Inspiraţia pentru acest traseu a venit după un weekend petrecut la Vama 54 Boutique Hotel. Am descoperit atunci o zonă de o frumuseţe rară, încă neinvadată de turismul modern şi cu suficiente obiective turistice încât să atragă vizitatori. După o plimbare lejeră cu bicicletele închiriate de la pensiune, am hotărât că e musai să revenim în zonă pentru o tură mai elaborată. La câteva luni distanţă, acest lucru s-a concretizat. După mai multe testări, a ieşit un traseu de 60 km, cu pornire din localitatea Tărlungeni.

După mai puţin de 3 ore de condus din Bucureşti, am parcat maşina aproape de ieşirea din Tărlungeni şi de intersecţia drumului judeţean 103 A cu 103 B. Era prima tură a anului 2016, aşa că nu eram chiar în cea mai bună formă. Afară era înnorat şi nu tocmai cald, aşa că ne-am îmbrăcat bine.

Am început să pedalam pe drumul judeţean 103 B, un drum asfaltat şi cu un trafic redus, aflat pe malul stâng al râului Tărlung. Prima localitate care ne iese în cale este Budila, aflată la doar 4 km depărtare. Aici există câteva reşedinţe nobiliare, una dintre ele fiind chiar Primăria Budila, iar restul găsindu-se într-o stare precară, nevizitabilă. Nu am avut timp să ne oprim la aceste obiective, aşa că ne-am continuat drumul.

După alţi 5 km pedalaţi în viteză, am ajuns în localitatea Teliu. De aici se poate intra direct pe drumul naţional 10, care leagă Braşovul de Buzău, dar am decis să mergem pe un drum paralel, pentru a evita traficul.

În 2 km ne decidem să trecem de un pod peste râul Teliu şi să pedalam pe drumul naţional.

Deşi traficul de aici nu se poate compara cu traficul de pe DN1, am fost depăşiţi de multe maşini. Drumul începe să urce şi să ne testeze abilităţile fizice. Ne chinuim pe urcare şi din când în când simţim nevoia unei pauze.

La 2 km distanţă de ieşirea din Teliu există un viaduct al căii ferate, impresionant prin dimensiunile sale.

Avansăm destul de greu pe urcare, în schimb peisajul devine mai frumos pe măsură ce ne apropiem de pasul Buzău, aflat la limita judeţelor Braşov şi Covasna.

De sus aruncăm o privire oilor liniştite, adunate în ţarcuri.

Facem o oprire pentru câteva poze în zona de delimitare a judeţelor şi ne pregătim de o coborâre de aproape 3 km până în satul Brădet. Din acest sat ne despărţim de drumul naţional 10 şi facem dreapta, pe drumul comunal 49A.

Intrăm în Acriş şi după 2 km facem o oprire la Rezervaţia de Zimbri Valea Buzăului, aflată în imediata apropiere a râului Buzău. Zimbrii erau la distanţă şi stăteau liniştiţi, nedorind să se apropie de gard. În schimb, cerbul Petrică, vedeta locului, a fost mai sociabil şi a venit să interacţioneze din nou cu noi. Nu ştim ce a făcut, dar avea nişte sârmă agăţată prin coarne.

Profităm de pauză, mâncăm câte un sandwich şi ne hidratăm. La plecare, trecând de rezervaţie, un vânt aprig începe să bată, făcând pedalatul mai dificil.

În următoarea localitate, Vama Buzăului, drumul comunal 49A coteşte spre dreapta şi merge paralel cu râul Dălghiu. Indicatoarele din intersecţie ne arată că mai sunt doar 5 km până la Vama 54. După 1 km, drumul se schimbă şi asfaltul dispare. Rămâne să pedalam pe un drum puţin noroios şi presărat cu gropi, dar asta nu este o problemă pentru noi.

Cu puţin noroc prindem nişte soare, dar nu pentru mult timp. Norii nu păreau să se lase alungaţi aşa uşor. În zonă se află câteva stâne, aşa că sunt şanse să te întâlneşti cu câini neprietenoşi.

De la ultima intersecţie până la Vama 54, am făcut cam jumătate de oră, la un mers destul de relaxat. Fiind o zi în timpul săptămânii, ne-am asigurat telefonic dinainte că putem servi ceva de mâncare la pensiune. Ne-am răsfăţat cu o ciorbă şi cu o bere rece. Eram singurii clienţi ai pensiunii, aşa că ne-am simţit ca acasă.

Cât timp am stat la masă, vremea s-a îmbunătăţit. Pauza de aici ne-a făcut puţin cam leneşi, dar mai aveam de parcurs încă o treime din traseu – în jur de 20 km. Am plecat de la pensiune pe un soare puternic, îndreptându-ne către Dălghiu, un fel de cătun aflat la mai puţin de 2 km distanţă.

În depărtare, masivul Ciucaş încă mai avea zăpadă pe creste.

În Dălghiu facem dreapta şi urcăm pe drumul judeţean 103 A. Este o urcare destul de abruptă, care ne duce la o altitudine de aproape 1000 m. Ne căţărăm pe un versant mai umbrit şi mai răcoros. De îndată ce panta mai scade, pe lângă bălţi şi noroaie încep să apară şi petice de zăpadă, semn că soarele bate mai puţin în aceste zone.

Încet – încet, scăpăm de urcare şi începem să coborâm. Unele porţiuni sunt acoperite în totalitate de zăpadă şi nu ai cum să scapi de ele. Iar când eşti pe o coborâre cu zăpadă, e nevoie de o atenţie sporită ca să nu îţi pierzi echilibrul. Bucata de coborâre mai abruptă şi cu serpentine nu ţine mai mult de 2 km.

Urmează o bucată de drum care merge pe firul râului Zizin. Mai aveam de parcurs încă 15 km până la maşină. Fiind aproape de râu, ne hotărâm să mai dăm jos din noroiul de pe biciclete, aşa că le băgăm puţin în apa râului.

Noroiul şi apa din râu au avut o urmare neaşteptată asupra frânelor mele, rămânând aproate complet fără ele. Noroc că scăpasem de coborâri abrupte mai devreme şi că până la maşină drumul era destul de lin.

Întunericul avea să se lase în curând, până să ajungem în satul Zizin de lângă Tărlungeni – punctul nostru de pornire.

Am încheiat cei 60 km ai traseului în 7 ore şi jumătate, incluzând în acest timp şi opririle de la rezervaţia de zimbri şi de la Vama 54. Diferenţa de nivel a fost de 700 m. Cu siguranţă acest traseu merită făcut mai ales vara, când totul este verde şi ziua este suficient de lungă cât să nu te prindă noaptea pe traseu.

Rezumat traseu: Tărlungeni – Budila – Teliu – Brădet – Acriş – Vama Buzăului – Dalghiu – Zizin – Tărlungeni

Traseul poate fi descărcat în format GPX/KML de aici.

---

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim 🙂