In ceea ce priveste cazarile, prima oprire tot in Enisala a fost.
Cei de la Igloo au scos recent un album, “Conace si pensiuni din Romania”, prezentand 19 concepte de cazari traditionale cu arhitecturi deosebite si valori de patrimoniu. Pentru pasionatii de cazari alternative, e faina, o recomand.
Vizitasem deja cateva din ele, planuiesc sa le testez pe toate. Pusesem insa ochii pe o casa traditionala din chirpici, pe malul unui lac, cu o panorama nesimtit de frumoasa asupra cetatii Enisala. Se numeste Enisala Safari Village. Desi am apreciat in mod deosebit locatia frumoasa, privilegiata si conceptul pensiunii, motive pentru care am si ales-o de altfel, ne asteptam ca personalitatea si povestea locului sa ne livreze o experienta memorabila.
Ne-am lovit insa, chiar de la sosire, de o atitudine rece, neprietenoasa si total neprofesionalista din partea gazdelor, care ne-au lasat un gust tare amar. Respectand ideea traditionala si minimalista a pensiunii, consider totusi ca standardul de 5 stele impune o anumita grija fata de detalii si, mai ales, o curatenie riguroasa, atat in camere, cat si in perimetrul gradinii. Am observat in schimb lenjerii de pat care nu inspirau incredere, praf la kilogram in interiorul camerei, o baie nu foarte ingrijita, extrem de mult praf si un paienjenis des prin curte. Ne-am vazut asadar nevoiti sa ne facem bagajele si sa ne relocam a doua zi, cu o oaresce dezamagire.
Apoi am innoptat la pensiunea Heracleea din Jurilovca, unde cazarea a fost 100 lei camera dubla pe noapte (in prima jumatate a lunii septembrie), micul dejun fiind inca 15 ron de persoana. Am gasit-o absolut intamplator, intrasem pentru a intreba de un restaurant din zona, mi-a placut mult gradina si m-am intors. Au o curte frumos amenajata, camere simple dar curate, gazde ospitaliere si mic dejun cu rosii culese din spatele gradinii si cu dulceata facuta in casa.
In Tulcea, tot absolut intamplator, am gasit la ceas de seara tarzie pensiunea Cristal, aproape de centru, dar intr-o zona mai retrasa. Pretul era acelasi,100 lei pe noapte, micul dejun tot 15 lei de persoana. Camerele sunt spatioase, curate, ducand inspre 4* iar, cum omul sfinteste locul, gazdele au fost cele care m-au convins sa revin pentru inca o noapte. Organizeaza si plimbari in delta cu salupa rapida, preturile evident fiind destul de ridicate dar, la 5-6 persoane, 250 euro pentru o tura de 8 ore pana la Mila 23, Sulina, pe canele si inapoi, incluzand si un pranz cu peste, nu pare atat de mult.
Cazari in zona sunt, pe toate gusturile si pentru toate buzunarele. Daca nu cauti doar un loc unde sa pui capul noaptea si daca iti place mancarea gatita cu drag si spor in casa, mai bine intrebi localnicii in sate. Sigur sunt dornici sa primeasca oaspeti in casele lor de chirpici si stuf, iti gatesc pe bani putini si au mai multe povesti si recomandari decat ai putea tu citi prin ghidurile locale. Asa simti si tu cum se traieste in satele astea uitate de lume…
Daca iti place si ti se pare util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂
Jurnal de Hoinar 