Au fost odata ca niciodata doua plaje linistite si salbatice, numele lor era Vadu si Corbu

Pana sa ajungem la turul interior al Cazinoului din Constanta si inainte de raita prin relicvele centrului istoric din zona peninsulara, am considerat ca omeneste ar fi un rasfat de cateva zile pe plajele “aerisite si salbatice” din Vadu si Corbu.

Ideea era sa sincronizam weekendul in care trebuiau sa se desfasoare evenimentele organizate de Calup cu al lor proiect CaziNOU si Festivalul Inaltatorilor de Zmeie, un eveniment aniversar ING, organizat pe plaja din Vadu. Cum nu mai fusesem niciunul dintre noi recent prin zona, am zis numai bine, vedem daca mai sunt plajele astea ce-au fost odata.

Am fost selectata pentru unul din workshopurile Kiterunners, mai exact pentru cel de eco turism, moderat de AER (Asociatia de Ecoturism din Romania) si tare-mi doream sa ajung la timp pe plaja, unde erau cele 9 corturi, pentru cele 9 workshopuri organizate de ING (interesanta initiativa, speram sa mai avem parte si de alte editii).

Socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ, iar daca drumul pana in Ovidiu, pe A4, merge struna, din Lumina-Navodari, treaba se cam strica. Sunt 22 de km din Navodari pana in Vadu, din care 15 km asfaltati si ultimii km duc spre plaja pe un drum ingust, nisipos, cu gropite in obraji si riduri adanci.

Din Lumina se face stanga spre Navodari- Corbu, pe DJ 226 si daca nu va opriti pe plaja din Corbu (pentru care trebuie sa faceti dreapta, la indicatorul de la iesirea din sat), mergeti inainte pe acelasi DJ 226, faceti dreapta la indicatorul spre Vadu si tineti drept pe drumul lung cat o zi de post, pana ajungeti in camp.

Cum Vadu este parte din Rezervatia Deltei Dunarii, accesul nu este tocmai facil. Abia dupa o portie de 20 min de zguduituri si sarituri in masina, te poti linisti cu o balaceala in mare.

Acum ceva timp, se percepea o taxa de rezervatie pentru intrare, nu stiu daca se mai practica si astazi, in weekendul “rezervat ING”, nu a fost cazul. Semnal gasesti cu greu, asa ca nu este genul de loc unde vii sa stai la soare si sa dai check-in pe facebook.

Nisipul este fin, apa curata, aerul bland, aglomeratia si zgomotul raman departe. Poate dupa un weekend agitat, mizeria si nesimtirea baietilor de Bucuresti ramane in urma, dar la sfarsitul festivalului zmeielor, cei de la ING si-au propus si ecologizarea zonei, asa ca trebuie sa mai facem o vizita in alt weekend ca sa testam gradul de bun simt al vecinilor de cearceaf.

Andreea si marea

Exista un blogulet al unor omuleti simpatici care traiesc de ceva timp rataciti prin Asia. Imi place cum scriu si-mi place cum fotografiaza, au o groaza de articole despre locatiile exotice si despre intamplarile ciudatele prin care se baga. Povestesc cu har si haz si pana acum este printre putinele bloguri de profil pe care eu le citesc ca pe o carte. Ma fac sa rad si mi-e tare drag sa poposesc pe pagina lor. In fine, au avut un articol despre Vadu care ramane la fel de actual, si care rezuma in ultima fraza, exact esenta pe care o caut:

“Pentru noi Marea Neagra e acum Vadu. Pana cand nu o sa mai putem inghiti aglomeratia sau zgomotul sau nesimtirea. Si atunci o sa migram si mai departe. Pana cand nu o sa mai fie nici un loc spre care sa fugim”

Mi-am propus sa epuizez toate cherhanalele de pe litoral, inca mai am cateva, iar Vadu Pescarilor era pe lista. Nu m-a dat pe spate, poate din cauza weekendului aglomerat cu evenimentul ING, cu un flux de musterii caruia nici ospatarii, nici bucatarii nu ii faceau fata. Din meniu puteai alege maxim 3 feluri de peste si un singur tip de garnitura, bauturile ti le luai singur, meniul ti-l pescuiai singur, masa ti-o curatai singur… eu am intrebat daca-mi dau si-o undita, ma duc pe balta sa-mi pescuiesc chefalu’ si mi-l pun singura pe gratar…no worries, platesc la sfarsit pentru deranj. Mi s-a raspuns ca sunt mai mult decat binevenita s-o fac, chiar ar fi nevoie de ajutor in bucatarie. La asa tratament, asa bacsis 🙂

Poate a fost cu ghinion si poate ca intr-o oricare alta zi banala a unei saptamani normale, restaurantul merita, n-as vrea sa fiu prea carcotasa. Mancarea nu impresioneaza, basca unul dintre baieti s-a ales cu rauri si greturi dupa icrele “proaspete”, decorate cu bucatele rupte de staniol. Or fi fost de la Mega Image…

Moving on to the next beach…de la Corbu nu aveam pretentii, auzisem ca nu mai e demult o plaja retrasa si linistita. Si chiar asa a fost…prosopu’ de plaja langa masina trasa la buza marii, gratarele incinse pe care dansau in flacari micii, cu greu gasesti un locsor unde sa-ti arunci cearceaful…in rest, numai de bine. Singurul aspect salbatic era lipsa WC-urilor, a vestiarelor, a dusurilor sau a buticurilor…Ah, stai ca nu suntem in Mamaia, la pretentii 🙂 (nu ca in Mamaia ar exista vestiare, pentru dusuri trebuie sa mergi un km si sa-ti iei busola eventual, iar despre WC-uri, thank god ca le ai, nu mai conteaza cum arata…)

La Corbu nu mai calc, nu mi-a placut nimic, cum bine spunea o prietena, aduce a Costinesti in vremurile bune si cu o medie de varsta mai ridicata.

Corbu

Daca te loveste foamea, la drumul prafuit, pana sa cobori spre plaja, exista indicatoare cu “Casa Veche”, o cherhana in care ne-am pus mari sperante. Mancarea o fi buna, doar ca n-am testat-o, am baut o bere si ne-am tirat in fuga. Localul e creepy per ansamblu, ne-am asezat intr-un colt de unde aveam vedere panoramica asupra mizeriei, totul arata atat de insalubru si descumpanitor, incat am inghitit in sec si ne-am pus pofta-n cui. Daca restaurantul arata atat de murdar, nu vroiam sa-mi pun problema cat de curata ar fi bucataria. Scarba mare si pe capul chelnerilor, scarba mare si in stomacurile noastre. Pacat de locatie, altfel eu as da foc cocioabei 🙂

In concluzie, la Vadu m-as intoarce intr-o zi din timpul saptamanii sau in extrasezon, altfel nu experimentezi plaja salbatica si natura linistita care era aici acum ceva ani. De altfel, ramane alternativa ideala la plaja oarecum accesibila si cat de cat diferita de restul locatillor din zona.

Ce-i drept, nu prea mai exista plaja virgina pe la noi, in afara de colturile de dupa Vama Veche, fasia din Olimp, de langa Popasul Pescarilor si poate plaja Tuzla. Evident, daca iti doresti ceva cu adevarat extrem, bucatile de plaja din extremitatile neexplorate ale Deltei sunt o idee minunata. Acolo unde Dunarea se varsa in mare, apa e pamantie, nisipul aluvionar, insectele fac legea si roiurile de libelule iti asigura linistea si somnul dulce de dupa-amiaza 🙂 Este insa un alt gen de frumusete, care sper ca nu va fi alterata. Locurile secrete se numesc astfel pentru un motiv intemeiat. Si nu, Gura Portitei nu se pune aici (nu pentru ca nu ar fi minunata, ci doar pentru ca nu mai este un secret de mult).

Nu stam deloc bine la capitolul plaje, dar inca avem cate ceva pentru fiecare tip de turist, si pentru cel petrecaret, si pentru cel familist si pentru cel introvert, indragostit de natura bruta si saturat de cliseul “Vama Veche, loc al nostalgiei boeme”.

Sirena pe uscat

P.S. Bonus, apropo de cautarea necontenita de cherhanale, dupa esecul din Corbu, mi-am adus aminte de un articol despre Rapana, un restaurant pescaresc pe plaja din Navodari (exista indicator la drumul comunal 86 care leaga Navodari de Mamaia). Ne-am dus cu coada-ntre picioare spre acolo, sperand sa nu plecam prea dezamagiti. Ne-am intors si a doua zi, atat de “dezamagiti” am fost 🙂 Au tot ce scrie in meniu, rapanele sunt dementiale, scoicile delicioase iar pestii de la super gustosi in sus. Desertul e cireasa de pe tort, iar bauturile la fel de reusite. Arata bine, baietii te trateaza impecabil, asa ca ne-am lins ranile si am bifat Rapana pe lista de “must try again”. Basca, s-a gresit o comanda de scoici, dupa scuze, zambete si promisiuni ca mai dureaza inca cateva minute, scoicile la care am poftit au sosit imediat, si cu freshuri din partea casei. Din nou, la asa tratament, asa bacsis 🙂