Vara trecută ne-am testat forţele pe un traseu care străbate dealurile de pe lângă Vălenii de Munte. Am pornit la drum într-o zi călduroasă de iulie, cu temperaturi de peste 30 grade. Nu ne-a luat mai mult de o oră jumătate să ajungem în Drajna de Jos, o localitate aflată la 4 km distanţă de Vălenii de Munte. Aveam planificat un traseu cu o lungime de 70 km şi cu o diferenţă de nivel de 1170 m.

Ne-am pregătit de drum şi am început să pedalăm pe drumul judeţean 102B. Pe asfalt mergem constant preţ de 9 km, străbătând satele Drajna de Sus, Ogretin şi Nucşoara de Jos. În Nucşoara de Sus, facem stânga şi ne încadrăm pe alt drum judeţean, 102L.

Urcăm puţin şi facem un popas la o mică biserică, aflată pe marginea drumului. De aici putem admira întreaga privelişte.

Ne întoarcem la drumul principal şi coborâm în viteză spre Valea Plopului şi mai apoi Starchiojd. La ieşirea din acest sat ne aşteaptă o urcare de 2 km, care se termină aproape de limita judeţelor Prahova şi Buzău.

Coborâm către satul Chiojdu, iar la intersecţia cu drumul judeţean 103P facem stânga şi ne îndreptăm către centrul satului, unde ne aşteaptă un obiectiv turistic nou pe harta Buzăului.

Este vorba de Casa cu Blazoane, o casă boierească de secol XIX, salvată de la dispariţie prin intervenţia Uniunii Arhitecţilor din România. Achiziţionată de această asociaţie în 2008, casa a trecut printr-un amplu proces de restaurare, întins pe trei ani.

Din 2015, a fost inclusă în circuitul turistic şi se doreşte ca această casă să devină muzeu al artei tradiţionale din Buzău. Noi am zăbovit aici mai bine de o oră şi am ascultat cu atenţie poveştile ghidului de acolo. Există şi un centru de informare modern, dar care respectă arhitectură zonei, unde se pot organiza conferinţe, expoziţii temporare, prezentări, etc.

Petru noi intrarea a fost gratuită, fiind printre primele sute de vizitatori ai muzeului. Întâmplarea face ca în aceeaşi zi să fie programat un concert SoNoRo la Casa cu Blazoane. Am fost invitaţi de ghid să rămânem la concert, dar din păcate planul nostru nu ne permitea.

Un accent deosebit se pune pe configuraţia satelor din zonă, pe aspectul gospodăriilor şi dispunearea lor în sat. Există nenumărate panouri informative în muzeu care formează o colecţie intitulată „Civilizaţia moşnenească” şi care detaliază organizarea multor sate, construite pe moşii moşneneşti (moşnean – sătean liber, proprietar pe moşia lui), din diverse zone ale ţării.

După un tur complet al casei şi al anexelor am pornit din nou la drum, revenind la drumul judeţean 102, care merge paralel cu albia râului Bâsca. Următorii 14 km îi pedalăm, trecând prin următoarele sate: Lera, Corbu, Cătina, Bâscenii de Sus, Calvini.

Din Calvini, facem dreapta şi ne încadrăm pe drumul comunal 55. Pentru a traversa râul Bâsca ne folosim de un pod metalic destul de lung, care ne duce pe celălalt mal.

Facem o mică pauză de hidratare şi intrăm pe un drum pietruit.

Peisajul devine mai sălbatic, iar casele devin o raritate prin zonă.

Chiar dacă trecem printr-o zonă împădurită, nu simţim neapărat vreo senzaţie de răcoare. Avem noroc cu prezenţa câtorva nori, care ne mai scad din fierbințeală.

Până în următorul sat, Cărbuneşti, am pedalat 9 km. De aici facem stânga şi mergem 5 km pe drumul judeţean 100M, până în Surani, unde facem o pauză la o bodegă din sat. Chiar dacă berea nu hidratează prea mult, nu putem refuza o bere rece pe asemenea călduri.

Până în acest punct parcursesem aproximativ 50 km din traseu. Ne mai aşteptau încă 20 km, dar cu o diferenţă de nivel de aproape 600 m, cam cât străbătusem până atunci. Din Surani, începem să urcăm pe drumul comunal 131, un drum asfaltat. Urcarea este abruptă şi este acel gen de urcare care îţi da impresia că mai ai puţin şi ajungi în vârf, dar de fapt, observi că mai ai de urcat. Şi tot aşa, până când chiar ajungi în cel mai înalt punct al urcării.

De pe deal imortalizăm câteva cadre cu satele care să văd în vale.

Suntem nevoiţi să facem pauze dese şi să împingem la biciclete în loc să pedalăm. Urcarea ţine până la intersecţia cu drumul judeţean 219, de unde începe o coborâre de 3 km, pe lângă câteva sonde de petrol.

Ne despărţim de acest drum judeţean şi o luăm pe un drum şi mai îngust, care ne urcă spre satul Poienile. Parcurgem acest sat, iar în satul imediat următor, Sărăţel, facem dreapta şi intrăm pe drumul comunal 41A.

Suntem pe ultima urcare, iar bateriile încep să cedeze. Căldura de afară te stoarce de orice putere. Avem un ritm lent pe urcare, iar pauzele devin obligatorii. Trecem de Bobiceşti, un sat unde se intersectează mai multe drumuri comunale şi judeţene.

Cu soarele în faţă şi pe lângă biciclete, urcăm ultimul deal, care ne desparte de localitatea Drajna de Jos. Este o luptă grea cu dealul şi cu căldura, dar într-un final reuşim să ajungem sus. Suntem răsplătiţi cu o privelişte frumoasă asupra zonei.

Oboseala şi-a spus cuvântul pe ultimii 3 km de coborâre. Din cauza bolovanilor mari, ne mai dezechilibrăm şi ne mai lovim în pedale. Ultimul obstacol este reprezentat de un pod îngust, peste râul Drajna.

Traseul acesta l-aş încadra drept unul dificil, doar din prisma căldurii, care ne-a stors de energie. Referitor la hidratare, am consumat aproape 4 litri de apă, o cantitate considerabilă comparativ cu alte trasee. În jur de 9 ore ne-a luat să parcurgem întreagă tură, pedalatul rezumându-se la puţin peste 5 ore, restul timpului fiind împărţit între pauze. Pentru a mai evita din urcările dificile de pe final, traseul mai poate fi lungit cu câţiva km, pentru a obţine o diferenţă de nivel ceva mai mică, de sub 1000 m.

Rezumat traseu: Drajna de Jos – Drajna de Sus – Ogretin – Nucşoara de Sus – Valea Plopului – Starchiojd – Chiojdu – Lera – Corbu – Cătina – Bâscenii de Sus – Calvini – Frăsinet – Cărbuneşti – Surani – Păcuri – Poienile – Sărăţel – Predeal-Sărări – Bobiceşti – Piţigoi – Drajna de Jos

Traseul poate fi descărcat în format GPX/KML de aici.

---

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim