Dealurile Toscanei sunt scăldate toamna de o lumină caldă, iar podgoriile din zare îşi schimbă culorile în funcţie de cum joacă soarele pe cer. Dacă la amiază razele biciuie boabele de struguri, zorindu-i parcă să se coacă mai repede, spre amurg jocul de culori oscilează între un roşiatic blând care îmbie la plăcută picoteală, până la un arămiu nostalgic, care trezeşte amintiri şi suscită romantism.

Ici-colo un conac sau vechi castel se zăreşte printre vârfurile ascuţite ale pinilor, iar o plimbare cu maşina pe drumurile şerpuitoare ce străbat viile regiunii, transformă un peisaj într-o stare de spirit. În căutarea acelui punct panoramic ideal, te cocoţi în vârful colinei şi te cufunzi în profunzimea unui apus perfect. Musai şi cu un pahar de vin alături…

Or fi şi alte locuri asemuitoare pe lumea asta, eu povestesc doar din ce cunosc. Iar scenariul cel mai apropiat vizual de cel toscan l-am găsit aproape, reprodus fidel pe dealurile Buzăului nostru. Mai exact, la cramele LacertA din Finţeşti, în inima podgoriei Dealu Mare.

CE ÎNSEAMNĂ LACERTA WINERY?

Lacerta Winery se întinde pe 82 de hectare de viţă de vie, iar crama a fost inaugurată în mai 2011, ca încununare a unei afaceri iniţiate de un grup de investitori austrieci, care au sesizat şi au apreciat resursele viticole ale zonei.

Lacerta în latină înseamnă şopârlă, iar micile vietăţi sunt des întâlnite în zonă, devenind astfel sursă de inspiraţie pentru numele brandului.

Complexul cuprinde o sală multifuncţională, modernă, versatilă, potrivită pentru întâlniri de afaceri, două terase unde se desfăşoară degustările, o curte cu o capacitate de 200 de persoane, pivniţa cu vinuri şi un magazin de desfacere, la care vei vrea să te opreşti la finalul vizitei. În crama elegantă se pot organiza nunţi, petreceri, aniversări, conferinţe, prezentări şi orice alt fel de eveniment festiv care se pretează locaţiei.

Clădirea care atrage privirile se numeşte Conacul Dorobanţu, ridicat în 1901 după planurile arhitectului Ion Mincu şi renovat în 2005 de actualii proprietari, respectând schiţele iniţiale.

Piesa centrală este însă unitatea de producţie, locul unde se produce şi se îmbuteliază vinul. Aici s-au investit 5 milioane de euro, destinaţi în special implementării unei tehnici moderne, axate pe pincipiul gravitaţional, cu scopul de a reduce necesitatea utilizării pompelor. Astfel, bobul de strugure străbate întreg ciclul tehnologic sub influenţa gravitaţiei, limitând orice intervenţie mecanică care ar putea rupe echilibrul procesului de fermentare a mustului.

Sortimentele de vin Lacerta au fost premiate cu multe medalii la competiţiile de specialitate. Aici se cultivă 6 soiuri pentru vin roşu şi 6 soiuri pentru vin alb – atât internaţionale (Cabernet Sauvignon, Syrah, Pinot Noir, Merlot, Blaufraenkisch, Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Rheinriesling, Muşcat Ottonel şi Chardonnay), cât şi autohtone (Fetească Neagră şi Fetească Albă).

Portofoliul cuprinde preponderent vinuri premium. Doar gama Cameleon o găseşti la retaileri (30-40 RON sticla, 3 sortimente: Red, White şi Pink), momentan doar în reţeaua Mega Image, colaborare începută în urmă cu doar câteva luni. Nu este comercializată sub brandul de Lacerta, ci sub numele firmei care deţine afacerea – Fine Wine.

Restul mărcilor sunt destinate pe piaţa internă distribuţiei prin reţeaua HORECA, astfel că poţi nimeri unele restaurante-concept sau unităţi de cazare cu pretenţii, care să includă în meniul de băuturi vinuri din colecţiile premium.

 

Mi-au plăcut indicaţiile de pe site, privind asocierea cât mai potrivită a unui fel de mâncare cu vinul de însoţire. Argumentul este tratat atât la modul generic dar şi specific, putând alege unul din sortimentele disponibile şi a învăţa cu ce merge cel mai bine combinat în materie de mâncare.

O altă propunere intersanta este Academia Lacerta – 3 module prin care descoperi soiurile de vin, înveţi eticheta de restaurant şi diferenţele dintre marile regiuni viticole ale lumii, într-un curs sub îndrumarea unui sommelier.

CINE SUNT OAMENII DIN SPATELE AFACERII?

Walter Friedl, laolaltă cu actionarii implicaţi, atraşi de potenţialul plaiurilor buzoiene, au pariat pe succesul unei idei şi au căutat mult până au găsit vinificatorul potrivit. L-au găsit în persoana lui Mihai Baniţă, fost inginer al Institutului de la Valea Călugărească. A început să vinifice pentru Institut, jucându-se pur şi simplu cu fermentaţia, printr-un experiment practic. Nu a fost ghidat neapărat de studii teoretice în domeniu, dar s-a bazat pe un talent nativ într-ale prelucrării vinului, moştenit din familie. Când cei de la Valea Călugărească nu şi-au mai recunoscut apoi vinurile, s-au întrebau miraţi cine a reuşit să le transforme atât de bine.

În 2003 diplomatul austric Walter era în căutarea unui oenolog în Germania. Aşa a ajuns la Mihai, aflat în Germania la studii de specialitate în acea vreme. S-au văzut, s-au plăcut, o chimie s-a născut şi iaca aşa, business-ul a pornit în România.

Echipa este sufletul întregului mecanism şi nimeni nu lasă impresia de a fi simplu angajat. Oamenii sunt zâmbitori şi destinşi, lucrează cu plăcere, aşa cum ar face-o pentru propriul business, având sentimentul de a fi parte integrantă a unei familii închegate pe baza unei pasiuni comune şi care contribuie în egală măsură la succesul afacerii.

CUM SE DESFĂŞOARĂ O DEGUSTARE DE VIN LA LACERTA?

În cel mai relaxat şi plăcut mod posibil.

Turul clasic ar trebui să dureze în jur de două ore. Noi am fost norocoşi şi cum nu mai erau alte grupuri programate, ne-am întins mai mult, acoperind lejer întreaga după-amiază.

Am fost preluaţi de Mihai şi ni s-a făcut un tur al unităţii de producţie, străbătând toate încăperile cramei, explicaţiile însoţitoare acoperind întreg procesul strugurelui, din faza recoltării până la etichetare şi îmbuteliere.

Recoltarea se face la găleată, fără a distruge ciorchinii; se descarcă apoi în lădiţe şi se aşează în remorcă. O masă liberatoare aspiră strugurii, sunt apoi trecuţi printr-o sită prin care se scurg crenguţele şi altele culese laolaltă cu ciorchinii.

Pe banda care preia materia primă se face sortarea, o altă bandă ridicătoare conduce apoi ciorchinii spre o cuvă cilindrică, unde se face desciorchinarea. În mijlocului cilindrului este un ax cu gheare de care se agaţă ciorchinii, iar datorită vitezei boabele se smulg şi pică apoi printr-o nouă sită. Trec printr-un zdrobitor, din care cad dedesubt într-o pâlnie, prin jgheabul ascuns în podea, care conduce strugurii în cisterne.

Nu se procesează mai mult de 50 de tone pe zi, 500-600 tone pe an.  Se îmbuteliază circa 270.000 sticle pe an, dintre care aproximativ 10% sunt direcţionate către export, restul fiind destinate lanţului HORECA şi magazinelor specializate.

Fermentarea se produce sub un program prestabilit şi supravegheat computerizat. În sala containerelor am gustat must proaspăt, direct de la bazinele de inox, în diverse faze ale fermentării. Un must dulce ca un nectar, must cum nu am mai băut şi care nu are nicio treabă cu mustul de ţară al bunicilor.

Vizita continuă apoi în Sala barrique, unde se păstrează la maturat majoritatea vinurilor roşii, în butoaie de lemn cu capacitatea de 225 de litri. Se folosesc peste 350 de butoiae, pe o durată de maxim 3 ani, iar stejarul este de provenienţă rusă, franceză, ungurească, americană şi românească. Aici se învecheşte vinul după fermentare, baricurile transmiţând varii arome care îmbogăţesc textura finală a licorii (vanilie, scorţişoară, cafea, cacao…)

Pe durata unui an de zile, vinul stă la maturare în aceeaşi bază de lemn. În acest timp, un grup de 4 persoane, care nu se schimbă pe parcursul respectivului an, degustă butoaiele, în paralel. La fiecare degustare oarbă (nu se ştie dinainte din ce butoi se prelevează mostră), se notează impresii legate de miros şi gust.

La finalul unui an de zile se obţin 4 degustări făcute de aceleaşi 4 persoane, însumând 16 păreri. Pe baza lor se conturează o evoluţie, fie de bine sau de rău. Impresiile se păstrează şi dacă sunt recurente după 6-8 încercări, respectivul vin primeşte o amprentă, care dictează mai departe direcţia butoiului la îmbuteliere.

Urmărind apoi pattern-ul notelor compatibile, după 3-4 utilizări ale butoiului, se observă după poziţionarea în clasament a amprentei, dacă barrique-ul este sau nu compatibil cu soiul de struguri ales. Asta ajută în achiziţia ulterioară a butoaielor, pe destinaţia care a prins cel mai bine.

La sfârşitul turului, am urcat în salonul degustărilor, piesa de rezistenţă a noii construcţii moderne. Cu un design sofisticat, semnătură a unor arhitecţi tirolezi, construcţia este o combinaţie între lemn şi sticlă. Spaţiul luminos oferă o superbă privelişte panoramică, numai bună de savurat la un pahar de vin.

Degustarea a început cu două vinuri albe: un Chardonnay recolta 2014, urmat de un Chardonnay Reserva 2012, baricat în proporţie de 40%, menit a sublinia diferenţa dintre chardonnay-ul clasic, îmbuteliat din tanc şi maturarea la barrique.

Am continuat cu patru vinuri roşii: un Pinot Noir, lejer şi fluid şi prietenos, urmat de Shiraz, cu o culoare foarte intensă, violacee şi cu un gust condimentat, pe măsura personalităţii puternice. Spre final, ne-am desfătat cu un Cabernet Sauvignon Reserva, cu note de ardei gras şi mure, la care se adaugă nuanţe de ciocolată şi vanilie. Lista s-a terminat cu un Cuvee IX, amestec de Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească Neagră şi Blaufraenkisch.

Am fost răsfăţaţi la final cu o curiozitate: Blanc de Noir, un vin alb produs din struguri roşii Pinot Noir. În gust, are o impresie de mere verzi, piersică şi pepene galben, cu nuanţe de grapefruit şi coacăze, în urmă maturării în butoaiele de stejar.

CUM AJUNGI?

Adresa exactă este 434 Finţeşti, judeţul Buzău. Accesul se face de pe E577, dinspre Ploieşti, direcţia Buzău. După localitatea Mizil, îniante de Săhăteni, se coteşte stânga, urmând drumul comunal 205 pentru încă 7-8 km până la cramă.

Drumul este pietruit, se avansează destul de greoi în maşină cu gardă joasă, dar priveliştea care se cere fotografiată te îmbie oricum la opriri dese până la destinaţie. Nu este şosea asfaltată, dar potecă prăfuită sporeşte pitorescul peisajului, ceea ce nu este deloc deranjant.

Dacă vii dinspre Bucureşti, poţi părăsi A3 în direcţia Mizil şi să urmezi indicaţiile de aici.

VREI SĂ PROGRAMEZI O DEGUSTARE?

Foloseşte cu încredere formularul din acest link şi vei fi contactat foarte repede de cineva care îţi va oferi informaţiile de care ai nevoie.

Crama se poate vizita de joi până duminică, între 10.00-17.00 şi poţi alege între două tipuri de degustare:

“Prima impresie” – pentru 29 de lei, poţi încerca 3 dintre cele 20 vinuri diponibile.

“Degustare intensivă” – deguşti 6 din cele 20 vinuri diponibile, pentru 49 Lei de persoană.

Evident, degustarea este însoţită de un platou de gustări adecvate sortimentelor.

Noi am vizitat crama la început de noiembrie 2015, iar preţurile şi condiţiile afişate pe site erau valabile.

UNDE GĂSEŞTI VINURILE LACERTA?

În afară de varianta achiziţionării lor direct din cramă, le poţi găsi la anumiţi distribuitori autorizaţi din marile oraşe sau online. Eu le-am mai găsit pe câteva site-uri, dar sincer, parcă aş prefera să mă aprovizionez direct de la sursă…pretext pentru a mai face o vizită.

Cramele buzoiene sunt chintesenţa Drumului Vinului pentru Muntenia. Numai pe porţiunea de drum care leagă Mizil de Finţeşti sunt ordonate în linie Tohani, Sahateni, Domeniile Blaga, Lacerta sau Budureasca. Tot în zonă găseşti crame care împart frăţeşte acelaşi renume ale Dealului Mare: S.E.R.V.E, Ceptura, Pietroasa, Domeniile Dealu Mare – Urlaţi, Basilescu, Conacul dintre Vii, Halewood, Domeniile Franco Române, Davino, Metamorfosis şi cel puţin încă pe-atâtea alte mândrii ale vinului românesc.

Poziţionarea regiunii Dealu Mare de-a lungul Paralelei 45, pe aceeaşi axă cu Bordeaux-ul francezilor şi cu Toscana italienilor, îi oferă zonei aceleaşi privilegii climatice. Expunerea îndelungată la soare, climă temperat-continentală cu influenţe mediteraneene, fertilitatea şi varietatea solurilor, toate se regăsesc în structura vinurilor care se nasc aici.

Lacerta este locul cel mai potrivit pentru a te îndrăgosti de vin. Iar dacă ai făcut asta deja, atunci te vei bucura de experienţa îmbogăţită a unei degustări desăvârşite, ca la carte.

Prin adresarea sa unui anumit segment al publicului şi prin respectul acordat prezentării vinului, Lacerta nu se poziţionează ca un brand de masă. Nu este nici întru totul exclusivist, dar cu siguranţă asta e sentimentul pe care îl ai când ţii în mână o sticlă din colecţia lor. Fiecare vin este însoţit de o poveste, care face deosebirea dintre o experienţă poate banală şi mult prea comercială, în stil de bandă rulantă, şi una completă, plurisenzorială.

Nu te vei simţi turist de autocar, venit la o gustare rapidă din 5 soiuri care să nu te lase cu nicio amintire la sfârşit – apropo de ce se întâmplă la Murfatlar de exemplu. Aici totul se desfăşoară în tihnă, pe stil dolce far niente, ca între prieteni aşezaţi la masa unor gazde binevoitoare. Dacă ţi se scurg ochii după vreun soi neinclus în programul degustării, nu vei fi lăsat cu gâtul uscat, înghiţind în sec.

Pentru noi, a fost de departe una dintre cele mai reuşite întâlniri pe care am avut-o şi ne-am felicitat pentru inspiraţia alegerii…ceea ce îţi dorim şi ţie!

Dacă ar fi să aduc un călător străin la o degustare autentică de vin, care să-l impresioneze, aş face prima oprire la Finţeşti, la Lacerta. Şi aş chicoti în sine când m-ar întreba: “M-ai păcălit şi m-ai adus în Toscana?”

“Nu, ţi-am arătat doar dealurile Buzăului…tot aia. Nu-i aşa că-i tare bun vinul? Mai bun că al italienilor chiar…” 🙂

---

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim 🙂