Noi, oamenii, suntem multi. Ne aglomeram si ne sufocam reciproc. Cautam mereu intimitate si un locsor doar al nostru, ascuns de altii, in liniste si izolare. Sa cucerim noi insine o bucata de natura de care sa ne bucuram doar noi, singuri. Sa nu-si mai parcheze altii masina langa noi, sa nu le iasa capul in pozele noastre si sa nu ne deranjeze cu prezenta lor zgomotoasa. Nu sunt ipocrita, subscriu chiar!

Trend aplicabil de altfel si in cazul litoralului. Din cei 273 de km comerciali pe care ii avem, cautam mereu un colt de umbra retras si cat mai departe. Asa poate s-a transformat si Vama in ceea ce este astazi, un fel de underground Mamaia. Deh, omu’ sfinteste locu’ si atata timp cat suntem putini, locu’ e misto…cum dam buzna toti, cum se-mpute treaba si incercam sa ne reorientam.

Nu stiu cine a descoperit Gura Portitei si cine i-a mirosit potentialul…da bine a facut. Ca un singur bucurestean smecher detine monopol pe casa si masa acolo, nu mi se pare chiar rau in cazul de fata. Decat sa apara zeci de case urate, cu termopane si culori kitchoase, ca in Navodari, mai bine un singur restaurant si niste (cam multe totusi) casute alb-albastre imprastiate pe plaja. Si atat! Sa nu se ajunga cu masina si sa lasi mofturile de partea cealalta a lacului.

Din Jurilovca se ajunge cu salupa in 15-20 min la Gura Portitei, traversand lacul Golovita. Exista 2 alternative: ori salupele rapide ale particularilor din mini portulet (60 ron dus intors de persoana), cu plecare aproape oricand (intre 7-8 dimineata si 20 seara, posibil cu prelungire in sezon), sau vaporasul celor care detin si complexul de cazare, impreuna cu restaurantul de pe plaja, operand 3 plecari pe zi. Detalii despre pretul si orarul acestora din urma aici 

Se poate ajunge si pe uscat prin Constanta-Navodari-Corbu-Vadu-Canalul 2-Periboina-Gura Portitei, traseu indragit de hardcoristii biciclisti 🙂

Statiunea in sine este mica, locatia rupta dintr-o poza, plaja salbatica si privelistea to die for. In sezon imi imaginez ca ar fi destul de aglomerat, spre sfarsitul lui septembrie era numai bine de motait la soare si de facut o baie in golfulet. Nisipul nu este fin, sunt multi tepi si destule scoici sfaramate, pe fundul apei este un amestec de aluviuni din delta cu nisip, destul de diferit ca senzatie. Pe plaja dinspre Constanta se poate campa, in partea diametral opusa, teoretic, nu se poate intra, intrucat aceasta portiune a rezervatiei naturale este restrictionata si delimitata cu un gard. Practic insa, poti intra pe sub gard si te poti plimba pe o plaja absolut pustie, neamenajata, delimitata de o mini delta si care la apus arata senzational. Poti sa mergi pe aceasta fasie mult si bine, pana ajungi la Sfantu Gheorghe…daca pleci dintr-o parte in iunie, ai sanse sa ajungi on the other side pana la sfarsit de sezon:)

Exista un singur restaurant, cel al complexului, mancarea fiind evident pe baza de peste si…foarte buna! Am mancat peste in fiecare zi a saptamanii petrecute in Dobrogea, nicaieri nu a fost mai bun ca la Gura Portitei. Saramura sau plachie de crap, icre, bors, peste la gratar, dulciuri facute in casa, toate sunt…mmmmm de gustoase si decente ca pret.

Poate nu este foarte comod si rapid de ajuns, poate este mai greu cu logistica si caratul bagajelor cu de-ale gurii pentru o saptamana de campare, poate la final este mai scump decat in Vama dar…nu se compara. Si poate faptul ca pare destul de departe ii opreste pe multi sa vina. Nu este deloc departe, dar mai bine sa creada asta cat mai multi, ca cei care ajung acolo sa fie cat mai putini 🙂 Nu de alta, dar chiar e pacat sa vezi in plin sezon o bucata limitata de plaja intesata de prosoape unul langa altul, nicio masa libera la singurul restaurant la ceas de pranz si muzica proasta ca fundal sonor pentru mamele isterice care urla in disperare la plozii lor rataciti, ignorand total somnul tau de dupa-amiaza sau simpla ta intentie de a te relaxa…in liniste adica! Da, poate fi mai rau ca o sambata de iulie pe plaja in Mamaia, dar cred ca iunie si septembrie sunt ideale pentru o vizita. Oricum si oricand ar fi, merita…pana nu se strica si se comercializeaza si zona asta. Inca e salbatica, pare destul de semivirgina si ar fi bine sa ramana asa. Fasia asta de nisip intre Dunare si mare, cu miros de peste proaspat, mi s-a parut incredibil de romantica si de frumoasa.

Daca iti place si ti se pare util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂