Bruges, cladit din trufe de ciocolata si casute de turta dulce

Din cauza limitei de spatiu impuse de WS, intregul album foto poate fi vazut aici.

Orasele din afara metropolelor europene devanseaza in unele cazuri farmecul capitalelor aglomerate si uneori, prea turistice.  Iar centrul turistic al Belgiei, orasul iconic si cel mai fotografiat,pare a fi mai degraba Bruges. In capitala Flandrei de Vest, bastinasii nu prea reactioneaza la intrebarile adresate in franceza, dar asta nu inseamna ca nu te poti descurca la fel de bine si cu engleza. Nici denumirile alambicate ale strazilor nu sunt o problema, asa cum mai afirma unii carcotasi.

Bruges se afla la numai 100 km si 27 de euro distanta de Bruxelles (dus-intors cu trenul). De vineri pana duminica, se aplica o reducere de 50% la acest tarif, deci este cu 50% mai convenabil sa faci drumul in weekend, cand se incurajeaza turismul intern.

Daca ai noroc si trenul nu are intarziere, ajungi intr-o ora. De la centrul de informare turistica din gara poti lua o harta (utila, cu cateva sugestii de hoteluri si o lista interminabila a tuturor bisericilor si obiectivelor importante), iar drumul pana in centru este destul de drept si nu ia mai mult de 15 minute.

Gasesc destul de greu sa transpun in cuvinte o senzatie vizuala, dar drumul inspre centru iti pune un mare zambet pe fata, iar anticiparea se transforma usor in entuziasm pe strazile inguste si pietruite, cu casute colorate si de-o parte, si de alta. Seamana cu ilustratiile din povestile cu Hansel si Gretel, numai ca nu e nevoie sa presari firimituri de paine, pentru ca nu ai nicio sansa sa te ratacesti. Toate casutele respecta acelasi stil arhitectural, nimic deosebit de olandezi spre exemplu, doar ca aici par mai viu colorate, au un impact vizual mai puternic si chiar iti vine sa-ti infigi dintii intr-un perete sa te convingi ca nu e comestibil 🙂 Este cred singurul orasel unde si periferia mi s-a parut a fi parte integranta din acelasi ansamblu omogen si siropos de romantic, avand acelasi aer medieval pretutindeni, fara discordante grave.

Timpul se scurge mai lent, traficul este mai lejer, iar oamenii sunt mai zambitori. Este intesat cu turisti curiosi, cu ochii cat cepele si cu mainile inghetate pe aparatele foto. “Excuse me, would you mind taking a picture?” se aude des in jur avand in vedere ca la fiecare intersectie, toate cele 4 colturi merita cel putin cateva cadre. Trase mai repejor, ca sa nu incurcam fluxul de turisti nerabdatori si cascati.

Din 2000 intreg centrul turistic face parte din patrimoniul UNESCO si pare a fi extrem de constient de propriul potentialul turistic, bine valorificat. Cu accente narcisiste, te seduce de la primele ciocolaterii, cu vitrinele atat de  ingenios ornate, incat te simti vinovat daca nu intri in toate sa degusti si sa cumperi cel putin o selectie de bomboane colorate, pe care sa le si devorezi in fata magazinului. Guilty as charged!

Si nici nu ar trebui sa te opui instinctului pofticios. In primul rand ciocolata costa mult mai putin comparativ cu Bruxelles si apoi, trebuie sa fii dur, insensibil si cu o inima de piatra (sau hiperglicemic) ca sa rezisti cu stoicism. Recunosc, eu nu prea m-am spetit incercand. Am avut ocazia sa testez si Leonidas, si Neuhaus sau Godiva, totusi as alege mai degraba o amandina de-a noastra sau un Dark Heidi. Delicii fine usor overrated dar…sa nu devin ipocrita si sa risc sa nu mai primesc niciodata trufe cadou:)

Bistro-urile, berariile, restaurantele, pub-urile, si ele sunt mai atragatoare, cu un aer mai calduros, intim si o idee mai ieftine ca in Bruxelles. Sau poate ca doar mananci mai bine aici cu aceeasi bani.

Pe stradute mai rasare din cand in cand un boutique hotel, hostel sau B&B, toate decorate de sarbatoare, cu holuri victoriene cu candelabre, receptii somptuoase si cu distinctiile de excelenta sau premiile Tripadvisor primite, asezate la loc de cinste, la intrare. Par scumpe si inspira rasfat:)

Centrul are doua piete, Burg si Markt, ambele intesate de cladiri gotice cu detalii impresionante. Primaria se afla in Burg, fiind una din cele mai vechi primarii din Tarile de Jos, construita in 1376.

Tot in Burg se gasesc:  Catedrala Sfantului Salvator, Biserica Ierusalim, Manastirea Sfintii Joseph si Meulenaere, Capela Sfantului Basil. Biserica Doamnei Noastre se lauda cu o piesa valoroasa de-a lui Michelangelo, Madona si Copilul. Bazilica Sangelui Sfant tine ascunsa o fiola de sange, despre care se spune ca ar fi a lui Isus.

Asadar, multi sfinti, numeroase “kirsche”. Asa cum la noi, fiecare colt de strada se lauda cu un Mega Image, la fel de dese sunt si bisericile aici, deh…ei pacatosi, noi consumeristi 🙂

In Markt cladirea emblematica este clopotnita Belfort, construita in sec. XIII. Inalta de 88 de metri, adica 366 de trepte,  adaposteste un mecanism de ceas cu 47 de clopote, fiecare cu functii si sunete diferite. Daca te incearca sentimentul de vinovatie dupa rasfatul cu trufe sau waffle-uri, urca treptele pana in varf, pentru o priveliste panoramica asupra orasului.

Bruges are o lunga traditie in arta dantelei, demonstratii ale prelucrarii putand fi vazute la Muzeul Dantelei (Kantcentrum).

Muzeul ciocolatei este amenajat intr-o casa din 1480 si promite de asemenea, demonstratii  ale transformarii bobului de cacao in tablete dulci.

      

Din aceeasi gama face parte si muzeul diamantelor, unde se exemplifica procesul de fabricatie si sunt expuse cateva piese rare, autentice. Pe principiul “uitatul este gratis”, dar intrarea costa 6 euro.Mai multe detalii se gasesc pe site-ul lor.

Am alergat ca nebunii de dimineata pana seara tarziu si n-am apucat sa intram in niciun muzeu. Desi o zi intreaga poate fi suficienta pentru un tur, doua-trei zile sunt mai indicate pentru o vizita a celor mai importante obiective. Ca doar sunt destule si e pacat sa le pozezi numai exteriorul, cand pe dinauntru arata la fel de promitator. Din zecile de pliante migalos adunate si studiate, lista de bifat ar cuprinde:

  • Historium, (in Markt), promite o experienta completa in 35 de minute. Te poarta prin 7 camere tematice, stimuland simturile si transpunandu-te in perioada Evului Mediu, printr-o prezentare interactiva, de toti banii, mai exact  11€ adult si 5,50€ pentru copiii pana in 14 ani.
  • Groeningemuseum cuprinde o selecte interesanta a unor colectii de arta neoclasice, realiste, simboliste si moderne.
  • Sint-Janshospitaal este o institutie veche de 800 de ani care acum functioneaza ca muzeu si care adaposteste, printre altele, capodoperele unuia dintre cei mai faimosi artisti flamanzi, Hans Memling.
  • O.L.V-ter-Potterie. Un alt spital, datand in sec. XIII, unde se poate vedea o colectie de instrumente medicale si o serie de obiecte de arta. Descrierea nu suna pompoasa, dar fotografiile cu interiorul, fantastic decorat, te fac sa regreti daca nu ii acorzi timp.
  • Gruuthmuseum detine obiecte reprezentative ale perioadei cuprinse intre secolele XV-XIX, axate pe istoria orasului si a locuitorilor sai.
  • Stadhuis (primaria), a carui interior este o opera de arta gotica in sine.
  • Archeologiemuseum unde poti experimenta modul de viata al oamenilor. La sfarsitul fiecarei perioade de timp exista o expozitie interactiva unde poti rezolva o ghicitoare tematica.
  • Volkskundemuseum sau Muzeul Folclorului, gazduieste in cladirea din sec.XVII reconstituiri ale mestesugurilor reprezentative epocii, purtandu-te printr-o clasa de scoala, ateliere ale diverselor bresle, farmacie, un han si alte asemenea.
  • Koeleweimolen (1765) & Sint-Janshuismolen (1770) sunt 2 mori de grau, inca active. In timp ce prima din ele a fost mutata in 1996 in Dampoort, cea de-a doua inca se afla pe locatia sa originala.
  • Gentpoort este una din cele 4 porti medievale ale orasului, care au rezistat pana astazi.
  • Begijnhof este un ansamblu de case, intr-una din cele mai vechi zone ale orasului. Interioarele reflecta atmosfera sec. XIII si au menirea de a-ti face o idee despre cum traiau localnicii atunci. Initial a fost construit pentru 1500 de persoane, in principiu femei singure si vaduve.

Detaliile logistice, preturile si orarul pentru toate cele de mai sus sunt bine documentate pe site-ul oficial.

Pentru avizii de muzee, dispusi sa ramana in oras pentru cateva zile, Brugge City Card poate fi util. Pentru 48 de ore, pretul este de 38€/35€ (<26 ani) si 43€/40€ (<26 ani) pentru 72 de ore.Primesti in schimb intrare libera la 26 de muzee, atractii si puncte de interes, un ghid al orasului,o excursie pe canale si 25% reducere la spectacole de dans, teatru, concerte, inchirieri de biciclete si anumite muzee.

Exista si city tour-uri, cu plecari la fiecare 30 de minute, incepand cu 10 dimineata pana la apusul soarelui, costand 16 euro de adult si 9,5 euro pentru copii.Sunt tururi de 50 de minute care te poarta printre zonele cele mai reprezentative. Pentru turisti, nu pentru calatori – parerea mea!

Tot ca un fel de teaser actioneaza si cursele cu trasura a la Neptun-Olimp. Am inteles ca pretul ar fi destul de piperat si nu cred sincer ca merita sa induri mirosul o ora ca sa vezi fugitiv zonele turistice propuse de surugiu.

All in all, turismul e in floare, iar Bruge exercita o atractie incontestabila. Acum 40 de ani insa orasul n-o ducea atat de bine; se depopula rapid, iar atmosfera era mizera. Abia in anii 70 a inceput un proiect de reabilitare a sistemului defectuos de canalizare si de refacere a infrastructurii locuintelor carora le lipseau baile si bucatariile moderne. Prin acordarea de subventii substantiale familiilor care doreau sa-si cumpere o locuinta in orasul istoric, s-a incurajat refacerea fatadelor, interiorului si acoperisurilor, conditia impusa fiind de a respecta stilul original. Proprietarilor li s-a interzis vanzarea imobilului timp de 25 de ani de la  primirea subventiei, pentru a-i impiedica sa foloseasca  ajutoarele financiare pentru uz propriu.

Pentru pastrarea unitatii ansamblului arhitectural,exista inspectori care fac turul orasului, asigurandu-se ca nu se fac modificari sau constructii ilegale in zonele protejate. Regulile stricte se aplica si la vitrinele magazinelor, luminile agresive de neon fiind de asemenea interzise pe fatadele cladirilor.

Pentru fluidizarea traficului s-a interzis circulatia in centru, cu exceptia taxiurilor si a transportului in comun, localnicii fiind incurajati sa foloseasca bicicletele si avand prioritate in fata autovehiculelor care circula cu o limita stricta de viteza.

La mintea cocosului,nu? Propun ca arhitectul sa ne faca si noua o vizita, poate reuseste sa convinga pe cine trebuie…

Ca urmare a acestui plan simplu dar eficient si ingenios, turismul a inceput sa se dezvolte la inceputul anilor 80. Se pare insa ca linistea localnicilor e acum tulburata de fluxul masiv de “intrusi” care circula pana seara tarziu pe canale. In plus, magazinele alimentare au fost inlocuite de ciocolaterii si vitrine imbracate in dantela. Am inteles ca se incearca un oarecare control al numarului de turisti, prin interdictia de a construi hoteluri noi, dar avand in vedere ca majoritatea vin pentru excursii de o singura zi, nu se va observa o schimbare considerabila.

But who cares? Pentru a savoare diferita, un drum in Bruges este un must pentru orice vizita in Belgia. Fie ca te opresti sa te aprovizionezi cu ciocolata sau cu bere, fie ca vrei sa motai la soare, la o terasa din centru si sa tragi sute de poze pe stradutele cu piatra cubica, orasul asta e atat de atragator, incat orice alta descriere infrumusetata devine de-a dreptul redundanta. Arata, miroase, se aude si se simte de-a dreptul demential!

Daca iti place si ti se pare util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂

Publicitate

Un gând despre „Bruges, cladit din trufe de ciocolata si casute de turta dulce

  1. Pingback: Bruxelles si cetatenii ei europeni | Jurnal de Vacanta

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s