Casa Hagi Prodan – primul muzeu al Ploiestiului

Ce poate fi turistic intr-un oras precum Poiestiul? Cu siguranta nu rafinaria din apropiere, ci mai degraba centrul sau. Zona centrala este intesata cu o serie de muzee valoroase, cladiri istorice, mici parcuri si restaurante cochete.

Nu departe de centrul Ploiestiului, pe strada Democratiei, la nr. 2, sta mai retrasa o casa care a trecut prin multe perioade istorice, a rezistat si a ajuns la venerabila varsta de 230 de ani. Pe dinafara casa nu isi tradeaza varsta, asta datorita renovarilor recente (2005). Este una din putinele case din zona care sa aiba o gradina asa de mare, semn ca pe vremuri casele nu erau asa inghesuite.

Odata intrat in curte, o poteca ingusta te va conduce catre intrarea in muzeu. Accesul se face prin partea dreapta a prispei, urcand cateva trepte. Prispa include in mijlocul ei un foisor care asigura accesul catre pivnita din caramida a casei.

Desi poarta denumirea de ‘Casa Hagi Prodan’, cladirea a apartinut mai intai unui negustor instarit al perioadei care a lasat-o drept zestre fiicei sale (Marita). Ea s-a casatorit la inceputul secolului XIX cu Ivan Hagi Prodan (mester caldarar) si de aici si denumirea actuala. Se zice ca Hagi Prodan ar fi avut radacini in Bulgaria, iar o data cu inceperea razboiului ruso-turc s-ar fi refugiat in zona Ploiestilor.

Zorii secolului XX surprind casa intr-o avansata stare de degradare. Doar la interventia istoricului Nicolae Iorga si cu ajutorul arhitectului Toma Socolescu, casa este renovata si intra in circuitul muzeal sub denumirea  ‘Muzeul Prahovei’ – primul muzeu al orasului.

Din anul 1953, casa este declarata monument de arhitectura si este infiintat ‘Muzeul Hagi Prodan’,  O contributie deosebita in acest caz a avut-o profesorul Nicolae Simache, fondator si al altor muzee din Ploiesti.

Intre anii 1985 si 2003, cladirea a gazduit o expozitie permanenta dedicata lui Nichita Stanescu. Din 2005 muzeul este redeschis cu o noua denumire: ‘Casa de targovet din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea’.

Cladirea imbina cu succes elemente specifice arhitecturii traditionale taranesti cu elemente imprumutate din arhitectura orientala. In interior, spatiul este definit de cele 4 camere: sufrageria si o mica bucatarie pe stanga, alaturi, un dormitor si o camara folosita acum in scopuri administrative. Camerele sunt atent decorate, creeaza un spatiu intim si sunt unite printr-un hol central, la capatul caruia intalnim si un sacnasiu oriental (incapere mica, iesita in afara si inchisa cu geamlac).

Ce impresioneaza la intrarea in sufragerie este plafonul din lemn, de culoare neagra, sculptat in motiv stelat. Pe un perete al camerei este asezata o icoana pe lemn, cumparata de proprietarul casei, in urma unui pelerinaj la Ierusalim. Dulapul de colt face parte din mobilierul original al casei si se pare ca a fost executat de aceiasi mesteri care au lucrat la plafonul din lemn. Din sufragerie, ca si in restul incaperilor, nu lipseste soba cu olane.

Sufrageria

 

Sufrageria

Bucataria este una ingusta si este intesata cu obiecte de uz casnic: rasnite, vase si ibrice de alama, farfurii de argint, linguri de lemn, oale si tigai. Nu este loc decat pentru o soba cu vatra, un dulap inalt unde sunt expuse diverse farfurii si o masa micuta. Privind cladirea de pe strada I. A. Basarabescu, putem observa ca bucataria comunica cu curtea exterioara printr-o usa dotata cu scari.

Bucataria

Sacnasiul era destinat odihnei sau primirii musafirilor.  De la discutii nu lipseau niciodata cafeaua la nisip si deserturile orientale. Pentru completarea atmosferei, incaperea este dotata cu canapele turcesti, chilimuri, narghilele, ciubuce, perne brodate pe catifea, iminei si o masa cu intarsii de sidef.

Sacnasiul

Dormitorul este ultima camera ce se viziteaza. Este destul de spatioasa si bine luminata. Patul din mijlocul camerei atrage imediat atentia datorita modului in care este sculptat,  Pe pat gasim un obiect detul de rar: asemanator unei tigai cu capac si avand o coada de lemn mai lunga, acesta era incarcat cu taciuni si folosit pentru incalzirea patului inainte de a adormi. Langa pat, mai exista si un scaun cu intarsii de sidef, o adevarata capodopera.

Dormitorul

Stucaturile de pe peretii exteriori au fost colorate in urma ultimei restaurari. Acestea nu faceau parte din arhitectura initiala a casei, ele fiind adaugate undeva la inceputul secolului al XIX-lea.

Beciul casei nu este inclus in circuitul muzeal, acesta adopostind un bar denumit sugestiv „Conac Pub„. La momentul vizitei, barul era inchis, asa ca nu ne-am putut face o idee de cum arata.

Muzeul a fost vizitat in 2014, iar pretul unui bilet de intrare era 8 lei. Taxa foto 25 lei. Intre timp probabil ca au intrat in vigoare taxele foto mult mai umflate: 50 lei/camera sau 25 lei/obiect. Muzeul se poate vizita de Marti pana Duminica, intre orele 09-17.


Daca ti-a placut si ti s-a parut util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂

Anunțuri

Un gând despre „Casa Hagi Prodan – primul muzeu al Ploiestiului

  1. Pingback: Partea BUNĂ a Ploieștiului- 16 lucruri interesante care fac Ploieștiul unic și pe care ar trebui să le știi dacă ești ploieștean – Crește și călătorește

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s