Imi place marea. In canicula din iulie-august, pe plajele aglomerate, cu muzica mai mult sau mai putin comerciala, cu petreceri, atmosfera si nopti nedormite, printre hipsterii din Vama, fitosii din Mamaia sau familistii din Eforie. Mereu mi-a placut. Atata mi-a placut incat, cativa ani la rand, eram prezenta aproape in fiecare weekend din iulie pana in septembrie.

La un moment dat, insa, ceva nu mai mi-a placut. Ori poate am descoperit intre timp si altele care mi-au placut mai mult. Sau poate doar am imbatranit si m-am linistit…anyway…

De ce sa te inghesui in varf de sezon laolalta cu alti 1.348.569 de oameni pusi pe distractie, cand poti veni relaxat in afara sezonului si sa faci si altceva decat plaja si discoteca?

Am nimerit undeva la jumatatea lui septembrie cand unii profita de oferta balneo pentru impachetari cu namol (Sanatoriul Balnear din Mangalia este printre cele mai cautate centre de tratament balneo din tara), iar altii profita de timp liber si de linistea din statiuni…deh, batranetea:)

Evident sunt multe de bifat in zona: de la obiectivele Constantei si vestigiile istorice din zona, cetatea Albesti sau podgoriile de la Murfatlar, pana la Rezervatia Hagieni si pesterile Movila (despre care se spune ca pastreaza secretul originii vietii, aici descoperindu-se primului ecosistem din lume, a carui viata se bazeaza pe chemosinteza si 35 de specii noi, necunosctute lumii stiintifice pana atunci) sau Limanu (cunoscuta ca orasul subteran Keris pe care dacii l-au folosit pentru a se ascunde de proconsulul roman Marcus Licinius Crassus).

In putinul timp liber, am topait printre cateva puncte carora nu le acordasem prea multa atentie inainte. In ordinea numerelor de pe tricou:

Geamia Esmahan Sultan, langa sanatoriul balnear, a fost construita para-se in 1525 de fiica sultanului Selim al II-lea, folosind piatra luata din zidurile cetatii Callatis. Geamia si mormintele, vechi de peste 300 de ani, au fost reconditionate dupa Revolutie, dupa ce fusesera lasate de izbeliste in timpul comunismului. Intrucat comunitatea turco-tatara inca numara circa 3.000 de credinciosi, sunt destui vizitatori care vin la rugaciune aici, la cele 5 chemari zilnice ale imamului. Este de altfel, cea mai veche geamie din tara.

Cetatea Callatis, sau mai bine zis, ce a mai ramas din ruinele ei, este aproape de centrul orasului si in imediata vecinatate a Muzeului de Arheologie. Se mai pot vedea urmele unui zid de aparare, restul fiind insa acoperit de pamant si buruieni.

Edificiul Bizantin. In incinta hotelului President, in zona receptiei, langa zidurile cetatii Callatis, a fost descoperit un edificiu romano-bizantin datand din sec. V-VI d.Hr. Se pare ca se intindea pana la marginea falezei; acum se mai poate vedea doar o sala in care au mai ramas urmele unor coloane si ale unui atrium roman, cu lespezi de piatra.

Muzeul Marinei. Jucarii mari pentru copii mari. Detine o colectie de artilerie navala si antiaeriana, intrumente de tehnica si navigatie si o biblioteca tematica. Nu am intrat pentru ca nu l-am prins niciodata deschis, mai insistam si cu alta ocazie.

Herghelia Mangalia. La cativa km de Mangalia, inspre Venus, un mic indicator la strada principala va pune sa faceti stanga si ajungeti destul de usor la cea mai mare herghelie din sud-estul Europei. Infiintata din 1926, herghelia ocupa peste 580 hectare si gazduieste peste 350 de cai, toti de rasa. Nu am platit intrare desi era afisat un pret la poarta (sa fi fost 10 lei?!), probabil in afara sezonului nu sta mai nimeni sa verifice. Nu am prins nici antrenamentul zilnic al pursangilor arabi, dar am inteles ca cele cateva ore in care sunt “alergati” pe plaja dintre Venus si Saturn ofera un show frumos. Stiti voi, imaginea cliseistica la amurg pe plaja, cu pursangii gonind printre valuri. Se pare ca oamenii o pun in aplicare tot sezonul, on a daily basis chiar.

Se practica echitatia (sa fi fost 70 lei ora?!:), plimbari de agrement-calare sau cu trasura, de-a lungul marii. Complexul are si un hipodrom unde se tin pe timpul verii curse de cai.

Mi-a placut tare, calutii sunt de toate neamurile, toate culorile si marimile, fotogenici rau si pofticiosi la un pumn de paie din mana ta. Relaxanti, terapeutici si simpatici, merita un pit stop!

Portul turistic. Recent amenajat cu fonduri europene, arata ingrijit si cochet. La lasarea serii, se transforma in promenada pentru localnici si am observat de la an la an, un numar din ce in ce mai mare de ambarcatiuni acostate aici. Am vazut si mici catamarane care organizau circuite pe traseul Istanbul-Varna-Mangalia-Odessa-Yalta sau variatiuni pe tema.

Am inteles ca s-au organizat diverse concusuri de ambarcatiuni, expozitii de yahturi cu vanzare sau competitii de vele. Nice:)

Life Harbour. In Limanu se afla un mic resort, unde se organizeaza team buildinguri, cursuri de sailing, yahting, ski nautic si regate cu staif. Au un restaurant cu preturi usor peste medie, un hotel cochet si o locatie pe malul lacului Limanu care-ti ofera un material numai bun de pozat. Merita o vizita si poate si o masa, doar ca sa te uiti la ambarcatiunile “cazate” aici si sa incerci sa-ti imaginezi cum ar fi viata de Popeye the sailor man. Noi am luat masa langa Lucian Mandruta, se pare ca tocmai sarbatorea finalul unei regate.

Autres choses a voir…

In zona stadionului si a teatrului de vara, am citit ca s-a descoperit in 1859 un mormant elenistic datat in a doua jumatate a sec al IV-lea i.Hr. Nimic nou sub soare…in afara de ramasitele unui papirus scris in greaca, tinut intre oasele mainii  de “chiriasul” de la subsol. Papirusul, singurul descoperit pana acum in tara, a fost transferat rusilor si readus in tara in 2009, in prezent incercandu-se descifrarea acestuia.

Undeva ascuns in oras, zace o necropola bizantina din sec. IV-V d. Hr, un mormant de tip hypogeu. Langa se afla mormantul pictat cu Psalmi, la fel de interesant. Dateaza din perioada crestinismului timpuriu cand, inscriptiile citate din Psalmi erau facatura rara si mare!

But wait, there’s more:) La cativa km de Mangalia, inspre Albesti, se afla un mormant princiar (movila Documaci), evident tot de tip hypogeu, descoperit in 1993. Se mai disting, ca niste mazgalituri, motive pictate si o fresca policroma.

Sunt bine ascunse, neglijate si nepromovate! Nu gasesti multe despre ele pe internet, localnicii nu stiu detalii si nici nu poti intra. Dar sunt extra interesante si rare; nu am auzit de morminte hypogeu prin alte zone ale tarii si sunt tare appealing. In ’88 au descoperit unul in Constanta, evident in stare avansata de degradere si, logic, incercand fara succes sa-l reabiliteze de ani de zile. Cavoul de familie a fost construit prin 330 si a ramas o enigma felul in care a fost pictat si mai ales cu ce naiba a fost pictat, de s-au pastrat culorile atat de vii…arheologii inca isi bat capu’ cu asta. Wikipedia spune ca ar fi cel mai reprezentativ monument al ideologiei pagane de la Dunarea de Jos.

Pozele sunt luate de pe google images, dar Art Istoria povesteste mai mult despre asta.

Nu ma asteptam totusi ca un weekend prelungit la Mangalia sa fie atat de ofertant. Poate pare tern si insipid orasul asta, poate e doar o legatura intre Venus/Saturn si Vama/2 Mai sau o gara cu statie de microbuz inspre statiuni. Eu cel putin cam asa il vedeam.

Dar e fain…si mult mai linistit. Nu numai in afara sezonului dar si in plina vara cred ca e mai avantajoasa o cazare aici si o naveta pana in Vama sau la bulgari. E pozitionata perfect, are niste stradute misto, cu cateva case vechi presarate ici colo, cofetarii cochete la colt de strada si o atmosfera de …oras la malul marii, atmosfera pe care nu o mai mirosi in Constanta de mult timp.

Nu e kitchoasa si nici aglomerata, sunt multe restaurante bune si relativ ieftine, baruri si puburi pline si are un reconfortant iz de non-statiune.

La restaurantul Lebada de pe faleza am mancat cele mai bune icre (mai bune ca la Dalboka) si o plachie…mama mama:) Am facut plaja la sfarsit de septembrie cu inca alti 3 oameni care au venit sa-si faca somnul de dupa-amiaza cu o carte in mana, pe nisipul inca cald, sub un soare politicos. Am avut o tentativa de a lucra in costum de baie,cu laptopul in brate, pe plaja. Dar vantul printre taste si stickul de vodafone necooperant m-au trimis inapoi intre 4 pereti, la cablul de retea cel reliable si infailibil.

Overall, cred ca a fost printre cele mai relaxante si pline weekenduri pe care le-am petrecut pe litoralul autohton:) Nu mai servesc nici Vama si nici Mamaia; am descoperit cateva locuri mai retrase pe fasia intre Navodari si inceput de Bulgaria, care ofera mai multe satisfactii.

Daca iti place si ti se pare util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂