxa de pod.

Exceptând pauzele de la restaurante, am reuşit să încheiem traseul în aproximativ 8 ore. Cei 74 km parcurşi au avut o diferenţă de nivel de 500 m. Am mers preponderent pe drumuri asfaltate, cu excepţia a vreo 10 km. Este recomandat să ai la tine şi câteva leva, în caz că mâncarea sau apa se termină mai devreme.

Rezumat traseu: Giurgiu – Ruse – Krasen – Bozhichen – Krasen – Basarbovo – Ruse – Giurgiu.

Traseul poate fi descărcat în format GPX/KML de aici.

---

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim