Pentru multi, Copsa Mare (Gross Kopisch) are rezonanta datorita caselor restaurate si introduse in circuitul turistic de Paolo si Giovanna Bassetti.

Din 2005, cei doi afaceristi italieni au demarat un proiect de recuperare si valorizare a arhitecturii traditionale din Copsa Mare,cumparand la inceput 4 cladiri grav afectate de trecerea timpului si transformandu-le in case de vacanta. S-a incercat pastrarea sau refacerea elementelor originale, anexele gospodariilor devenind acum dormitoare sau spatii comune. Pentru a pastra atmosfera tipic transilvaneana, obiectele de decor si materialele de constructie au fost procurate din zona, folosindu-se mesteri locali, care au stiut sa reconstruiasca mobilierul traditional sau elementele decorative artizanale, intocmai ca odinioara.

Petrecerile sunt gazduite in Casa Galbena. Tot aici se afla si sufrageria principala si facilitatile comune, inclusiv bucataria cu spatiu deschis, construita in stil italian, pe locul fostei suri.

Casa Alba, Casa Rosie, Casa Galbena si Casa Verde sunt cele 4 ansambluri pregatite pentru a oferi cazare si masa oaspetilor ce cauta o atmosfera rurala tihna, departe de agitatia urbana, fara a le lipsi insa confortul contemporan.

In total, sotii Bassetti au cumparat 11 case care vor fi restaurate incet-incet, urmand a fi incluse si ele in circuit. Oamenii de afaceri gestioneaza fluxul de turisti remotely, din Brazilia, iar cei interesati pot accesa site-ul oficial pentru detalii si rezervari.

Biserica evanghelica din Copsa Mare nu impresioneaza si nici povestea ei n-am aflat-o. Cheia se gaseste la doamna Laura, care locuieste vis a vis de biserica, putin mai sus, pe drumul principal. Ghid ne-a fost un pusti, probabil baiatul ei, si nu am scos prea multe detalii sau informatii secrete de la el 🙂

Biserica a fost construita intre anii 1330-1350, fiind recladita in vederea fortificarii, la sfarsitul sec XV si inceputul sec.XVI. In 1519 a fost inconjurata cu un singur zid de incinta, in forma patrata, cu doua etaje de aparare si creneluri. Cetatea a fost intarita cu doua turnuri, din care s-a pastrat numai cel din partea de nord-est.

Din ce in ce mai multi straini trec intamplator cu afaceri prin zonele astea, se indragostesc de farmecul lor si raman. Cumpara o casa, apoi inca una si incearca sa se implice cat pot in dezvoltarea sustenabila a comunitatilor locale. Daca noi suntem orbi si indiferenti la potentialul imens al acestor sate pe cale de disparitie, macar strainii sa ne mai deschida ochii si apetitul pentru cea mai sanatoasa forma de turism.

La iesirea din Medias, pe drumul de intoarcere spre Sighisoara, am trecut printr-un satuc curios. Pe marginea soselei am vazut o constructie mare din caramida, nefinalizata. Parea un inceput de biserica. Langa ea, alta care-i semana. Si-nca una si tot asa, de-o parte si de alta a soselei apareau ditamai viloaiele la rosu. Erau case de tigani, caldarari mai exact. Neavand tunulete peste turnulete, nu m-am prins ca ar fi de tigani pana i-am vazut insirati prin sat. Erau dintr-aia autentici, cu palarii negre mari si musteti lungi.

Incredere mare nu-ti prea inspira, dar am inteles ca Brateiu (Pretai) ar fi destul de faimos pentru arta caldararilor, pastrata din generatie in generatie. Tigani sunt multi, familii de caldarari mai sunt insa doar cateva care mai lucreaza cazane pt rachiu, ibrice, tigai si ceaune din cupru, dupa mestesugul vechi, vanzandu-si apoi marfa la drum sau strainilor.

Inainte de revolutie, un ibric se vindea cu 25 de lei, un cazan de tuica la 50 de litri costa 1200 de lei si de obicei se mai primeau si de-ale gurii pe langa bani. Acum se negociaza cu musterii straini 25 de euro pentru un ibric, 100 de euro pentru un ceaun de 10 litri, 80 de euro pentru o tigaie si se ajunge la 400 de euro pentru un cazan de tuica de 50 de litri.

Biserica fortificata a fost ridicata in sec.XIV, iar astazi nu arata prea bine. Ar avea nevoie de-o cosmetizare rapida, pentru a nu se distruge mai tare.

Din intreaga biserica s-a pastrat neschimbata doar nava de nord. Altarul construit in sec. XVI si cristelnita gotica din calcar sunt singurele piese care atrag atentia.

Una peste alta, Brateiu este mai degraba un satuc de tranzit in care sar in ochi mai mult casele caldararilor si alama ibricelor in bataia soarelui. Ramane totusi un loc atipic in care n-ai cum sa nu tragi pe dreapta, ca sa investighezi ciudatenia 🙂

Daca iti place si ti se pare util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂 

Pentru mai multe,click pe semnul + de jos.