Tură cu bicicleta pe dealurile Buzăului via Chiliile şi Lopătari

 

 

Mijlocul lunii noiembrie ne-a oferit şansa de a evada din nou cu bicicleta. Gradele din termometru s-au adunat suficient cât să ne lase să ne bucurăm de un nou traseu. Şi cum dealurile din Buzău se pretează perfect turelor cu bicicleta, am început să construim un traseu care să se potrivească cerinţelor noastre. Ce a rezultat? Aproape 50 km străbătuţi pe drumurile judeţene şi comunale din judeţul Buzău. La capitolul drumuri asfaltate, Buzăul stă destul de prost, aşa că nici noi nu am pedalat mai mult de 5 km pe asfalt.

Din Bucureşti se fac puţin peste 2 ore până în satul Gura Văii, locul din care începe traseul nostru. Am ieşit cu maşina din Bucureşti, având direcţia Buzău (via DN 2). De pe centura Buzăului, ne-am îndreptat către Braşov, iar după 35 km am făcut dreapta de pe DN 10, către Berca.

După traversarea râului Buzău se face stânga, iar mai apoi dreapta, către Chiliile (pe drumul judeţean 102F). Trecem de câteva sate: Joseni, Policiori, Scorţoasa şi ne oprim la ieşirea din Gura Văii, acolo unde şi asfaltul se termină.

Fântâni din Gură Văii

Parcăm maşina aici şi ne pregătim de pedalat. Pe primii 6 km urcăm pe drumul judeţean pietruit şi ne facem încălzirea. Drumul judeţean defilează de o parte şi de alta a râului Sărăţel.

Albia râului Sărăţel, aproape de locul de plecare

Prima bifurcaţie de pe traseu

Peisaj de pe DJ 102F

Peisaj de pe DJ 102F

Gâşte la scăldat pe răul Sărăţel

Peisaj din Căneşti

Peisaj de pe DJ 102F

Indicator de la intersecţia DJ 102F cu DC 94 şi râul Sărăţel

Urcuşul devine puţin mai dificil şi peisajul începe să se schimbe. Ne oprim să facem poze lângă un mic pod, unde un măgăruş păştea liniştit.

Din Chiliile ne despărţim de drumul judeţean 102 F şi urcăm pe drumul comunal 221.

Peisaj de pe DJ 102F, înainte de Chiliile

Peisaj de pe DJ 102F, înainte de Chiliile

Puţin mai departe de centrul satului, există o casă foarte dărăpănată, care parcă aşteaptă nişte vremuri mai bune. Nu ne putem abţine, aşa că dăm la o parte tufişurile care-i blochează faţada, ca să o surprindem în câteva cadre.

Casă părăsită de lângă Chiliile

Am rămas surprinşi când am întâlnit în zonă un maxi-taxi care avea curse regulate în zonă. Circula fără pasageri şi mergea încet din cauza drumului neasfaltat, dar probabil că fără el localnicii ar fi mult mai izolaţi.

Peisaje de pe drumul comunal 221

După 2,5 km ajungem la o bifurcaţie, unde există un indicator cu Mânzăleşti. Pare puţin ciudat, dar drumul este închis circulaţiei publice (conform avertizării de pe stâlp).

Intersectia drumului comunal 221 cu cel judetean 102F

Mai urcăm puţin şi ne oprim pe o culme, de unde putem admira întreg platoul de sare al Mânzăleştiului.

Drumul comunal 221, pe unde am urcat

Facem o pauză pentru poze şi ne pregătim de o coborâre de 4 km până pe valea Slănicului.

Platoul salin Meledic

Coborârea către Mânzăleşti

Popas la un loc de belvedere

Coborârea către Mânzăleşti

Tablou de Grigorescu (varianta modernă)

Stonehenge de Buzău

După coborâre facem stânga spre Lopătari şi ajungem la Piatra Albă – La Grunj, monument al naturii, aflat la intrarea în Mânzăleşti. Fiind în apropierea platoului salin şi având o culoare albă, ai avea impresia că este din sare, când de fapt culoarea este dată de rocile sedimentare şi poroase (tufuri) care l-au plămădit.

Suntem pe valea Slănicului şi pedalam pe DJ 203K. La ieşirea din Mânzăleşti, observăm pe partea dreaptă o serie de stânci albicioase, în straturi de gresii şi argile. Apa infiltrată printre rândurile de rocă a dizolvat sarea existentă, lăsând posterităţii un adevărat peisaj carstic salin.   

Platoul salin Meledic

Platoul salin Meledic

După 1 km facem dreapta, pe drumul comunal 167 şi ne îndreptăm către pensiunea Meledic, aflată la 2.5 km distanţă.

În drum spre pensiunea Meledic

Este situată în mijlocului platoului salin şi are în imediata apropiere un lac cu apă dulce şi o pădure care te conduce către cea mai mare peşteră salină din Europa: Peştera 6S Meledic. Nu am apucat să ajungem şi la peşteră, dar am zăbovit destul lângă lac, suficient cât să admirăm peisajul, să facem nişte poze şi să ne pregătim spiritual pentru întoarcere, fiind abia la jumătatea traseului.

Pensiunea Meledic

Lacul Meledic (lacul fără fund

 

Complexul turistic Meledic

Complexul turistic Meledic

De la pensiune, revenim la drumul judeţean 203K, unde facem dreapta şi mergem 1,5 km până în Lopătari.

DJ 203K între Mânzăleşti şi Lopătari

Aici facem stânga de pe drumul judeţean şi traversăm râul Slănic, intrând pe drumul comunal 222.

Pod peste răul Slănic

Scăpăm de Lopătari şi începem o urcare către un mic sat, Vârteju. Peisajul este asemănător unor chei, iar la ieşirea din sat, drumul comunal se confundă cu albia unui pârâu.

Drumul comunal 222 înainte de Vârteju

Un copac singuratic şi unu noduros

Am ezitat puţin, crezând că nu va trebui să mergem pe albia pârâului, dar am constatat că nu aveam altă variantă. Din fericire, există o potecă îngustă pe lângă cursul apei, puţin mai greu de nimerit. Singura operaţiune mai dificilă implică trecerea apei şi necesită o mică săritură.

Poteca de lângă pârâu

Intrarea în pădure

 

Pădure cu fagi si pini

În curând începe o coborâre printr-o pădure de pini. Este o coborâre destul de zgâlţâită, poteca fiind plină de bolovani şi de şanţuri.

Pădurea la amurg

Ieşim în Creveleşti, un sat răsfirat pe dealuri, unde facem o pauză de fotografii la amurg şi mai stăm la o poveste cu o bătrânică de-a locului.

Peisaj cu Creveleşti

Afară se întuneca încet încet, aşa că am pornit lanternele ca să vedem drumul mai bine. Eram pe la kilometrul 35 al traseului şi mai aveam încă 13 km de parcurs până la maşină.

După alţi 6 km pedalaţi pe întuneric si pe frig, ne intersectăm iar cu drumul judeţean 102F, pe unde trecusem mai de dimineaţă. Am fost impresionaţi de doi copii ieşiţi în cale, la o oră târzie şi pe o temperatură scăzută. Păreau a se întoarce de la şcoală; nu aveau vreo lanternă sau ceva să le lumineze calea şi erau departe de următorul sat. Ca ei sunt zeci, poate sute de alţi copii ai satelor izolate, care fac eforturi imense zi de zi şi parcurg kilometri lungi printre dealuri şi munţi, pe ploaie, viscol şi întuneric, numai ca să aibă parte de carte şi un viitor mai bun.

De la intersecţia cu DJ 102F mai trebuiau parcurşi încă 7 km până la maşină, distanţă pe care am străbătut-o prin nori de praf înecător, ridicat de maşinile care mai treceau.

Am încheiat traseul în aproximativ de 7 ore si jumătate. Diferenţa de nivel s-a situat undeva aproape de 900 m. Vremea bună a făcut ca opririle de pe traseu să fie dese: o poză aici, o poză acolo…şi aşa s-au adunat câteva sute. Nu am avut nici o porţiune cu noroi, tot traseul fiind uscat.

La final, aproape de renumitul Pleşcoi, am oprit la un magazin specializat în produse tradiţionale. Se cheamă Prăvălia lui Gabioti şi, pe lângă mezeluri făcute după reţete tradiţionale, mai poţi găsi aici zacuşte, siropuri, dulceţuri etc. Dacă ai drum prin zonă, merită să te opreşti pentru aprovizionare cu bunătăţuri autentice.

Rezumat traseu: Gura Văii – Valea Verzei – Căneşti – Chiliile – Mânzăleşti – Pensiunea Meledic – Lopătari – Vârteju – Creveleşti – Căneşti – Valea Verzei – Gura Văii

Traseul poate fi descărcat în format GPX/KML de aici.


Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim 🙂

Publicitate

Un gând despre „Tură cu bicicleta pe dealurile Buzăului via Chiliile şi Lopătari

  1. Pingback: Tură cu bicicleta pe dealuri din Buzău, via Mânzăleşti şi Lacurile – Jurnal de Hoinar

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s