Având la dispoziţie un weekend în staţiunea Cheia, ne-am hotărât să vizităm pricipalele obiective din zonă. Unul din ele este Muzeul Flori de Mină, secţie muzeală ce aparţine de Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii Prahova. Acesta a fost înfiinţat în anul 2002, în urma achiziţionării de către Muzeul Judeţean a unei colecţii de minerale din oraşul Baia Mare.

Clădirea muzeului este situată în Cheia, la 350 m de drumul principal (DN 1A Ploieşti – Braşov). La intrarea în muzeu există un mic magazin de unde se pot cumpăra, pe lângă pliante şi broşuri, diverse obiecte decorative realizate din cristale.

O sala generoasă găzduieşte colecţia de flori de mină intitulată ‘Mihai Viteazul‘ (asociere destul de nereuşită şi fără vreo justificare). Exponatele sunt aşezate în 18 vitrine de sticlă, înşiruite pe părţile laterale ale încăperii. În capătul sălii sunt aşezate cele mai înalte exemplare de geode de ametist (150 cm).

Printre vitrine sunt amplasate panouri explicative, pentru a ajuta vizitatorii care nu sunt familiarizaţi cu tipurile de minerale şi proprietăţile lor.

Mineralele din muzeu s-au format acum milioane de ani, atunci când în Carpaţi existau fenomene vulcanice. Odată cu erupţiile s-au format şi depozitele de roci magmatice. Cele mai conoscute depozite de la noi din ţară sunt pe lângă Baia Mare (Cavnic, Baia Sprie, Baia Borşa).

Pentru naşterea unui astfel de mineral este nevoie de câteva ingrediente: vulcani activi, roci vulcanice, vapori supraîncălziti şi ape fierbinţi.

Asocierea mai multor tipuri de minerale a dat naştere acestor flori de mină care se găsesc sub diverse forme, culori şi dimensiuni.

Indiferent de ce mineral vorbim, acesta poate fi prezent sub două stări: cristalizat (atunci când are formă geometrică, iar atomii sunt distribuiţi ordonat) sau amorf, în caz contrar.

Printre mineralele întâlnite la muzeu se numără: cuarţul (SiO2), blenda (ZnS), galena (PbS), pirita (FeS2), baritina (BaSO4), stibina (Sb2S3), rodocrozitul (MnCO3), calcitul (CaCO3), marcasita (FeS2), gipsul (CaSO4 2H2O).

În cazul cuarţului, acesta se găseşte sub mai multe varietăţi. În muzeu sunt expuse următoarele variante de cuarţ: ametist (de culoare violet), citrin (culoare galbenă) sau agat (aproape orice culoare, dar tot timpul cu dungi).

O geodă este o rocă de formă sferică sau alungită, prevazută cu o cavitate căptuşită cu cristale dispuse cu vârful spre interior.

Importante de ştiut sunt şi criteriile de clasificare ale mineralelor (extrase de pe un panou informativ):

Habitus – aspectul morfologic al cristalului, reieşit din predominarea unor forme simple.
Greutatea specifică – greutatea raportată la unitatea de volum (exprimată în g/cm3).
Duritate – rezistenţa pe care o opune suprafaţa netedă a unui cristal la pătrunderea unui vârf ascuţit dintr-o altă suprafaţă ce alunecă deasupra lui.
Clivaj – proprietatea mineralelor de a se sparge după plane bine definite de simetria cristalelor şi dispoziţia atomilor.
Spărtura – modul în care se sparge un mineral.
Culoare – capacitatea mineralelor de a absorbi selectiv razele de lumină.
Transparenţa – proprietatea mineralelor de a lăsa să treacă razele luminoase (parţial sau total).
Urma – culoarea pe care o lasă mineralul pe o placă albă de ceramică sau culoarea pulberii mineralului.
Luciu – consecinţa acţiunii combinate a reflexiei şi refracţiei luminii pe suprafeţele crisatlului, condiţionat de netezimea suprafeţei.

Muzeul Flori de Mină poate fi vizitat de Marţi pȃnă Duminică, ȋntre orele 09-17. Preţul unui bilet de intrare este de 3 lei, iar taxa foto este 5 lei.

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne imprietenim 🙂