Biserica fortificata si cetatea taraneasca din Saschiz-Comuna celor 7 biserici

 

In maghiara i se spunea Szasz-Kezd, de la “kez”, care in ungureste inseamna “mana”, in sensul de aparare. A fost populata de secui pana la sfarsitul sec.XIII,cand locul a fost revendicat de sasi.

Comuna mai avea atunci alte 6 biserici, motiv pentru care ii se spunea Siebenkirschen (sapte biserici), astazi mai existand urme a patru dintre ele: in strada Secuilor,nr.35, a existat un spital cu biserica, atestat documentar in 1570,iar peste drum,in marea gradina parohiala,se afla prima biserica a comunei. Aproape de parau,sub cetate,se afla vechea manastire cu biserica sa,iar in locul numit “Dyrnfeld”(camp spinos),a existat capela Sf.Maria,mentionata in 1548.In 1508 este pomenita o capela,ingrijita de fraternitatea calfelor de pantofari din Saschiz.

De comuna Saschiz(Keist) mai apartin astazi satele Mihai Viteazu si Cloasterf,toate fiind incluse in reteaua UE “Natura 2000”, care are ca scop conservarea naturii.

Saschiz e inconjurata de culturi viticole,pomicole si de hamei,de terenuri arabile,fanete si dealuri impadurite. Pe partea stanga a drumului, cum vii dinspre Sighisoara, gasesti “Padurea Spanzuratilor” (o fi padurea lui Liviu Rebreanu?!), pe Dealul Cetatii se inalta Cetatea Taraneasca (asa zisele leftovers  mai degraba) iar vis-a-vis de cetate se vede Dealul Uriasilor. Intre cele doua, sad casele comunei, intinse pe Valea Scroafei.

Aflata pe drumul european E60,intre Sighisoara si Brasov,localitatea Saschiz a fost atestata documentar pentru prima data in 1309,sub denumirea de Kisder Kapitel si mai numara azi 64 de sasi.

Biserica Luterana fortificata iti iese in cale direct de la sosea,iar numerul de telefon la care poti suna este afisat in poarta. M-a amuzat cand,la plecarea noastra,tocmai oprise un autocar de turisti spanioli, avand drept capetenie un ghid rotofei si foarte sigur pe el. A apasat ferm pe clanta,fortand putin poarta. A oftat, concluzionand ca e inchisa si invitandu-si turistii sa faca doar un tur al bisericii, dar pe dinafara. “Bun cunoscator al locurilor”, culmea, bucurestean si nu de-al lor, le explica turistilor cum “aici e Saschiz;e tare frumos si puteti sa va uitati si voi in jur” si..cam atat 🙂

Le-am spus oamenilor ca bisericile fortificate sunt de regula inchise, asa ca pot suna la numarul din poarta daca vor sa o viziteze. Pareau foarte mirati…concluzia? mai bine ma faceam ghid si le lasam oamenilor o impresie mai frumoasa despre tara noastra…ah, si le furam painea ghizilor de 2 lei care storc bani de la straini fara sa le ofere nimic in schimb.

Intrarea  costa 4 lei de adulti, noua ne-a deschis o tinerica care a ajuns in mai putin de 5 minute.

   Biserica fortificata Sfantul Stefan, ca asa-i este numele, a fost construita in 1492 si terminata in 1525,pe ruinele unei biserici romanice si a alteia in stil gotic cistercian. A fost inchinata regelui  Stefan al Ungariei,motiv pentru care ii poarta hramul. De altfel, poarta si “hramul” patrimoniului UNESCO inca din 1999.

Construita cu o singura nava si cu un cor lung,este inconjurata de 22 de contraforturi,pe care se sprijina 23 de arcuri. Fortificatiile se regasesc in podul bisericii,unde se afla si grilajele de unde se turna smoala incinsa pe cei ce reuseau sa treaca de zidurile fortificatiei si nu stiau parola “we come in peace”.

  

Se poate urca la orga si in podul fortificat, singura interdictie fiind turnul, fix piesa de rezistenta.De afara seamana cu Turnul Ceasului din Sighisoara, fiind si singura atractie care deosebeste putin Saschizul de cetatile-i vecine. Fiind insa prea subred si nerestaurat, ramane cu lacatul pe usa si risca sa pice definitiv la urmatoarea zgaltaiala mai serioasa.

Clopotnita/turnul de aparare a fost construit din piatra si caramida, inaltat la 10m de sacristia bisericii, avand acoperisul imbracat in tigla smaltuita si colorata. In 1677,dupa ridicarea Turnului cu Ceas din Sighisoara,a fost transformat in clopotnita si de atunci si-a pastrat infatisarea actuala.

  

La una dintre ferestrele turnului se zareste Bogdan,care tine un clopot in mana si acompania pe vremuri,din sfert in sfert de ora, bataile ceasului.

Orga a fost adusa din Brasov in 1788,fiind in top 10 cele mai mari orgi din Transilvania, iar altarul baroc a fost “importat” din Viena in 1735.In sacristie se afla o cristelnita datand din 1709 – printre putinele care mi-au placut din cele vazute pana acum.

Biserica nu este foarta bogata in ornamente, e destul de simpla fata de altele vazute in zona. Stranele si galeriile erau odata pictate cu motive florale transilvanene,acoperite apoi de calvini.

        

N-am zabovit prea mult la biserica si ne-am avantat spre Cetatea Taraneasca de pe deal. Calea spre cetate e indicata ici-colo de mici sageti, prima fiind chiar in fata bisericii, in parcare. Urcusul ia cam 30 de minute si intra prin padure, unde treaba devine murdara, mai ales dupa ploaie. Asa ca bocancii ar fi mandatory.Poteca nu mai este semnalizata asa ca trebuie sa-ti urmezi putin intuitia ca sa pastrezi directia buna spre cetate. Dar nu e rocket science si, chiar daca drumul si cetatea sunt pustii, nu e panica 🙂

Ridicata pe ruinele unei fortificatii romane,avea o pozitie strategica importanta: pazea drumul roman ce lega Rupea de Sighisoara. La constructie au pus umarul 7 comune: Saschiz,Cloasterf,Archita,Daia,Crit, Diawaldia si Adamsdorf (ultime doua azi disparute). In caz de nevoie, locuitorii celor 7 comune si-au castigat dreptul de a se adaposti inauntru.

Pe unul din ziduri scrie 1347,semn ca atunci s-a inceput fie lucrarea,ori consolidarea sistemului de aparare. Cetatea avea 6 turnuri (4 de colt si 2 de poarta): Turnul de Paza,care nu mai exista, Turnul Intrarii sau Turnul Slaninii, Turnul Preotilor,Turnul Boierilor, Turnul Pulberii si Turnul Scolii,toate unite printr-un drum de straja care mergea de-a lungul zidului de aparare.

In curtea interioara erau doua helestee cu pesti, o capela functionala pana in 1927 si o fantana de 65m adancime. Astazi  fantana e cam descoperita, asa ca daca nu esti atent si nu-ti da de gandit copacul care rasare dintr-o mica gaurica, risti sa faci noi masuratori de adancime.Eu am dat peste ea absolut intamplator,dar daca nu cascam ochii pe unde calc sau daca era mai intuneric afara, slabe sanse s-o ratez. Din fantana se spune ca pornea un gang subteran care ducea spre comuna,astazi cel mai probabil fiind complet acoperit.

Exista si o legenda a unei fecioare batrane care a participat la constructie si s-a lasat apoi zidita in cetate. Zica-se ca iti raspunde la salut, dar asta se pare ca nu-i sperie pe cautatorii unei locatii retrase unde sa puna de un gratarel cu mici si carnati.

Erau destule urme, multe buruieni si niste ziduri destul de bine conservate, avand in vedere vechimea si faptul ca a fost lasata de izbeliste dupa 1945, de la ultima lucrare de intretinere. Am inteles ca, pana acum cativa ani, cetatea nici nu era vizibila de la sosea, stand ascunsa printre copaci. Primaria a hotarat sa-i taie asa ca azi, cand treci pe langa Saschiz si vezi zidurile pe deal, ai motiv sa tragi pe dreapta si sa intrebi curios care-i treaba cu ruinele.

  

Daca s-ar investi pe modelul Rupea, fara a tranti insa un drum de acces asfaltat, ar iesi o grozavie. Suma de bani necesara cred ca e insa si mai grozava…

Zona a avut noroc cu fundatia Adept, intemeiata evident tot de niste englezi indragostiti de natura transilvaneana si de bijuteriile neslefuite de aici. Au un sediu exact vis-a-vis de biserica din Saschiz si un site unde incearca sa promoveze regiunea. Tot ei administreaza si Centrul de Informare Turistica din Saschiz.Organizeaza diverse tururi,vizite ale gospodariilor locale,stane, intalniri cu apicultori si alti producatori locali,degustare de produse traditionale si alte asemenea. Implica comunitatea locala, cresc fluxul de turisti,valorifica potentialul si pun satele astea frumoase pe o harta vizibila. Adica fac tot ceea ce ar trebui sa facem noi. Doar ca ei nu sunt lenesi, nepasatori si avizi de imbogatire rapida.

Daca iti place si ti se pare util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂 

Pentru mai multe,click pe semnul + de jos.

Anunțuri

Un gând despre „Biserica fortificata si cetatea taraneasca din Saschiz-Comuna celor 7 biserici

  1. Pingback: Transilvania saseasca – “natura moarta dupa exod” | Jurnal de Vacanta

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s