Nu am reusit sa vedem mare parte din oras, am zabovit aici doar cateva ceasuri, cu unicul scop de a vedea rezultatul uneia dintre cele mai impresionante restaurari din tara.

Alba Iulia este mai intai de toate loc istoric: a fost resedinta principilor Transilvaniei intre 1541 si 1711 si loc al Marii Adunari Nationale de la 1 decembrie 1918, care a consemnat unirea Transilvaniei si a Banatului cu Regatul Romaniei. A fost aleasa in 1922 pentru ceremonia oficiala de incoronare a regilor Romaniei Mari,Ferdinand I si Maria, iar la 1 decembrie 1990 tot aici s-a sarbatorit pentru prima oara ziua nationala a Romaniei.

Aici a aparut primul abecedar din istoria invatamantului romanesc, devenind apoi cel mai important centru tipografic al tarii in sec.XVII. Numele orasului este legat de rascoala taraneasca din 1784, condusa de Horea, Closca si Crisan, martirii “beneficiind” aici de ultima executie prin tragere pe roata din Imperiul Habsburgic.

Era firesc deci ca cetatea sa fie kilometrul zero si centrul atractiei, doar aici a  fost punctul fierbinte al actiunii.

Cetatea Alba Carolina

Pe strazile cetatii

Cetatea Alba Carolina este o fortareata in stil Vauban, cu 7 bastioane, in forma stelara si ridicata intre 1716-1735 (maresalul Vauban era arhitectul militar francez care a inspirat sistemele de fortificare ale cetatilor vremurilor de atunci). Zidurile adapostesc Catedrala Incoronarii (destul de intuitiv ce s-a intamplat inauntru), Muzeul si Sala Unirii, Biblioteca Batthyaneum, Celula lui Horea,Closca si Crisan si obeliscul ridicat in memoria lor, Palatul Apor, Palatul Principilor si Catedrala Romano-Catolica Sf.Mihail – de aceeasi varsta cu Catedrala Notre-Dame de Paris. Catedrala Sf. Mihail a fost cladita intre 1247-1291, iar inauntrul ei se afla mormantul lui Iancu de Hunedoara.

Imi pare bine de cunostinta dar nu te apropia prea tare…am un cutit in mana 🙂

Traseul celor trei fortificatii te poarta in turul zidurilor Castrului Roman, al Cetatii Medievale si al cetatii Alba Carolina – trei fortificatii din perioade diferite, construite succesiv pe aceeasi locatie.

De inclus pe lista este si traseul celor 7 porti ale cetatii, cu bastioanele aferente, iar de neratat este ceremonia schimbului de garda, insotita de salve de tun si cu defilarea corpurilor de artilerie, infanterie si cavalerie in costume austriale medievale.

traseul celor trei fortificatii

traseul celor trei fortificatii

pe traseul celor trei fortificatii

Caponeria este galeria acoperita ce strabate zidul dintre 2 bastioane si care adaposteste camerele de garda ale corpului de artilerie si imagini din timpul restaurarilor.

Intrarea pe traseul celor trei fortificatii costa 10 lei. Pentru un bilet complet de 20 lei ai acces si la Bastionul Sasilor si Sala Armelor din incinta (inchise in ziua de luni, cand am ajuns noi)

O descriere detaliata a cetatii, traseelor si monumentelor se regaseste pe site-ul  turistic oficial al orasului.

Caponeria

Ca loc de rasfat, singurul gasit in cetate a fost restaurantul  hotelului boutique Medieval – frumos dichisit, insa cu preturi mari, mancare proasta si servire lenta. De gustibus, asadar critica mea este subiectiva si poate nefondata din perspectiva altor musterii (poate) mai multumiti ca mine.

Carolina este zana alba care poarta inima orasului si pulsul istoric al unei tari intregite prin bunavointa ei.

Alba Carolina are un aer mandru si semet de cetate care a privit multe si care a rezistat cu incapatanare pana cand a fost hotarat sa primeasca un tratament de revigorare, pe masura insemnatatii ei.

Mi s-a parut absolut incantatoare, ca si cum cei care s-au ocupat de restaurare nu s-au grabit si s-au gandit cum sa-i valorifice mai bine potentialul. Astfel ca nu exista terase kitchoase, panourile informative sunt destule, iar strajerii care patruleaza in costume habsburgice zambesc fotogenic la aparat. Iti ia mai bine de jumatate de zi s-o strabati pe de-a-ntregul si ar fi indicat sa nu sosesti intr-o zi de luni, cand toate muzeele sunt inchise. Ah, si eventual sa verifici si prognoza meteo ca sa nu-ti pierzi timpul fugind de furtuni si ploi – pe cuvant de  Stan Patitul 🙂

Noroc cu vivariul pe care l-am gasit deschis in Muzeul Unirii. Cu 5 lei intrarea, ne-am uscat de ploaie, ne-am incalzit la neoanele serpilor iar eu m-am indragostit…de cameleonul cu cei mai jucausi ochi 🙂

Daca iti place si ti se pare util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂 

Pentru mai multe,click pe semnul + de jos.