Tulcea nu este deloc plictisitoare! Ai ce sa faci in “Orasul celor 7 coline”. Au un muzeu de stiinte ale naturii, altul de etnografie si arta populara, un muzeu de arta, 3 biserici importante si o Geamie, Azzizie.
Shamely enough, nu am avut timp decat de 2:
Muzeul de Istorie si Arheologie este situat in parcul unde se gasesc si ruinele cetatii Aegyssus, laolalta cu Monumentul ridicat in 1904 de locuitorii din Tulcea pentru eroii Razboiului de Independenta (comemorand eliberarea Romaniei de sub Imperiul Otoman in 1878). Panorama de pe deal merita urcusul, iar muzeul in sine (intrare 6 lei) reface istoria celor mai importante situri arheologice din Dobrogea, prezentand obiecte recuperate in timpul explorarilor de la cetatile Dinogetia, Troemsis, Argamum, Noviodunum sau Halmyris. Stiu ca pare anost si insignifiant, dar daca te gandesti ca in spatele vitrinelor de sticla sunt obiecte reale, reprezentative ale culturii Hamangia (circa 5000- 3000 i.d .Ch) si Boian (prima jumatate a mileniului V i.H.), parca iti vine sa platesti taxa foto de 10 lei si sa imprimi pe camera o urma a unora dintre cele mai vechi civilizatii din Europa. E fascinant ce se afla la doar cativa cm dincolo de un geam patat cu amprentele oamenilor curiosi, a glimpse into your own past. Iti dai seama cat de entuziasmati or fi fost cei care le-au descoperit, scormonind pamantul? Cum sa nu-ti placa asta?!
Un must see: Casa Avramide. Biletul de 10 lei asigura intrarea si la Muzeul de Arta, care ne-a fost recomandat cu insistenta. Neavand timp sa vizitam si muzeul, ne-am multumit cu un bilet de 6 lei doar pentru aceasta casa. Programul este de la 9.00 la 17.00 iar lunea este inchis. Adresa este Strada Progresului, nr.32.
Este fostul Muzeu al Deltei Dunarii, recent reabilitat prin proiectul “Restaurarea si reabilitarea a doua cladiri de patrimoniu din municipiul Tulcea, incluse in circuitele turistice regionale”.
Casa a fost construita la sfarsitul sec. al XIX-lea de Alexe Avramide, un prosper intreprinzator local, proprietar de mori, ateliere, spatii comerciale, detinator al unei fabrici de cherestrea si a unor intinse terenuri agricole. Avramide incredinteaza constructia casei unor mesteri italieni care reusesc sa ridice in centrul orasului cea mai frumoasa casa, simbol al prosperitatii familiei. Mi-a placut mult aerul de conac boieresc, bogatia detaliior arhitecturale si felul in care au fost acestea restaurate.
Casa a fost nationalizata in 1947. Comunistii ordonasera demolarea, dar cum un arhitect acoperise perfect zidurile casei, ascunzand tot ce putea trada valoarea ei arhitecturala, a insistat ca nu prezinta niciun “risc” pentru comunisti, salvand-o de la demolare. A functionat in acest timp ca sediu al Comitetului Democratic Grec si inspectorat scolar. Dupa caderea regimului, peretii au fost dezgoliti si reconditionati de aceeasi persoana care ii acoperise, prefacandu-se complet nestiutor in privinta detaliilor ascunse in spatele panzei albe cu care ii acoperise.
Cum taxa foto era 100 lei, ne-am chivernisit cu gandul la un bors de peste si o saramura de crap pe faleza. Asadar, pentru un scurt teaser foto al interiorului, click aici
La subsol se afla Art café, un bar mic si cochet, cu expozitii ale tinerilor artisti, studenti sau absolventi ai Liceului de Arta din Tulcea. Intim, romantic, cu o mini biblioteca interesanta si cafea buna..overall, tare fain!
Pe faleza exista un centru de infomare turistica, foarte bine pus la punct, cu harti interactive, CD-uri informative, zeci de pliante si un personal bine informat si amabil, care stie sa ofere un raspuns satisfacator la intrebarea “Ce se poate vizita in Tulcea si in imprejurimi?”.
Orasul este punctul de plecare pentru calatoriile in Delta. Imbucurator, este plin de turisti straini, cazati la hotelurile renovate de pe faleza, beneficiind astfel de acces facil la plecarile in delta. Drept urmare, locul este un business infloritor in timpul sezonului, delta nefiind deloc o destinatie ieftina. Imposibilitatea accesului in delta cu masina a permis dezvoltarea transportului pe canale, afacere de care toti localnicii incearca sa profite in timpul sezonului, banii castigati in aceste cateva luni asigurand supravietuirea pe timpul iernii. Lucru bun de altfel, macar de am avea o zona pretabila unui turism de nisa, destinata segmentului de lux. Sa vina strainii si sa vada cu ce minunatii ne laudam, sa se dezbrace de banii lor la noi si sa duca vorba frumoasa mai departe, sa mai vina si altii.
Intreaga faleza este intesata de salupe si de particulari care te agata sa te duca intr-o plimbare cu barca in Delta. In principiu, nu merita. Pentru o plimbare in delta trebuie ori sa vii intr-un grup de minim 4-5 persoane, ori sa te alaturi unui astfel de grup deja format, ori sa fii dispus sa cheltui tu singur 200-300 euro pe o plimbare de 8 ore cu o ambarcatiune veche, zgomotoasa si extreeeem de lenta. In general, particularii de pe faleza propun cam aceeasi varianta de traseu, respectiv pe canalul Mila 36 pana la lacul Nebunu si inapoi pe acelasi traseu. Exista mici variatiuni pe tema, dar pretul salta considerabil daca intentionezi sa ajungi pana la Mila 23, Sulina sau Sfantu Gheorghe cu o salupa rapida si sa intri si pe cateva canale mai mici, unde fauna devine intr-adevar interesanta.
Eu una imi doream foarte tare sa ma plimb vreo 8 ore cu o rapida pe toate canalele, sa vad pelicani si sa mananc peste proaspat “cules”. N-ai cum! Tre’ sa-ti lasi lasi catrafusele in parcarea de pe faleza orasului si sa iei Navromul pana la Sulina, Sfantu Gheorghe, Mila 23, Crisan sau Periprava, cu cazare aranjata in prealabil sau la fata locului (program si preturi pentru transport aici). Te cazezi cateva nopti in zona, timp in care poti aranja pentru plimbari cu barca/salupa in imprejurimi (la aceleasi costuri ridicate evident). Sau te cazezi in Tulcea, iti gasesti sau vii de acasa cu un grup de 5 persoane, negociati la sange cu un particular pe faleza, rugandu-l eventual sa va faca un traseu customizat.
Mie personal, mi-a placut alternativa gazdelor pensiunii unde am innoptat in Tulcea. Au salupa rapida dar si ambarcatiune lenta, te duc pe ce traseu vrei tu, cat vrei tu, asigura si pestele proaspat la ceaun intr-o pauza de pranz, iar daca nu ai noroc la pescuit, pranziti la o cherhana de ei stiuta, ca sa-ti linisteasca orgoliul ranit de pescar diletant. O tura de 8-10 ore cu rapida pana la Mila 23, Sulina, poate si Sfantu Gheorghe, pe canale, cu popas pentru pranz, costa cam 250 euro. Impartit la 6 insi cat poate duce rapida, vin cam 40 euro de fes. Am descoperit ulterior ca 180 RON pentru o astfel de tura, e un pret mai mult decat acceptabil, nu am gasit alternativa mai ieftina. Daca ati gasit voi in schimb, by all means, feel free to share 🙂
Noi ne-am oprit la primul particular de pe faleza, care tocmai prinsese un grup de 4 polonezi, ne-am lipit si noi de ei si am plecat intr-un “water trip” de 8 ore cu o pocnitoare datatoare de dureri de cap. In 8 ore faceam inconjurul Europei cu avionul, noi am parcurs cred doar 30 km dus-intors pana la faimosul lac Nebunu. Am prins cativa cormorani negri si albi, starci, pescarusi albastri, egrete si..vaci. Pelicanii zica-se ca au emigrat deja o data cu scaderea nivelului apei. Din cate am inteles, pestii isi depun icrele pe malul apei, pe trunchiuri de copaci sau pe ce suport gasesc sub apa. Daca nivelul apei scade si icrele raman la suprafata, mor, drept urmare pelicanii nu vor avea hrana si se vad nevoiti sa se relocheze.
Nu a meritat, portiunea apropiata de Tulcea nu este Delta adevarata. Te plimbi pe canalele mari, laolalta cu ambarcatiunile imense ale Navrom-ului. Vegetatia nu este aceeasi ca pe canalele aferente, iar pasarile se sperie oricum de zgomotul barcilor si de prezenta numerosilor pescari prezenti la datorie, de-o parte si de alta a apei.
Merita vizitata in iunie, pana in varful de sezon, dar cand nivelul apei este suficient de mare incat sa te poti bucura de un bird watching mai satisfacator. Sau in ianuarie-februarie cand se mai organizeaza astfel de ture, avand in vedere ca lipsa vegetatiei si intinderea alba permit o mai buna vizibilitate. Se cere insa o investitie majora intr-un echipament siberian termoizolant, altfel tremura mana pe obiectiv si dardaie picioarele in barca descoperita.
Pe un pliant cu Excursii in Delta Dunarii am gasit cateva sugestii ce pot fi utile:
Eu personal revin la anu’ in iunie, fac un pit stop la Mila 23, unde cei de la Descopera Delta Dunarii au caiace de inchiriat. Vreau sa vaslesc la padela pe canalele stramte, sa pozez pelicanii si apoi sa ma mut cateva zile la Sulina si la Sfantu Gheorghe. Nu am vazut inca ce trebuie din delta ca sa stiu cum e, dar preview-ul de care am avut parte imi lasa senzatia unei alte lumi ascunse dupa stuf. Mancarea se aude a fi dumnezeiasca si timpul se scurge mai lent acolo. Semnalul mai pica, esti incurajat sa-ti lasi laptopul acasa si esti oarecum constrans sa te descurci singur cu natura. Sounds too good to be true iar eu abia astept 🙂
Meanwhile, ca si concluzie, para-se ca Dunarea sufera. Braconajul e in floare, dupa cum bine se stie. Am inteles ca permisul de pescuit se poate cumpara usor contra unei sume modice, pescarii nu prea sunt verificati si sunt prea multi, pretutindeni, ca sa cred ca tot ce pescuiesc ei ajunge pe mesele restaurantelor din zona.
Pe de alta parte, se mai si colmateaza; autoritatile abilitate nu prea se agita, din cate am inteles ONG-urile care sug bani grei pentru conservarea habitatului nici macar nu au vizitat Delta. De cand a fost declarata rezervatie a Biosferei, orice interventie asupra mediului se face greu, cu aprobari dificil de obtinut si cu interese mari la mijloc, care pe mine ma depasesc. Drept urmare, conform localnicilor, soarta Deltei momentan este incerta. Multi se baga sa o stoarca de bani, lasand in urma nepasarea pentru ceea ce se va alege de ea.
Daca iti place si ti se pare util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂
Jurnal de Hoinar 