Dacă Nessebar este oraşul istoric cu pedigree printre staţiunile litoralului bulgăresc, pentru mine cel puţin, Sozopol l-a întrecut cu mult în farmec şi sex-appeal 🙂 Mult mai puţin sufocat de turiştii care nu l-au asociat poate cu nimic comercial şi cumva mai liniştit, dar cu o atmosferă de vacanţă pe care o cauţi în vreo insulă grecească.

Poate şi pentru că este la 67km distanţă de oraşul înscris în patrimoniul UNESCO; sau poate pentru că Sozopol nu poate fi asociat la prima vedere cu un centru istoric,aşa cum prinde bine călătorului interesat de obiective turistice de devorat. Adevărul e că şi eu am strâmbat din nas la insistenţele de a conduce o oră din Nessebar tocmai până într-un alt orăşel de pe coasta Bulgariei,doar din auzite că “se merită, o să vezi!”.

La insistenţele publicului însă, m-am supus docilă, cu promisiunea unor creveţi în sos de usturoi şi stropiţi cu vin,serviţi într-o tavernă cu privelişte spre mare. Gulp,hai, fie!

Orăşelul s-a dovedit a fi un labirint de străduţe pavate,printre casele tipice, cu parter de piatră şi cu etaj în lemn,şerpuind printre taverne agăţate de stâncă,deasupra marii. Orice intrând avea ca ieşire un mic local cochet, care valorifica cumva într-un mod ingenios fiecare colţişor al terasamentului, ca turistul să se poată bucura din toate unghiurile de privelişte.

Totul pare o arhitectură inspirată,croită nonşalant în ciuda unui amplasament aparent ostil.
Fiecare culoar printre case ascunde o surpriză,rămâne doar să le iei la rând şi la picior. Iar dacă nu voiesti a te abate de la drum, localnicii te vrăjesc cu dulceţurile de smochine scoase în faţa prispelor,poftindu-te să gusti pe rând, din toate, până te opreşti la borcanul câştigător.

  

  

  

  

  

La începutul secolului IV,în timp ce Imperiul Roman trecea prin mari schimbari politice şi etnice, oraşul Apolonia a fost reconstruit sub numele de Sozopolis (Oraşul Salvării).Proximitatea de noua capitală a Imperiului – Constantinopole, a determinat necesitatea unei fortificări rapide, în linie cu noile cerinţe în materie de construcţie militară.

La sfârşitul secolului IV şi începutul secolului V, un înalt zid de fortificaţie a fost construit de-a lungul coastei.Zidul urma linia naturală a coastei, colţurile fiind întărite cu turnuri de observaţie, acolo unde accesibilitatea permitea acest lucru. Incendiile din urma asediilor hunilor au cerut o reconstruire a sistemelor de fortificaţie.Lucrările ulterioare de consolidare aduse zidurilor, au transformat Sozopol într-unul dintre cele mai importante centre militare strategice de-a lungul coastei Marii Negre, fapt ce a atras după sine şi dezvoltarea economică a regiunii.

După secolului XIII, Sozopol s-a dezvoltat ca unul dintre cele mai importante porturi de la Marea Neagră,dispunând de mari depozite de grâu şi fiind vizitat de multe vapoare cu comercianţi veniţi din Bizanţ şi din Italia.

  

Lecţia de istorie o găseşti şi la Muzeul Vechii Porţi,care-ţi va ieşi negreşit în cale în timpul plimbării pe care o vei face de-a lungul coastei, pe faleza suspendată.

  

  

  

  

  

  

Poate exprimarea nu sună prea entuziastă,probabil şi pozele sunt puţine, însă pentru mine Sozopol rămâne staţiunea preferată de la Marea Neagră. O combinaţie tare reuşită între coastă stâncoasă de Tyulenevo,midii gustoase a la Dalboka şi plajă primitoare ca la Sunny Beach sau Albena,totul garnisit cu farmecul căsuţelor în stil tradiţional bulgăresc,împrăştiate de-a lungul străduţelor vechi ale oraşului.

  

  

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne imprietenim 🙂