Palatul Brâncovenesc de la Potlogi – curtea domnească renăscută

 

După ce s-a lucrat la restaurare mai bine de patru ani, Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi a fost inaugurat pe 29 noiembrie 2015, cu surle, trâmbiţe şi în prezenţa multor feţe luminate ale politicii româneşti. Bucuroşi de vestea că un alt obiectiv important al patrimoniului cultural a fost reaşezat pe harta turistică, am vrut să fim şi noi printre primii vizitatori ai proaspătului renovat palat.

Nu ne aşteptam totuşi să fim primiţi aproape cu exclusivitate, având în vedere că am nimerit în prima săptămână a porţilor deschise. Şi asta la aproape două luni de la deschiderea oficială pentru public.

Nu se plăteşte încă intrare, fotografii nu se fac în interior, dat fiind că tariful urmează a fi definitiviat, iar interioarele sunt în curs de amenajare, sălile fiind momentan destul de golaşe. Ghizii nu ştiu prea multe despre istoria locului sau despre povestea palatului, dar au fost amabili, politicoşi şi suficient de răbdători cât să ne facă un tur al încăperilor.

LECŢIA DE ISTORIE

Fosta curte domnească a fost ridicată de Constantin Brâncoveanu între 1683-1698, ca reşedinţă strategică a familiei, pe drumul ce lega fosta capitală a Ţării Româneşti de Bucureşti.

În 1714, după ce turcii l-au decapitat pe domnitor şi pe cei patru fii ai săi, armata otomană a devastat palatul, scotocind după comorile lui Altan bey – prinţul aurului, cum îl numeau ei pe Brâncoveanu. După moartea ultimului moştenitor brâncovenesc al domeniului de la Potlogi, moşia a intrat în posesia familiei Bibescu. Părăsit apoi, prădat şi căzut în dizgraţie, a fost parţial peticit de armata rusească care s-a stabilit în zonă la 1848.

Până în 1955, când s-au reluat lucrările de consolidare, întregul ansamblu s-a adâncit într-un stadiu avansat de degradare, rămânând doar bucăţi din zidurile exterioare. Astfel că restaurările de pe timpul comunismului s-au făcut pe baza unor planuri şi urmând modelul brâncovenesc al Palatului Mogoşoaia, păstrând ca semnătură loggia cu coloane, foişorul cu scară exterioară şi decoraţiunile în piatră.

O vizită a Elenei Ceauşescu s-a lăsat însă cu sistarea renovării în 1979. După căderea regimului, palatul a intrat în administraţia Ministerului Culturii, care l-a ţinut în ograda lui mai mult ca obiect de decor. Ajuns apoi în gestiunea Complexului Naţional Muzeal Curtea Domnească din Târgovişte, ansamblul a fost reabilitat cu fonduri europene, reuşind astfel să salveze palatul, să refacă fostele dependinţe (casele slujitorilor, şopronul), să amenajeze grădina şi să renoveze Biserica Sfântul Dumitru, ridicată în 1683 (în dreapta intrării).
Finisajele arată pe alocuri prea modernist, mobilierul prea nou făcând o oareşce notă discordantă cu parfumul de vechi al obiectivului în sine. Singurele piese originale recuperate sunt patul cu baldachin din camera domnitorului şi dulapul din aceeaşi încăpere, dar nici ele nu au vreun aer foarte autentic, fiind restaurate parcă prea grosolan.

Cred că pereţii exteriori au fost acoperiţi cu coajă fragilă de ou, altfel nu-mi explic de ce, la atât de puţin scurt după renovare, tencuiala scorojită stă deja să cadă de pe ziduri…

M-au încântat în mod special, ca elemente distincte ale stilului brâncovenesc, ornamentele florale interioare, în stucatură, cu motive orientale. Flori presate, încastrate în tencuială, ca dantelărie bogată pictată cu var, delicat, în zid. Şi mai interesante sunt urmele frescelor descoperite dedesubt. Urmează a fi pictate în straturi până când vor deveni şi ele imagni remodelate.


Nu m-am convins totuşi dacă munca de aici a respectat acelaşi principiu al mântuielii, aşa că revenim mai înspre vară, curioşi să vedem cum va fi valorificat potenţialul curţii interioare şi convinşi că până atunci oamenii îşi vor rezolva problemele organizatorice, reuşind să populeze spaţiile golaşe din interior cu mai multe piese aduse de la muzeul Curţii Domneşti din Târgovişte.

CUM AJUNGI?

Dacă vrei să-i faci o vizită între timp, aici îi găseşti locaţia pe hartă şi direcţia dinspre Bucureşti.

Ansamblul Brâncovenesc e localizat în satul Potlogi, judeţul Dâmboviţa, iar dinspre Capitală, la 58km distanţă, faci dreapta la ieşirea de pe A1 Bucureşti-Piteşti , în dreptul localităţii Corbii Mari şi urmezi pentru circa 4 km drumul judeţean 711 A. Acum ceva ani, acest drum de acces dinspre autostradă era neasfaltat, descurajându-te să vizitezi un astfel de obiectiv.  După un an de la inceperea lucrărilor de reabilitarea a monumentului, a fost asfaltat şi drumul de acces dinspre autostradă.

Un preview al tarifelor şi alte câteva informaţii despre muzeu găseşti pe site-ul oficial.


Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s