Intregul nostru road trip pe litoral a gravitat in jurul ideii Calup. Proiectul lor de regenerare urbana, CaziNou, a cautat sprijin pe o platforma online de multifinantare, cu scopul nobil de a-i reda fascinatia si stralucirea d-altadat’.

Intre 1 si 10 august erau prevazute evenimente culturale cu staif, menite sa recreeze atmosfera de la 1910, anul inaugurarii cazinoului. Urma a fi redeschis pentru vizitare, ateliere aveau a se desfasura pe parcursul zilei, iar intreg publicul ar fi fost sensibilizat de redescoperirea imaginii – simbol a Constantei.

Concertele de jazz, proiectiile de film, spectacolele de teatru, balet si povestile unei bijuterii de patrimoniu vor trebui insa sa mai astepte, in speranta ca, poate in 2015, cazinoul va reaparea pe harta culturala a orasului.

       

Se dorea igienizarea si securizarea zonelor cu risc de prabusire, pentru a stopa degradarea cladirii. Fondurile stranse prin donatii nu vor acoperi niciodata reparatiile capitale de care cazinoul are nevoie, investitia in acest caz ridicandu-se la cateva milioane bune de euro. Cu banii stransi pana acum, cei de la Calup au reusit doar sa schimbe cateva geamuri si sa curete spatiile din interior, dintre cele aflate in starea cea mai jalnica.

Proiectul s-a amanat din cauza fondurilor insuficiente, urmand a fi reluat cand salile nu vor mai prezenta riscul de a se prabusi in prezenta vizitatorilor.

Am aflat la fata locului ca am venit degeaba-luminile si muzica lipseau, covorul rosu nu exista si nici puhoaie de oameni curiosi nu forfoteau pe faleza. Cazinoul arata ca in oricare alta zi…intr-o stare la fel de proasta.

Am nimerit totusi intr-un moment potrivit si am reusit sa ne strecuram inauntru. Nu prea conteaza cum anume, nu am fost primii si nici nu vom fi singurii care au facut asta, internetul abunda in articole si fotografii din interior. Noi am fost doar printre cei mai curiosi si entuziasmati de sansa ivita in cel mai spontan mod posibil.

         

Mini tratat de istorie…

Cazinoul a fost inaugurat in 1910, cu o investitie de 1.300.000 de lei. Unii spun ca din initiativa regelui Carol I, altii spun ca din dorinta primarului de atunci de a avea un cazinou in stil Art Nouveau dupa modelul celui din Monaco. A fost ridicat pe locul unei mai vechi constructii de lemn, numita Cazin sau Kursaal, destinata aceluiasi tip de recreere pentru turisti-baluri, serate si evenimente, un loc unde lumea buna se putea distra si petrece.

Arhitectul Petre Antonescu  a proiectat cladirea in stil romanesc, transformat apoi intr-un melanj de stiluri inspirate de moda cazinourilor epocii, sub planurile noului arhitect insarcinat cu finalizarea lucrarii, si anume Daniel Renard. Destinatiile spatiilor s-au schimbat de mai multe ori de-a lungul vremii,  in principiu la parter ramanand restaurantul care comunica cu terasa de pe malul marii, aflata in spatele vitraliilor, sali de joc, sala mare de baluri si primire a oaspetilor si sala de dans de la etaj, unde este scena. Zice-se ca primul restaurant al cazinoului era cladirea actualului acvariu de vis-a-vis.

Devenit spital in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial si renovat in timpul comunismului, a fost inchis imediat dupa revolutie, pentru lucrari de restaurare. A continuat sa functioneze apoi ca restaurant, pana in 2000, cand a intrat in administrarea primariei.

In 2007 a fost concesionat pe o perioada de 49 de ani unei firme care detinea o retea de cazinouri de lux in intreaga lume. Loviti de criza economica, nu au mai reusit sa aloce fondurile prevazute initial pentru restaurare, proiectul a picat, iar Udrea a cerut in 2011 dreptul de administrare a cazinoului. “Pierzand” intre timp fondurile pentru reabilitare, primaria il revendica in 2012 de la MDRT si de atunci se afla in continua cautare de potentiali investitori care l-ar putea valorifica asa cum se cuvine.

Cazinoul din Constanta ramane un vesnic subiect de dezbatere. Cu cat un element istoric este mai cunoscut si reprezentativ pentru o locatie, cu atat si legendele si intrigile tesute in jurul lui se inmultesc, devenind dificil sa distingi adevarul de alte fabulatii. Internetul e plin de informatii copiate de pe un site pe altul, iar la fata locului povestile auzite de la localnici au diverse variante, care se bat oarecum cap in cap. Am incercat deci sa rezum ceea ce mie mi s-a parut a fi firul epic cel mai logic.

         

         

         

Astazi, unii il critica pe Mazare ca nu ar fi in stare sa gaseasca un investitor. Adevarul e ca sumele pentru o restaurare decenta sunt enorme si oricat de tentant ar fi profitul ce se poate obtine in urma reincluderii cazinoului in circuitul turistic, este o corvoada sa gasesti oameni atat de nebuni si de bogati cu care sa bati palma. Cativa au incercat, criza a lovit si portofelele lor si uite asa o relatie stabila,serioasa si de lunga durata e greu de mentinut, nu numai in dragoste, ci si in afaceri. Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice (MDRT) promitea vreo 10 milioane de euro pentru reabilitare, fondurile pe care a reusit sa le stranga de la Uniune fiind mai apoi…”pierdute”. Acesta se pare ca ar fi fost si motivul certurilor din media de acum cativa ani, dintre Mazare si Udrea. Realitatea despre cine a spalat mai multi bani pe spinarea unui monument istoric ma depaseste insa.

Am auzit ca investitori straini vin lunar, prospectand locatia, Mazare dorind a-l inchiria si restaura tot ca spatiu de evenimente, restaurant sau cazinou  – in esenta, loc generator de flux banesc. Strainii pleaca la fel cum au si venit, descurajati de structura metalica a constructiei. Scheletul subred si ruginit ar trebui refacut din temelie, costurile devenind in acest scenariu si mai dureroase.

Ce nu stiam si am aflat onsite:

• Bucati din sala fostului restaurant sunt prabusite. Interesant este faptul ca nu furtuna a vandalizat spatiul, ci filmarile unui videoclip. Tavanul nu a rezistat basilor din boxe si a hotarat sa-i sperie putin pe intrusi.Trecem peste dileme inutile de tipul “cum si de ce se dau autorizatii pentru asa ceva” si “care este responsabilul care a platit reparatiile?”. Este intuitiv…
• Exista si o legenda legata de constructia cazinoului. Vazut de sus, are forma de dric, cu ferestrele in forma de cavou; se spune ca ar fi fost construit ca omagiu de un navigator a carui fiica a murit inecata la 17 ani. A ridicat cazinoul pentru ca tinerii sa se poata distra asa cum fata lui nu a mai apucat. Logica ar fi legata mai degraba de specificul arhitecturii Art Nouveau, cu elemente hiperbolice, curbate, asemanarea fiind o simpla confuzie.
• Legende sunt legate si de sinuciderile in masa in urma pierderii banilor la jocurile de noroc de aici. Se presupune ca la etaj functiona un mic bordel, judecand dupa camerele mici, inguste si fara ferestre, cu un singur pat.

• Se mai crede ca s-a ridicat pe locul fostului Consulat Chinez si ca in timpul lucrarilor s-au descoperit schelete ale soldatilor francezi din timpul Razboiului Crimeei, morti de holera. Ramasitele au fost ingropate la malul marii, dar cum oamenii se plangeau ca spiritele lor bantuie cazinoul, au fost apoi mutate la Cimitirul Francez. Se vehiculeaza ca multi renuntau la a mai frecventa cazinoul, de teama fantomelor. Povesti de adormit copiii…:)
• Culoarea originala a covorului este de fapt rosie, observabila pe alocuri, in anumite colturi mai putin atinse de murdaria care i-a transformat nuanta intr-una de gri spre negru.

• Candelabrul mare de deasupra scarilor are o greutate de 4 tone, iar sistemul de coborare pe scripete este inca functional. Era clar ca nu se urca nimeni pe vreo scara sa schimbe becurile in caz de nevoie, asa ca trebuia gasit un mod de a-l cobora.

       

• Bonus la intrare : miros greu, aer imbacsit a igrasie si o patura de porumbei in putrefactie si ale lor…nevoi. Pasarile sunt de altfel singurii chiriasi permanenti, strecurandu-se prin crapaturile din geam. Totul e plin de pene si de gainat. Se stie ca excrementele de pasare dauneaza grav picturilor murale, fiind toxice si atacand agresiv suprafetele, in acest caz elementele decorative si detaliile de arhitectura.

         

         

Daca faci minimul efort de a reconstitui atmosfera epocii interbelice, privind totul dintr-un univers paralel, gasesti magia a ceea ce se petrecea in urma cu 100 de ani, pe locul unde stai acum. Opulenta, grandoare si fast, mandria unei aristocratii care-si traia viata asa cum tu vezi in filme. Candva loc al decadentei, aspru criticat de puritanii vremii pentru balurile indraznete care indignau carcotasii, reperul eclectic al acestui peisaj cultural este insa astazi pe sfarsite.

Ce m-a uimit cel mai tare a fost ritmul rapid de degradare. Eram ferm convinsa ca nu mai functiona de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, ma gandeam deci ca a avut juma’ de veac la dispozitie ca sa ajunga in starea actuala. Surprinzator, modificarile din interior sunt rezultatul a doar 14 ani de uitare. In lipsa unor minime reparatii care sa stopeze macar infiltratiile, cazinoul va fi o cauza pierduta in maxim alti 10 ani… poveste fara happy ending.

Daca iti place si ti se pare util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂