Cand vii la distractie in Vama sau in 2 Mai, te gandesti sa dai o fuga si pe la bulgari. Cum pana la Balcik sa fie vreo 70 km, parca mai bine te opresti la duty free-ul din vama, iei niste apa plata cu aroma de vodca la pachet si te intorci la plaja de unde ai plecat, pentru somnul de dupa-amiaza.

Sau poate ca nu trebuie sa te gandesti atat de departe (nu ca 70 km si maxim o ora cu masina ar fi prea departe). Portiunea de coasta pana in Albena, Varna sau Nisipurile de Aur e mai rar calcata de turisti, mai salbatica si mai aproape.

La Durankulak se mananca bine, ca doar bulgarii stiu sa dea la undita, nu sa cumpere pestele de la Mega Image. La  Kaliakra ies poze frumoase, iar privelistea de pe Cap e tare faina; daca e ziua ta norocoasa, ai sanse sa mai vezi si un delfin.

Dar iti poti face linistit de lucru o zi intreaga vizitand cateva satuce si mai aproape de granita, cu mancare la fel de buna, plaje linistite si cazare decenta.

Sa luam, de exemplu, Krapets – un sat la nici 20 km de granita, cu o plaja lunga si cazare satisfacatoare. Putin mai sus, in  Ezerets, gasesti un sat oarecum fantomatic. Pare relativ pustiu, oamenii sunt mai amarati, iar printre vilele recent ridicate, au ramas si colibele saracacioase ale unor tarani harnici, care se descurca cu putinul pe care-l au si isi ingrijesc gradinile mari si aratoase.

Drumul cu gropi si asfalt sporadic duce spre o plaja “misterioasa” (eufemism pentru cat de greu se lasa gasita si cat de nepopulata este zona). La un moment dat, prin lanurile de porumb si floarea-soarelui ale localnicilor, drumul de camp duce spre o padurice de pini si, intr-un final, spre plaja. Peisajul mediteranean nu se regaseste pe GPS, asadar, cu urmatoarea ocazie, vom persevera (aducand eventual si niste frontale si merinde de drum, in caz ca ne prinde noaptea pe camp si tot nu ajungem la nisip).

Jokes aside, daca masina nu te zguduie, cei cativa km din sat pana la plaja, merita. Cred ca senzatia e o izolare relaxanta, refugiu pentru cei ce nu au mai gasit un colt retras si linistit pe plaja romaneasca.

Back on the main road, putin mai sus, iese in cale Shabla. In antichitate, Shabla a fost o asezare tracica, fondata prin sec.V-VI si cunoscuta pe atunci cu numele “Karon Limen”. Devenise port maritim in timpul romanilor, ulterior aici stabilindu-se slavii.

Din centrul localitatii catre mare, la cativa km distanta, se afla Farul din Shabla. Inaugurat in 1856, inalt de 32 de metri si cu 130 de trepte pana in varf, este o reconstructie a farului mai vechi, datand din 1768. Era cel mai vechi si cel mai inalt stabiliment de pe coasta Bulgariei. A fost reconstruit dupa cutremurului din 1901 si in prezent, nu poate fi vizitat pe interior, fiind obiectiv militar.

Faleza  e mai degraba loc de acostare pentru barcile localnicilor, care au si improvizat niste casute-cosmelii in cartierul pescaresc de aici.

Continuand apoi pe “drumul de coasta”, judetean 901 mai exact, poposesti in Tyulenevo, varianta cea mai la indemana pentru un scuba diving, snorkeling, deep water solo sau cliff jumping.

Face parte din rezervatia Kaliakra si este o portiune obraznica si salbatica de faleza, care adora sa fie trasa in poze…cat mai multe poze. Am vazut destule masini bulgaresti din care se dadeau jos oamenii negri si mascati, cu buteliile lor de oxigen si labele de un metru lungime.Tare sper ca la anu’ sa car si eu in carca propria-mi butelie, sa imi trag niste labe pe post de sosete si sa vad ce culoare are apa asta pe dedesubt.

Mai sus, tot mai sus…ajungi in Rusalka, unde monopolul este detinut de Rusalka Holiday Village, un sat de vacanta cu iz de resort turistic; cochet si ofertant deopotriva. Intrarea e conditionata de plata unui bilet, 6 leva in schimbul unei bratari de acces si 10 leva pentru parcare. Avand in vedere ca era pustiu si sfarsit de septembrie cand am ajuns aici, mi s-a parut neobrazare curata dar…monopolul e monopol.

E un complex mare, cu cazari de 3 si 4 stele si baza de agrement. Prin asta inteleg teren de fotbal, de baschet, mini golf, sala de fitness, piscine (inclusiv piscine cu apa sulfuroasa), program organizat de aerobic, mai multe restaurante si terase unde se desfasoara si programe de divertisment (concerte, karaoke, concursuri, etc).

Conceptul este minunat, complexul intins si resursele frumos exploatate si valorificate. Doar ca par a fi prea multe casute, cele de 3 stele cel putin aratau oarecum mizer si deplorabil, iar cele de 4 stele aduc mai degraba a 3. Nu imi imaginez cum arata locatia in plin sezon, nu stiu daca devine neancapator, prea animat si zgomotos sau daca preturile se justifica cumva.

Mi-a placut cum au folosit spatiul si cum au aranjat plajele. Golfuletele de aici aduc a sud de Italie, coasta de Franta sau statiuni de Croatie, adica foarte frumusele.

Tot in mijlocul Rezervatiei Naturale Kaliakra, se ascunde si faimosul Golf Bolata. Din Balgarevo spre Cap Kaliakra, la iesirea din localitate, este o ramasita de indicator la sosea, pe stanga. Nu se stie ce scria pe el, dar aia e calea cea buna – stanga pe un drum ingust, pana la o bifurcatie unde se face dreapta si se coboara abrupt pana la plaja.

Am citit ca vara se transforma intr-o zona exclusivista. Cert e ca stancile inalte si rosiatice sunt incantatoare. In spatele plajei sunt niste trepte, iar cararea urca pe limba de stanca, oferind o panorama romantica asupra golfului. Merita efortul cardio.

La intoarcere, te cam loveste foamea, asa ca ce alternativa mai buna ai decat clasicul Dalboka?

Din Durankulak inspre Kavarna, se face stanga spre Cap Kaliakra – indicatoarele nu dau gres. Coborarea abrupta si ingusta spre restaurant solicita talpa si ambreiajul dar…ce nu face omu’ cu stomacu gol pentru un festin pescaresc?

Cum se coboara, in stanga este “Dalboka Fish restaurant”, cel din dreapta insa fiind cu ferma de midii – the real deal. Sunt convinsa ca si cel din stanga are mancare la fel de buna, ca doar era la fel de plin, doar ca..am venit pentru “concurenta”.

Se vorbeste si engleza si romana. Se accepta si lei si leva si euro.  Daca prinzi apusul la terasa, cu un pahar de vin si o galeata de scoici gaite dumnezeieste…incepi sa te gandesti ca alde taverne grecesti la malul marii devin overrated. Si ca nu trebuie sa iei avionul ca sa mananci niste fructe de mare ca la mama lor.

Imi plac fructele de mare, cum zice englezu’, “imi plac si pestele”. Mai bune ca aici nu-mi aduc aminte sa fi gasit. Preturile sunt decente, meniul de mai jos fiind exemplificator in acest sens.

Abia astept o scuza ca sa mai nimeresc in zona, sa comand cat pot si sa iau si la pachet, sa-mi ajunga o saptamana!

Am citit insa pe diverse forumuri ca furaciosii s-au cam obisnuit cu fluxul de turisti straini si se cam sparg masini in parcare. Avand in vedere ca masina nu se afla in raza vizuala, cred ca e mai bine ca lucrurile valoroase sa ramana la purtator. Nu de alta, dar nimeni nu vrea sa ramana cu un nod in gat, un gust amar si cu o gaura in parbriz, mai ales ca politia bulgara nu este din cele mai cooperante.

P.S. Vigneta pentru o saptamana costa 10 leva, ca doar nu or scoate bulgarii si vigneta de o zi, pentru romanii aflati in tranzit, pofticiosi la scoici si doritori de…altfel de litoral.

Daca iti place si ti se pare util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂