La 19 km de Sighisoara iese-n cale Dumbraveni (Eppeschdorf), un miniorasel ceva mai dezvoltat.Atestat documentar inaintea Bucurestiului, oraselul asta se lauda pe buna dreptate cu niscaiva obiective de seama: Castelul Apafi (devenit astazi Muzeul Armenilor Transilvaneni), Catedrala Armeano-Catolica Sf.Elisabeta, intr-un surprinzator baroc nemaivazut prin zona si datata 1766-1791, o biserica catolica pe care scria anul 1009 si a carei cheie se afla la un preot de negasit in sat.Oricat de impresionante ar fi, nu am reusit sa vizitam niciuna dintre ele, better luck next time…
Una din cele mai infloritoare comunitati sasesti din Scaunul Mediasului, Atel (Hetzeldorf) e atestat documentar din 1283, iar ca sa ajungi, mergi cateva minute pe DJ 142F,facand stanga de la drumul principal Sighisoara-Medias, dupa localitatea Saros pe Tarnave.
Biserica Luterana a fost ridicata pe la 1380, la constructie punand umarul si mesterul Andreas Lapicida (Endreas Steinmetz sau Andrei Pietrarul). Era artistul la moda in acele vremuri,activand intre 1478 si 1504 si punandu-si semnatura in constructia bisericilor de la Mosna, Richis si Cristian.
Cum odata bisericile evanghelice erau mandria si punctul de referinta al localitatii,satele erau intr-o continua competitie spre a-si dovedi unicitatea si originalitatea elementelor arhitecturale. Daca la Richis, Lapicida a sculptat o cristelnita cu detalii mai nu-stiu-cum, atunci si Atel sau Mosna comandau mesterului ceva mai mare si mai tare,care sa-i deosebeasca de rivalii lor. Ca sa fie biserica lor cea mai cea din toata Transilvania.
Cheia se afla la casa parohiala de langa biserica,custodele fiind un sas simpatic in varsta de 63 de ani, gazduit de azilul de batrani din sat. Nu va fi probabil cel mai bun ghid pe care l-ati intalnit, dar mi s-a parut haios in incercarile lui de a mai strange un banut pentru una alta. Intrarea era 2 lei,a mai cerut cate ceva pt el, inca 5 lei pentru ingrijirea gradinii si inca ceva (din nou) pentru el. Uitandu-se chioras la 5 lei, am plusat cu 10, convinsi fiind ca facem o fapta buna. Si uite asa, am avut parte de cea mai scumpa vizita din periplul transilvanean:))
Nu ne-a parut rau deloc,batranelul era simpatic si parea ingenuu. Plus ca am primit un ditamai bonusul care a plasat Atel in topul satelor sasesti preferate.Am gasit in curtea parohiala doamnele care ingrijeau casa. Dupa cateva insistente, am cedat la “Daca tot ati venit pana aici si nu sunteti de prin partile locului, haideti sa va arat ce n-ati vazut pana acum, sa vedeti ce secret se ascunde inauntru, ca nici satu’ nu stie de el; o sa va placa!”.
Casa parohiala a fost luata in chirie si restaurata din fonduri proprii de actrita Ioana Craciunescu. “Nu stiti cine e Ioana Craciunescu!?”. Noi am ridicat ignoranti din umeri. Este o actrita de teatru si cinema, poeta plecata de 15 ani in Franta, cu dor si drag de Romania. Fundatia ei “Urgent” isi propune sa restaureze parohiile sasesti din Atel si Pelisor,redandu-le farmecul de patrimoniu si transformandu-le in spatii de cazare si ateliere mestesugaresti in colaborare cu Uniunea Artistilor Plastici si Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta.
Cand cineva vede potentialul unui loc, vrea sa-l scoata din anonimat si doreste sa implice comunitatea locala intr-o initiativa pro-bono,satenii se uita sceptic si reticent. In cazul de fata, o considera pe Ioana Craciunescu o extravaganta usor nebuna, bogata si buna de exploatat.Nu muncesc pe gratis si fura din truda altuia.
Banii incasati de la turisti se investesc in restaurari, oamenii care stau aici sunt mai mult cunostinte de-ale ei, artisti, straini boemi, oameni cu aceeasi imaginatie indrazneata ca a actritei.
Aproape toate obiectele din casa sunt aduse din Franta,fiecare camera fiind decorata dupa imaginatia Ioanei, cu mobilier,tablouri,tapiterii,suveniruri aduse din Asia, Africa sau Franta: masti tribale, picturi oarecum extravagante,struti impaiati sau cerbi care ies din pereti, o ricsa indiana si un subsol plin de costume medievale unicat, cusute cu fir de aur si devenit camera de joaca preferata a copiilor.
Reportajul facut de “Romania te iubesc” poate va convinge ca locul clar merita o vizita. Si cand te gandesti ca de-afara nimic nu lasa de banuit ce s-ar afla inauntru…
Pingback: Transilvania saseasca – Richis, locul cu povesti | Jurnal de Vacanta
Pingback: Medias-cetatea neglijata, cu farmec neinteles | Jurnal de Vacanta
Pingback: Transilvania saseasca – “natura moarta dupa exod” | Jurnal de Vacanta