Palatul Magna Curia, Castelul Bethlen sau Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. Oricum alegi să-l numeşti, hunedorenii şi-au construit unul din cele mai captivante muzee din ţară

 

 

La poalele Dealului Cetăţii, căpitanul garnizoanei cetăţii Deva, Francisc Geszty îşi ridică în 1582 o casă. Reşedinţa Magna Curia (în latină, Curtea Mare) intră în 1621 în posesia principelui Gabriel Bethlen, care transformă în stil renascentist palatul, devenind cunoscut apoi şi sub numele de Castelul Bethlen. De-a lungul timpului şi sub influenţa adăugirilor noilor proprietari, a căpătat mai degrabă un aer baroc, ultima sa renovare find în 2007.

Din 1938 aici a funcţionat Muzeul de Istorie al judeţului Hunedoara, iar mai apoi a devenit sediul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

În trecut exista un tunel de comunicare între cetate şi Castelul Magna Curia, aflat sub teal. Astăzi tunelul este surpat

La parterul Magnei Curia se vizitează secţiunea de Ştiinţe Naturale “Trecut şi prezent în natura hunedoreană”, împărţită pe o serie de colecţii: Paleontologică, Herbarium, Lepidoptere (fluturi), Minerale, Ornitologică (păsări), Coleoptere (insecte), Mamifere, Moluşte şi o colecţie Herpetologică (reptile).

Nautilul – cefalopodul bătrân de vreo 600 de milioane de ani, venit din adâncurile marilor paleozoice şi mezozoice

Corali fosilizaţi de pe teritoriul Hunedoarei

Mandibulă de balenă

Zimbrul – urmaşul animalelor care au trăit în ultima eră glaciară. Răspândit odinioară la noi în ţară, a devenit simbol folosit de multe familii nobiliare, care au început a-l vâna pentru trofeu. Acest obicei a dus la rărirea populaţiei de zimbri din România, ultimele populaţii izolate fiind documentate a fi existat până în 1790 în Transilvania. Între timp ne-am mai trezit la realitate, am importat câteva exemplare (primele în Haţeg), iar acum ne implicăm în proiecte de punere în libertate a zimbrilor, pentru a mai spăla din păcatele trecutului iresponsabil.

 

Afli despre nautil, corali, despre procesul de fosilizare şi formare a cărbunelui, despre dinozaurii din Haţeg şi povestea insulei ce a fost Haţeg. Descoperi procesul de restaurare a ceramicii şi metalului.

Munca de restaurare care se ascunde în spatele vitrinei presupune un proces elaborios, extrem de migălos şi de anevoios. Artefactele din ceramică descoperite pe şantierele arheologice sun fragmentate, acoperite cu pământ şi praf.Sunt analizate în laborator, curăţate, neutralizate, stabilizate şi acoperite în material protector, iar fisurile plombate. Li se aplică apoi un tratament personalizat şi sunt supuse unor intervenţii mecanice şi chimice, menite a readuce la viaţă bucăţile de istorie, în încercarea de a reconstitui viaţa unei comunităţi…O pasiune pentru refacerea autentică a trecutului, transmisă generaţiilor viitoare

Fiecare încăpere este o incursiune într-o perioadă îndepărtată, expusă pe înţelesul tuturor şi scrisă ca să ademenească ochiul şi să menţină atenţia. Te simţi ca la prima ta vizită la Antipa, pe vremea când erai copil şi fiecare vitrină ţi se părea un episod dintr-un documentar de pe Discovery. Acum Antipa este amorţit, prea banal şi prea puţin interactiv. Devenii au sintetizat în schimb informaţia şi au păstrat esenţialul, l-au ambalat frumos şi l-au prezentat cât mai simplu şi ademenitor cu putinţă.

Biblioteca muzeului are la loc de cinste colecţia de carte românească veche. Şi când spun veche, mă refer la slove inscripţionate în anii 1500,1600, 1700, fondul de carte actual acoperind peste 30.000 de volume de carte românească rară, străină, lucrări de specialitate, manuscrise şi lucrări religioase.

Viaţa bărbaţilor iluştri, greci şi romani – cea mai cunoscută scriere a lui Plutarh, publicată în 1542.

 

Una dintre cele mai valoroase şi interesante colecţii ale muzeului, o găseşti în sala Numismatică şi Tezaur. Aici găseşti monede, obiecte de cult şi laice, podoabe, toate piese extrem de preţioase, unele datate din vremea împăraţilor romani (anii 100 – 70 i.e.n): tezaurul medieval de la Nălaţi Vad, tezaurul de la Sălaşul de Sus, Boholt, Călanul Mic, Deva, Dumbrăviţa, Haţeg, Lapuşnic şi cel puţin încă alte zece asemenea tezaure descoperite la noi în ţară.

Căile ferate din Transilvania 1867-1914

În Ardealul delimitat de munţi nu era tocmai uşor să construieşti linii ferate. Pe tronsonul Oradea-Predeal au fost construite 11 tuneluri, iar pe linia dintre Simeria şi Petroşani 9.

Expoziţie de fotografie – Bisericile Muzeului Ţăranului

Am prins o expoziţie temporară – Matriţa din bronz Sarmiseteguza Regia. A fost oarecum piesa de rezistenţă a întregului muzeu, atât prin prezentare, cât şi prin importanţa obiectului în sine. Totul era aranjat astfel încât să o scoată în evidenţă cât mai bine şi să-i sublinieze valoarea istorică. De securitate şi pază nici nu se mai pune problema.

Matriţele erau folosite la decorarea foilor subţiri de metale preţioase sau cupru. Presând foiţele în interiorul modelului folosind unelte din lemn sau cupru, se obţineau medalioane, ornamente pentru vase, mobilă sau pentru podoabe.

Matriţa de la Sarmisegetuza este o piesă masivă din bronz, cu 8 feţe, 2 hexagonale şi 6 rectangulare. Feţele îi sunt ornate cu un bestiar cuprinzând animale fabuloase, mitice, motive frecvente în artele decorative antice: grifonul, rinocerul, hipopotamul, bour, urs, mistreţ, lup, cerb, antilopă, etc. Stilul reprezentat poziţionează realizarea matriţei undeva la secolul I d.Hr.

Odată terminat turul interior, îndreaptă-te spre Lapidarium-ul din spatele Palatului Magna Curia. Construcţia din sticlă a fost o alegere inspirată pentru dispunerea pieselor arheologice masive, descoperite în Hunedoara de-a lungul anilor. Cuprinde circa o sută de piese, expuse în cinci încăperi tematice, pe perioade. Monumentele datează din preistorie, din perioada dacică şi cea romană, fiind cu greu restaurate şi aduse aici. Blocurile de piatră cu inscripţii sunt descoperiri de la cetăţile Costeşti-Blidaru, Costeşti-Cetăţuie sau Sarmisegetuza Regia.

Călătorind mult în ţară şi învăţând din trecutul clădirilor de patrimoniu pe care le vizitez, a ajuns să mă amuze plăcerea cu care încerc să le rezolv jocul de puzzle. Din simbolistica arhitecturală şi din detalii de decor, să încerci să descoperi singur istoria conacului, castelului sau a domeniului nobiliar în care intri, punând cap la cap elementele comune. Majoritatea au trecut prin mâna acelorlasi familii de grofi maghiari care au stăpânit pe rând Transilvania, Ardealul, Secuimea…Bathory, Bethlen, Daniel, Banffy, Teleki, Haller. Dat fiind că cele mai multe castele care ne-au rămas sunt ridicate tot de vechii unguri, devine intuitivă ghicirea proprietarului sau a secolului în care a apărut.

Spre exemplu, dacă identifici pe fântâna din curtea interioară lebăda cu gâtul săgetat ca blazon, îţi aduci aminte din povestea castelului Daniel din Tălişoara, numele familiei căreia îi aparţinea semnul distinctiv. Ştiind că palatul Bethlen a fost vândut la un moment dat unuia dintre Halleri, bănuieşti că poate soţia acelui Haller, Sofia mai exact, era neam de Daniel. Asta te duce la secolul în care castelul a fost fizic transformat la dorinţa ultimului sau proprietar de drept. Şi mai departe înţelegi stilul arhitectural în care a fost făcută această transformare, în conformitate cu rigorile vremii. Şi tot aşa, până îţi alcătuieşti singur intriga unei telenovele cu parfum nobiliar.

De obicei, prezentările muzeelor sunt greoaie, banale şi plictisitoare. Nu atrag atenţia şi nu sare nimic deosebit în ochi. În spatele vitrinelor stau artefacte vechi de zeci de mii de ani, piese valoroase, rare sau unicat, bucăţi de istorie care nu reuşesc să transmită sentimentul de importanţă şi să suscite interesul.

Aici în schimb, totul a fost ambalat frumos iar informaţia sare peste detaliile tipice manualelor de istorie, venind cu o poveste, cu o curiozitate, păstrându-te lipit cu nasul de geam până termini de citit lecţia pe de-a-ntregul. Pentru mine a fost o experienţă suficient de plăcută cât să mă convingă să-l includ pe lista celor mai reuşite muzee din ţară. A se consemna că nu sunt deloc fană muzee, tocmai din pricina abordării lor învechite, depăşite şi de cele mai multe ori, încă prea înrădăcinate în mentalitatea comunistă. Un fel de total turn off cultural.

Magna Curia sau Bethlen sau Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Române, cum vrei să-l chemi, este o îmbucurătoare excepţie, pe care te încurajez să o testezi personal, pentru convingere.

Cahle de secol XVII-XVIII

Pipe de lut

Ghiulele secol XVII-XVIII

Utile

Localizarea exactă pe hartă.

Sunt 8 minute de mers pe jos de la baza funicularului ce urcă spre Cetate până la muzeu. Din faţa Patinoarului, fă dreapta pe strada Axente Sever, până ajungi în dreptul Parcului Cetate. Străbate parcul şi nu ai cum să ratezi obiectivul.

Mai multe detalii despre colecţii, evenimente şi expoziţii temporare, program de acces şi tarife găseşti pe site-ul oficial sau pe Facebook.


 Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim 🙂

Anunțuri

2 gânduri despre „Palatul Magna Curia, Castelul Bethlen sau Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. Oricum alegi să-l numeşti, hunedorenii şi-au construit unul din cele mai captivante muzee din ţară

  1. Pingback: Deva – o cetate fără puncte de slăbiciune, distrusă din gelozie | Jurnal de Hoinar

  2. Pingback: Conacul Archia – atmosferă dolce far niente, în stil ardelenesc, pe sufletul “boierilor contemporani” | Jurnal de Hoinar

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s