De ajuns in Bansko, toata lumea stie cum: follow the GPS. Dar nu tot timpul, ca mai da si rateuri. De la Giurgiu inspre Sofia, apoi prin munti pe un drum mai mult decat decent pana la destinatie (13 lei taxa de pod pe partea romaneasca si 4 leva pentru jumatatea bulgareasca de pod, la intoarcere). Nu faci mai mult de 7-8 ore. Cam cat de la Brasov la Comarnic intr-un weekend prost ales (cu exagerarile de rigoare).

Fusesem in Bansko acum vreo 6 ani, cand zona abia incepuse sa se dezvolte si sa isi castige renume in randul romanului amator de zapada. Eram intr-un info trip prin Bansko, Razlog, Pamporovo si Borovets. Vizitam hoteluri de lux, eram tratati regeste, faceam cateva poze si povesteam mai departe clientilor ce frumos e undeva  la munte, putin mai sus de Sofia.

Am revenit acum, din incapatanare, nevrand sa raman singura acasa cand ceilalti se distreaza pe partii. Ce daca habar n-am sa schiez? Pot sa citesc relaxata in lobby, sa ma balacesc la piscina, alerg pe o banda sau ma rasfat cu un masaj.  Just what the doctor ordered!  Pacat ca lobby-ul era plin de romani avizi de WiFi moca, apa din piscina era mult prea rece si mult prea plina de plozi romani si loc la masaj sau la yoga prindeai prea greu din cauza aglomeratiei de..romani.

Romanul adora Bansko pentru ca bulgarul “entrepreneur” e amabil si ospitalier, fara sa fie agasant, insistent sau fals. Isi vede interesul, te invita in restaurantul lui fara sa urle dupa tine pe strada, te primeste in magazinul lui desi se pregatea sa-l inchida si-ti zambeste chiar daca intri in bodega lui fara sa cumperi ceva.

Statiunea e cam kitchoasa pe alocuri, cu beculete roz de cazinouri, suveniruri laitmotiv pretutindeni si fast food-uri colorate printre macarale si constructiile la rosu rasarite din camp. Te plimbi prin centru, dai o raita prin magazine, poate te cinstesti la o seara greceasca pe la o taverna, cheltui 24 de leva la patinoar (12 leva daca ai patinele la pachet) si…cam atat. Poate  un pic overrated, dar cine suntem noi sa ne permitem carcoteli de prost gust? Nu e Austria, nu sunt partiile din Dolomiti, but on the other hand, nici n-are vreo treaba cu Poiana, Sinaia sau Kalinderu din Busteni.  Au 75 de km de partii pe diverse nivele de dificultate, gondola si telescun care te lasa la vreo 2700 de metri in varf si de-acolo iti pui mana-n sold ca nu prea stii ce varianta de coborare sa alegi. Cand te gandesti ca Moldoveanu nostru al mai mare are 2544 de metri si nici macar nu poti sa te dai cu placa din varful lui…

Dintre sutele de hoteluri construite, majoritatea sunt recent ridicate, modern echipate si decent amplasate. Ah, si  mai ales, bine dotate. Bulgaru’ s-a gandit ca vii de pe partie inghetat si obosit, poate vrei o masa calda deja pregatita. Asa ca iti ia banii pe-o demipensiune, dar macar ai un meniu variat si scapi de-o grija. S-a gandit ca poate iti luxezi un deget pe partie si-ti bagi picioarele in ea de placa, asa ca poti sa iti ineci amaru’ intr-un masaj, sa te relaxezi la o piscina, o sauna, un jacuzzi, un fitness, o joga, un aerobic, o atentie, o maslina. Copiii au unde sa se joace, parintii unde sa se rasfete si toata lumea e multumita de tratatie. Se cheama agrement, iar romanu’ mai are mult de invatat pana sa-si insuseasca cuvantul asta bine in vocabular.

80% din milioanele de turisti gasiti in februarie in statiune sunt romani. Multi din Prahova si Brasov. Or fi partiile de pe Valea Prahovei aproape de casa, dar macar o data pe an or vrea oamenii sa scoata poate din portofel cativa euro in plus, sa-si impacheteze nevasta si copiii, sa-si ia concediu 5 zile si sa faca un drum de 8 ore, dar sa simta ca se dau si ei pe ceva, ca a meritat investitia in echipamentul ala de ski. Altfel de ce-ar mai fi plin de romanasi p-acolo, cand si statiunile noastre sunt destule si la fel de pline in sezon? Raspuns corect: “din seria” infrastructura si “pentru ca” raportul calitate-pret.

Cum (n-)am invatat sa schiez in Bansko

Daca esti diletant aspirant la statutul de wannabe (asemeni mie), locatia asta mi se pare mai mult decat potrivita pentru a invata ceva nou. Doar pentru ca este mai aproape ca Austria sau Italia si ca exista partii pentru incepatori, destul spatiu pentru practica si multi instructori avizi de-un ban cinstit.

Cele mai ok oferte de ski school sunt cele de aici.

Mi s-au parut acceptabile si cele de la SkiBansko,BulgariaSki sau BanskoSkiPacks.

Am ales totusi prima varianta pentru simplul motiv ca erau o idee mai ieftini si pentru ca am mers pe recomandare. Niste prieteni mai intelepti mi-au sugerat calduros sa nu-mi cumpar onsite ski pass, echipament si instructor, pentru ca te poate costa si dublu fata de rezervarile online (raman profund indatorata Getei, pe care o voi cinsti cu varf si indesat pentru sfat:)

Daca doresti a inchiria doar echipament, dar ai nevoie si de ski pass, nu e neaparat mai rentabil sa le achiti in avans online. Diferentele de tarif nu depasesc 20-30 de euro in acest caz.

Preturile pentru inchirierea echipamentului, ski pass,ski school sau patinoar se gasesc pe site-ul oficial Bansko Ski.

Am ezitat mult intre 3 si 6 zile de curs, nestiind cat ma vor tine picioarele. Fiind o sperioasa emotionata,am ales 3 zile la 124 de euro pachet complet (240 euro pentru cel de 6 zile), mi-am luat echipamentul de la un depozit de ski rental de langa telecabina si am stat maxim 20 de minute la un fast line VIP ca sa ma urc in telegondola (deh, privilegiile online booking-ului). Cand ajungi on top, la meeting point sunt insirati zeci de instructori imbracati in galben-albastru, care te primesc cu betele larg deschise si te includ intr-un grup. Apoi incepe distractia: curs de la 10 la 12, pauza de la 12 la 13 si partea a doua de la 13 la 15. Apoi se termina lectia si poti exersa singur (sau te poti intoarce la hotel, unde te poti complace intr-o recompensa pentru efortul depus)

Sincer, n-am invatat multe cu instructorul in 3 zile. Sunt maxim 12 oameni intr-o grupa, nu iti acorda nimeni atentie doar tie si nu sta nimeni sa-ti explice de 100 de ori pana prinzi o miscare si inveti unde ai gresit ca sa poti corecta. Miscarile de baza le observi repede, practica merge mai greu si aici tot singurel te descurci. Cozile la teleski sunt destul de mari, aglomeratia pe “panta” de incepatori (ca doar nu poti sa-i spui partie) mananca timp si nervi, iar la finalul zilei nu ramai cu mare lucru. Decat cu niste conversatii foarte interesante cu ceilalti colegi de grupa, straini veniti din toate colturile Europei.

Am renuntat in a treia zi de curs, am urcat pe o mini partie mai inclinata si am exersat sub indrumarea celor ce-au deprins singuri mersul pe schiuri, fara instructor, doar cu un fund bine tabacit in zapada. 5 cazaturi penibile mai tarziu si dupa o febra musculara incredibila, mi s-a propus o coborare pe partia cea mai soft prezenta in meniul Bansko. Am zis “da” cu juma’ de gura, doar ca sa nu pic de fataloaica. Plus ca trebuie sa te dai de toti banii, nu?Doar nu era sa fac risipa:)

Cu chiu cu vai si cu un ajutor de nadejde, rabdator, grijulu, atent si intelegator, am ajuns la jumatatea partiei. Fara cazaturi, doar cu un atac de panica si serii de plansete in timp ce copilasii de 4-5 anisori zburau pe langa mine cu o nonsalanta nesimtit de frustranta. Cand genunchii au cedat, am aplicat smiorcaiala “vreau la telegondola, nu mai pot”, am aruncat ski passul si ma mai gandesc daca ar trebui sa mai incerc la anul…sau poate weekendul viitor la Azuga:)

Virajele nu prea s-au lipit de mine, dar nici nu-mi place sa ma stiu a total failure, care renunta usor doar pentru ca nu a prins miscarile. O sa apelez totusi  in continuare la scoala de ski “suna un prieten” pentru ca da roade mult mai rapid, ieftin si eficient decat monitorul pentru care “time is money”.  Orice ai alege insa, daca nu te dezobisnuiesti sa te uiti la o coborare speriat, cu teama ca vei cadea si ca iti vei rupe vreo extremitate, degeaba ai ales cel mai bun monitor –  vei ramane cu fundul in zapada si in zona ta de confort. Practica se face pe partie, nu pe “panta”. Si doare. Al dracului de rau.

Hotelul

Am stat la Perun Lodge Hotel, luat prin Jeka Turism la 370 euro camera dubla cu demipensiune pe 6 nopti. Curat, dichisit, cu un spa ofertant, personal saritor, mancare buna si mai ales..foarte variata, pe gustul romanului mofturos si pofticios.

Platesti  parcare 10 euro pe zi pentru un loc pe undeva prin spate sau pe unde s-o nimeri, nepazit si inghesuit. Teapa, dar nu prea ai pe unde s-o lasi in strada ca circula zvonuri cu ridicarea masinilor (desi n-am vazut si aplicarea in practica, poate bulgarii nu sufera de exces de zel si se gandesc mai degraba sa nu dea batai de cap inutile turistului venit sa-si cheltuiasca banii la ei in statiuni).

Parerea mea in ceea ce priveste hotelurile de la 3* in sus, ramane insa aceeasi: daca rezervi la un pret onest, nu apar frustrari de genul “la cati bani am dat, trebuia sa fie asa si pe dincolo”. Daca nu prinzi un chilipir si dai de preturi mai mari, evident nu merita.

Ca un hotel bun sa isi justifice un pret peste medie, trebuie sa vina cu ceva in plus. Nu piscina, bar dragut si bell boy sexy. Mai degraba atentie la detalii, totul impecabil si servicii unicat pe care vecinu’ nu le are. Rar gasesti asa ceva in locatii ne-exclusiviste, drept urmare nu sunt fana hoteluri scumpe si instelate. Basic is just fine, extra only means more money! Same goes for Perun…as avea eu carcoteli destule dar le pastrez pentru Tripadvisor 😀

Concluzie

Daca zona nu ti-e peste mana si iti plac schiurile ori placa,nu cred ca am vazut vreun dezamagit care sa regrete banii dati spe ski pass sau drumul pana aici.

Din ce am experimentat, trebuie doar sa te feresti ca dracu’ de tamaie de varful de sezon. Stiu ca atunci e zapada buna si nu risti sa te arunci cu schiurile pe iarba cu pamant, dar serios, chiar nu merita stresul. E zapada si in ianuarie si in martie, nu trebuie musai incercat in plin februarie,mai ales in saptamana in care si copiii au vacanta. Asta e cea mai proasta combinatie si noi fix in perioada asta am nimerit. Se mirau si cei de la ski rental-urile din statiune de buluceala de la usile lor, iar turistii de prin alte tari au zis ca nu au vazut asa ceva nici in Austria, nici in Franta si nici in Italia.

Stai minim o ora la coada sa-ti iei ski pass si inca minim doua la coada la telegondola ca sa ajungi pe platou. Daca dai din coate si te bagi mai in fata, mai scutesti vreo juma’ de ora de asteptat. La sfatul bastinasilor, am incercat si mai devreme, si mai tarziu…aceeasi coada, alti turisti nerabdatori. Daca ajungi in schimb pana in 8 fix dimineata, te lafai; in 15 minute maxim esti in gondola, cu tot cu echipamentul inchiriat de la ski rental.

Sus, inghesuiala si agitatie mare: tipete de copii, parinti isterici care incearca sa-i ghideze pe partii, cozi la bere si carnati, inca o data cozi la toaleta, schiuri aruncate si placi incurcate.La ora pranzului cand te loveste foamea si oboseala, mai bine inghiti in sec si astepti un 3-4 cand oricum nu mai gasesti mancare si bodegile se inchid. Dar macar prinzi un loc jos linistit unde sa-ti dezmortesti claparii. Haos, panica si isterie…intr-un cuvant: Moartea!

Mi s-au parut foarte comice diminetile la hotel. Ca sa prinzi o coada mai decenta la telegondola, trebuie sa te incadrezi intr-un interval;pana in 8 trebuie sa fii sculat, echipat, mancat si plecat. Mic dejunul se serveste incepand cu 7.30. Deci in 30 de minute, toti alergau cu farfurille de colo-colo, devorand mai mult din mers, inghitind cu hopuri si scrasnind cu gura intredeschisa:”bea cafeaua aia mai repede, trage-i salopeta lu’ ala micu’ si ia-ti claparii ca pierdem microbuzu”. Era o cursa ca la olimpiade, cu apasari frenetice pe butonul liftului in speranta ca se inchid usile mai repede si reusesc sa se teleporteze cumva in telecabina. Era caraghios ca in desene animate. No worries, si noi eram la fel de “entuziasmati”.

Bansko nu este mai ieftin ca Valea Prahovei! Beneficiezi de un raport calitate-pret onest ,pe masura infrastructurii pe care ei au stiut s-o construiasca, iar noi nu! Intr-adevar, la noi nu prea gasesti in sezon hotel de 4* cu demipensiune la 60 euro camera pe noapte. Cu toate astea, nu stiu cum se face ca, la sfarsitul saptamanii, tot ajungi la minim 900 de euro in cuplu. Mesele la restaurant costa la fel ca la noi, bodegile de pe partii au preturi nesimtit de mari, iar tarifele pentru ski passuri si inchirierea echipamentului  le puteti admira aici.

Impresia mea a fost ca la Bansko nu vii iarna ca sa te relaxezi total. Daca vii pentru partii, te vei trezi cu noaptea-n cap, vei sta la cozi si iti vei testa rabdarea si gradul de toleranta ceva mai mult ca pe o partie de pe Valea Prahovei, intr-un weekend proaspat nins. Dar poate ca la sfarsitul zilei, te gandesti ca a meritat efortul si adormi mai satisfacut…o data cu gainile, pe la 9, ca esti frant si epuizat, dar macar visezi norisori pufosi de zapada pe care te arunci cu schiurile in cristiane perfect armonizate:) Si speri sa-ti aprobe sefu’ concediu si la anul in aceeasi perioada, cand vei avea ,speri tu, curaj sa testezi partiile alea negre de 80 de grade…De Alberto Tomba ati auzit?

Daca iti place si ti se pare util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂