Cluj nu este doar capitala Ardealului, ci a devenit în ultimii ani colţul cool al ţării, care adună proiectele îndrăzneţe ale unor oameni cu pasiune, viziune şi talent, ideile creative ale tinerilor artişti şi sute de studenţi străini, atraşi de potenţialul unui oraş ofertant şi promiţător, în plină formare.

Clujul are o energie aparte, e un spaţiu incitant, experimental, efervescent, nerăbdător ca un adolescent entuziasmat în faţa prea multor oameni interesaţi de viitorul său.

Vizita la Cluj era una plănuită de ceva ani buni. Nu este departe de Bucureşti şi nici drumul nu ia mult…asta dacă ar exista o autostradă care să-l lege de marile oraşe. Şi nu, porţiunea de la Sălişte la Sebeş pe A1 nu se pune ca autostradă.

Aşa că un periplu până la Cluj îl iei în calcul când ai şi alte planuri prin zonă. În cazul nostru, Electric Castle a fost pretextul perfect şi, cum la prima ediţie a festivalului, în 2013, ne-am inventat scuze din prea multă lene, in 2014 am hotărât că nu o să mai lăsăm un roadtrip de 6 ore și 450 km să ne mai intimideze.

Ba mai mult, făcusem o ditamai lista (ne)realizabilă cu obiective de bifat pin împrejurimi. Pe principiul “Ne oprim şi la Sibiu că tot e în drum şi n-am mai fost de 2 ani, numai bine că facem un pit stop şi la cetatea Câlnic că tare fain arată cocoţată sus pe deal, parcă aş vedea şi Ocna Mureş, la Târgu Mureş au un ZOO fantastic, iar Laguna Albastră de la Aghireșu este ultima descoperire la modă. Başca Apusenii sunt la o aruncătură de băţ, putem să dăm o tură pe la nişte peşteri şi să facem câteva trasee prin păduri? Sau măcar prin Cheile Turzii…can we can we?!” Ce contează că stăm doar 5 zile, din care 2 le pierdem pe drum? 🙂

Răspunsul categoric a fost că trebuie să mă mulţumesc cu Alba Iulia şi cu Salina de la Turda. Oh well, next time… Am avut parte însă de un bonus care m-a bucurat şi mi-a întrecut aşteptările, o gospodărie ţărănească/muzeu particular, la margine de Cluj. Se numeşte Poarta de Su’ Feleac şi îşi are propria poveste.

  

Ce e de vizitat:

Ca orice alt oraş care se priveşte în thină, şi în Cluj cel mai frumos este să te pierzi pe străzi, fără să încerci să bifezi neapărat ceva anume. Oricum,la o scurtă plimbare prin centru, muzeele, clădirile istorice sau localurile cu dichis îţi ies ele singure în cale mai devreme sau mai târziu.

  

  

Astfel că, Biserica Sfântul Mihail se află fix la km 0, în Piaţa Unirii. Construită între 1350-1487, este unul dintre cele mai arătoase monumente de arhitectură în stil gotic din Transilvania.

  

  

 

  

Puţin mai sus de Teatrul Naţional din centru, nimereşti în Piaţa Avram Iancu.

  

Biserica Franciscanilor a fost ridicată în sec. XV, pe fundaţia din 1270, cu sprijinul lui Iancu de Hunedoara.

  

  

  

Apoi pe străduţe, fără să-l cauţi prea mult, gasești centrul vechi, cu mesele scoase afară la terase,unde o grămadă de oameni îşi fac veacul..sau, mă rog, după-amiaza.

  

Tot pe-aici se află Casa Memorială a lui Matei Corvin, amplasată în interiorul primei incinte de apărare aparţinând vechii cetăţi. Iniţial a fost folosită drept han, în 1740 a fost cumpărată de urbea clujeană, devenind pe rând închisoare şi spital.

  

Clădirea a fost construită în sec. XV, în stil gotic. For the record, Matei Corvin (1443-1490) era fiul lui Iancu de Hunedoara. Matei a fost considerat cel mai mare rege al Ungariei,iar pentru români,a fost vovievod al Transilvaniei. În prezent, casa adăposteşte Institutul de arte plastice “Ion Andreescu”.

  

Pe Dealul Cetăţuia sunt ruinele fostei fortăreţe ale oraşului, de tip Vauban, ridicată de austrieci în sec. XVIII. Ruine impropriu spus, întrebând în stânga şi-n dreapta am auzit că se mai văd pe alocuri rânduri de cărămizi ale fostului zid. Eu nu le-am găsit. Decât un mic gang/groapă de gunoi , loc pe care se scrie că a fost executat în 1849, Stephan Ludwig Roth, popular, iubit şi des întâlnit în Transilvania. Profesorul sas era un intelectual progresist, militant activ în revoluţia de la 1848 şi susţinător neobosit al drepturilor sociale şi naţionale ale saşilor şi românilor deopotrivă.
Acum Dealul Cetăţuia este promontoriu peste văile Someşului Mic şi ale Nadaşului.

  

Din Cetatea oraşului, ridicată în sec.XIII-XV,se mai păstrează Turnul Pompierilor (Str. Tipografiei), Bastionul Croitorilor şi fragmente din zidul de apărare (Str. Făcliei).

Bastionul, restaurat în 2009,la iniţiativa Ordinului Arhitecţilor din România, a devenit acum Centru de Cultură Urbană, cu intrare gratuită şi o cafenea la demisol.

  

  

În incinta Muzeului Zoologic al Universităţii Babeş-Bolyai, funcţionează şi un Vivariu. Nu la fel de interesant că cel din Alba Iulia,dar pe-aproape. Detalii despre program,tarife,locaţie aici sau aici.

  

  

Parcul Central Simion Bărnuţiu, împreună cu cazinoul din parc, au fost amenajate cu fonduri europene şi arată tare bine.

  

Ce mi-a plăcut:

Tripadvisor pare uşor confuz în listarea atracţiilor din Cluj, îngrămădind toate localurile şi locurile din împrejurimi într-un clasament oarecum anapoda. Dar cum gusturile nu se discută, în top 3 preferinţe personale am ales:

1.Parcul etnografic Romulus Vuia este de fapt muzeul satului transilvănean, înfiinţat în 1929, în Pădurea Hoia, pe o suprafaţă de 15 ha. Are peste 100 de gospodării ţărăneşti, caracteristice pentru diferite zone etnografice din Transilvania, monumente de arhitectură populară, instalaţii tehnice ţărăneşti şi ateliere meşteşugăreşti.

  

  

  

  

  

Ca în orice muzeu al satului, intri şi nu-ţi mai vine să mai ieşi. Este oaza de linişte din mijlocul oraşului, locul ăla verde şi simplu unde vrei să fugi de urbanizare şi de aerul modernităţii.

  

  

  

  

  

2.Pentru supradoză de natură, de dat apoi o tură prin Grădina Botanică Alexandru Borza. Înfiinţată în 1920, este una dintre cele mai frumoase şi complete grădini botanice din sud-estul Europei. Amplasată pe 3 coline, pe o suprafaţă de 14ha, grădina deţine plante din lumea întreagă: floră americană, africană, australiană, grădină japoneză, colecţie de cactuşi, sere cu plante exotice…

  

  

  

‘  

  

  

Muzeul botanic în interior mi s-a părut însă piesa de rezistenţă. Au plante fosile, 100.000 de specii din flora mondială,o colecţie de droguri puse în vitrină, un tablou realizat integral din frunze ale multor specii de arbori, medicamente din farmacii băbeşti şi fel de fel de obiecte confecţionate din aceleaşi materiale ca cele expuse. Arată şi miroase a vechi, scrisul pare de muzeolog ai anilor ’50; până şi formolul pare decolorat. Am înţeles că mai tot ce se găsea în vitrine aşa a rămas de zeci de ani, în aceleaşi recipiente, neumblate şi neschimbate.

La sfârşitul vizitei, garantat ţi se face dor de ora de biologie.Mi s-a părut una din cele mai dotate şi interesante grădini botanice pe care le-am văzut.

  

  

  

  

3.Colecţia de Istorie a Farmaciei Cluj este amenajată în 1949 în “Casa Hinz”, pe locul primei farmacii din oraş (1543-1949) şi este senzaţională. Am nimerit pe închidere, aşa că am avut parte de un ghidaj pe fast forward, dar amabil şi cuprinzător.

  

  

Singura problemă a fost că nu am avut timp să tragem prea multe poze sau să pricepem multe informaţii. Locul asta merită cotrobăit în fiecare colţişor: sute de sticle farmaceutice, îmbogăţite în funcţie de perioada lor, tratate de medicină medievală, mobilier original, leacuri antice şi o reconstituire a laboratorlui, la subsolul farmaciei.

  

  

Oficina (încăperea în care se vindeau medicamentele) este decorată cu o frescă murală în stil baroc, care datează din 1766 şi este unică în ţară.

  

  

Din rubrica “Ştiaţi că”:

• praful de mumie expus într-una din camere,era un medicament, folosit ca panaceu în aproape toate bolile. A fost un medicament scump, plătit cu aur în greutate egală;
• o specie de şopârlă amfibie era folosită în medicina veche ca diuretic şi afrodisiac;
• asfaltul din Siria era folosit în tratamentul reumatismului şi al tuberculozei;
• cornul de cerb ras era leac pentru astenie;
• unul dintre cele mai vechi medicamente din lume este Theriaca, folosit în special ca antidot al otrăvurilor.

Muzeul Naţional de Artă (Palatul Banffy), aflat în fosta reşedinţă a guvernatorului Transilvaniei, a fost ridicat la iniţiativa contelui Gyorgy Banffy, la sfârşitul sec.XVIII.

  

  

Am prins şi o expoziţie temporară, “Film poster is not dead”, o expoziţie de afişe de film ale studenţilor cehi şi români. Cum sunt fană a genului, îmi permit să dezvolt. Perioada dintre anii ’60 şi ’80 a fost una în care realizarea afişelor de film nu era constrânsă de aşteptări comerciale, cerute în mod normal în publicitate.Nefiind obligaţi să pună pe afişe chipurile actorilor şi având posibilitatea de a da frâu liber imaginaţiei, artiştii din acea perioadă s-au inspirat din pop-art, letrism pentru a dezvolta o grafică cu tematică.

Această artă a dispărut după 1989, când afişele de film de autor au dispărut odată cu globalizarea caselor de producţie şi a industriei de film. Selecţia cuprinde 42 de afişe ale unor artişti şi designeri cărora li s-a dat libertate creativă totală, în încercarea de a revitaliza fenomenul.

   

Clujul este unui din oraşele în care experienţa culinară nu dezamăgeşte. La atâtea locaţii cu dichis, semnate de artiştii la modă, trebuie să serveşti masa într-un loc, desertul în altul şi să te muţi într-un bar nou pentru o băutură, asta pentru a acoperi măcar o mică parte din ele.

Joben a fost inclus într-un top 20 Bored Panda al celor mai reuşite creaţii de design interior de baruri şi restaurante din lume. Motto-ul din meniu spune că “singurul moment în care trebuie să mănânci dietetic este atunci când aştepţi să se facă friptura”. Suficient cȃt sa-ţi faci o idee despre meniu 🙂

  

  

Berăria Ursus era mult prea puţin pregătită pentru foamea de lup care te loveşte la prânz, aşa că am făcut câteva poze şi am fugit înfometaţi elsewhere.

  

Acel elsewhere l-am găsit la Boema, opera romantico-artistică lui Cristian Corvin.

  

  

Restaurantul Euphoria este aproape de parcul Simion Bărnuţiu şi este ea însăşi un mini părculeţ cu mese şi cavaleri de tinichea cuminţi.

  

Livada-restaurant cu grădină. Interiorul era închis, însă Visuell arată că este cel puţin la fel de frumos că exteriorul.

Casa Via este un monument de arhitectură din sec. XVIII şi a primit în 2008 diploma de merit pentru restaurare , oferită de Fundaţia “Transsylvania Nostra”. Este simplist şi rafinat, cu decor minimalist şi modern.

Cu un meniu sofisticat şi un preţ uşor peste medie, pe mine nu m-a convins şi nici nu mi-a inspirat farmecul unei case vechi restaurate.Un articol complet pe Igloo.

  

Alte recomandări primite, dar netestate sunt Indigo-indian,Samsara-vegetarian, Nuka-cafenea,Yolka,terasa Mint, dar pentru topuri există tripadvisor şi un link folositor al celor de la Designist care au suficiente articole dedicate oazelor urbane din Cluj.

Intr-un articol găsit pe Cluj Travel, Clujul se află pe locul 3 într-un clasament Tripadvisor al celor mai bune 10 destinaţii din România pe 2014.

Sunt multe de văzut în Cluj, dar timp puţin să le bifăm pe toate. Pentru o listă exhaustivă, recomand site-ul oficial Visit Cluj (locaţii, tarife şi orare incluse în detalii).

  

  

Acum ceva timp, eram interesată de noi oportunităţi prin alte colţuri ale ţării, din dorinţa din ce în ce mai puternică de a da Bucureştiul copleşit de prea multe suflete robotizate pe tihna unui oraş mai aşezat, cu feţe mai zâmbitoare şi mai umane, cu mai puţine clădiri din sticlă şi cu un aer mai optimist.

Clujul părea inspiraţia ideală. Ştiam despre el doar din poveşti şi după renume, cei ce vorbesc numai frumos de oraşul lor i-au construit un brand destul de puternic fără să-şi dea seama. Şi totul sună atât de bine încât m-aş fi mutat fără să-l fi vizitat măcar mai întâi.

Nu cred că aş fi fost însă mai fericită. Mi-a plăcut, m-aş întoarce, dar nu aş sta. Asta este însă o chestiune de gustibus şi nu este bazată pe vreo observaţie obiectivă. Mă aşteptăm poate la mai multă istorie în Cluj şi la un vibe pe măsura imaginii pe care mi-am creat-o în minte. Aşteptările nu mi-au fost înşelate însă, Clujul rămâne locul de joacă al tinerilor aspiranţi de astăzi, marii artişti de mâine.

 

---

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne imprietenim 🙂