Conacul Pană Filipescu sau începuturile stilului brâncovenesc

 

Într-o zi călduroasă de iulie am pornit la drum, în căutarea ruinelor din judeţul Prahova. Lista nu era una tocmai scurtă, dar întâmplarea face ca primul loc în care ne-am oprit să nu fie chiar o ruină, ci conacul Pană Filipescu, din localitatea Filipeştii de Târg. Acest muzeu a căpătat straie noi în urma unui amplu proces de restaurare, desfăşurat între anii 2012 şi 2015. Noi am vizitat conacul la câteva luni distanţă de la inaugurarea oficială a acestuia, care a avut loc în mai 2016.

Pentru a ajunge din Bucureşti la Filipeştii de Târg, am urmat DN 1A până în satul Postârnacu, unde am părăsit drumul naţional şi ne-am încadrat pe drumul comunal 109B, cu direcţia Măneşti. De aici am parcurs încă 14 km până în Filipeştii de Târg, străbătând drumurile judeţene 101A şi 101P. În total sunt aproximativ 75 km care despart capitala de muzeu. Indicatoarele cu acest obiectiv turistic sunt puţine şi uneori amplasate aiurea.

Conacul este un monument istoric de clasa A, care datează din jurul anilor 1650. Istoria monumentului este strâns legată de familiile Filipescu şi Cantaczino, marele logofăt Pană Filipescu unindu-şi destinul cu Maria Cantacuzino, fiica lui Constantin Cantacuzino. Este o clădire ridicată în stil tradiţional, cu multe elemente care aparţin stilului brâncovenesc. Faţă de alte conace şi palate din zonă, conacul Pană Filipescu a avut norocul de a supravieţui vremurilor. O importantă restaurare a clădirii a fost efectuată între anii 1968 şi 1971, sub supravegherea arhitectului Mihai Rădulescu.

Pe vremuri, conacul era înconjurat de un parc dendrologic, în mijlocul căruia se afla un heleşteu, alimentat cu apă din râul Prahova. Între timp parcul dendrologic a dispărut, iar întinderea întregului domeniu s-a redus simţitor. Heleşteul mai există şi în zilele noastre, dar aparţine de Primăria Filipeştii de Târg.

Heleşteul de lânga conac

Conacul are o formă dreptunghiulară, cu ziduri groase de un metru, iar accesul se face printr-o logie lipită de faţada sudică a clădirii. O serie de opt coloane, cu baze şi capiteluri susţin cele 9 arcade, câte 3 pe fiecare latură a logiei.


Din foişor se intră în holul principal unde, pe partea dreaptă există o recepţie destinată întâmpinarii vizitatorii. Conacul dispune în total de 10 camere, din care se vizitează doar jumătate. În colţul nord-estic mai există câteva încăperi mai mici, folosite pe vremuri de membii familiei şi care în prezent nu se vizitează. Mai toate camerele sunt grupate în jurul holului central, acesta asigurând totodată accesul între foişorul de la intrare şi o a doua logie aflată pe faţada nordică.

Holul central

Din vechiul mobilier al conacului nu s-a mai păstrat nimic. Exista şi o bibliotecă care aparţinea lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, dar volumele acesteia fie au dispărut, fie au ajuns în colecţii particulare. Putem admira în muzeu doar piese care au putut fi recuperate şi conservate de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova şi care se leagă de istoria celor două familii: Filipescu şi Cantacuzino.

Astfel, în prima cameră sunt expuse o serie de machete: Conacul Toma Cantacuzino, Palatul postelnicului Constantin Cantacuzino sau Mănăstirea Sinaia, toate ridicate de Cantacuzini. Pe lângă machete observăm şi documente care atestă funcţiile deţinute de diverşi membrii ai familiei Cantacuzino.

Theodor Aman – portretul stolnicului Mihai Cantacuzino

Următoarea încăpere este înzestrată preponderent cu obiecte bisericeşti: icoane ortodoxe, biblia domnitorului Şerban Cantacuzino, uşi împărăteşti, etc.

În cea de-a treia încăpere, de pe latura vestică a conacului, este reconstituită o tipografie mănăstirească de secol XVII-XVIII, însoţită de câteva evanghelii din aceeaşi perioadă.

Ultima cameră vizitată este dedicată lui Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul), al cărui portret în mărime naturală poate fi admirat pe unul din pereţi. Nababul a fost unul dintre ultimii proprietari ai întregului domeniu. Mobilierul specific epocii dă un farmec aparte acestei încăperi.

După încheierea vizitei de la parter, am coborât în beciurile conacului. Accesul în beci se face din exteriorul clădirii, printr-un gârlici. La subsol găsim expuse piese recuperate în urma săpăturilor arheologice (ceramică pictată), fragmente de piatră (cruci, capiteluri, pietre funerare) cât şi unelte agricole tradiţionale (plug, semănătoare, batoză),

Pe latura sudică a beciului există câteva ascunzători în pereţii groşi ai conacului.

Comoara ascunsă

Busturi cu membri ai familiei Cantacuzino

Nu înainte de a pleca, am dat o tură completă în jurul conacului. În spatele clădirii, pe latura nordică, ascunse în pământ şi descoperite odată cu lucrările de restaurare, există trei gheţării.

Un bilet de intrare la Conacul Pană Filipescu costă 8 lei. O problemă întâlnită aici, dar şi în restul muzeelor din judeţul Prahova, este taxa foto. Preţurile sunt pur şi simplu aberante: 50 lei să faci o poză cu o cameră din muzeu sau 25 lei pentru orice obiect pozat.

Muzeul este deschis de marţi până duminică, între orele 09:00 şi 17:00.


Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim :)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s