Judetul Mures este o mina de aur turistic. Alintat ca fiind “Valea Loirei din Transilvania”, ascunde cel mai mare numar de cetati, castele si conace din tara, ce-i drept, multe din ele ajunse intre timp ruine. Cele 26 de castele sunt mostenirea fostilor grofi maghiari, astazi fie lasate in voia sortii, fie in procese de revendicare de catre urmasii familiilor nobiliare. Unul dintre cazurile mai putin fericite este cel al castelului Rakoczi-Bornemisza.

Daca pui pe lista o vizita la Castelul Regal de Vanatoare din Lapusna, la intoarcerea pe acelasi drum 153C ce duce spre Reghin, impusti doi iepuri dintr-o lovitura oprind si la castelul din centrul Gurghiului.

Ridicat din ramasitele fostei cetati a principilor transilvaneni Bethlem si Rakoczi, castelul a fost proprietatea mai multor familii nobiliare – Rakoczi,Teleki si Bornemisza, intrand in posesia habsburgilor in 1881 si transformat in castel de vanatoare pentru Rudolf de Habsburg. Dupa ce Rudolf s-a sinucis in 1883 (probabil plictisit maxim de corvoada unei vieti princiare), castelul a intrat in posesia statului.

Locatia a servit drept sediu al Scolii Silvice o perioada, apoi a devenit muzeu cinegetic. Exponatele au fost mutate in incinta liceului de peste drum, probabil atunci cand autoritatile au constientizat riscul de prabusire a intregii cladiri. Aflat in administratia consiliului judetean, cu fonduri putine dar cu ambitii marete, se incearca o reabilitare a constructiei. Am observat un acoperis nou pe alocuri, speram deci intr-un viitor mai bun pentru acest biet castel cu un potential fantastic. Spatiul se preteaza la orice tip de eveniment, locuri de cazare ar fi garla, un restaurant ar merge de minune, per ansamblu ar putea fi valorificat asemeni Palatului Brukenthal din Avrig sau Castelului Haller din Ogra.

Basca Rakoczi are un as in maneca care i-ar spori si mai mult cota: parcul dendrologic, amenajat in 1740 de familia Bornemisza. Alaturi de speciile romanesti, au fost aduse 100 de specii de arbori exotici din Australia, America si Japonia. In capatul parcului se afla ruinele fostei cetati si capela romano-catolica, reconstruita in 1887.

Daca nu ar fi mentionat paznicul ceva de un parc dendrologic, nu mi-as fi dat seama ca gradina din spatele castelului ascunde sute de specii de plante, una mai cu mot decat cealalta. Pe alocuri, cateva tablite roase de rugina indica numele latinesc al vreunui copac, fara prea mult tam-tam sau importanta. Parcul e neingrijit, parca lasat de izbeliste, arborii si plantele fac pe misterioasele, in lipsa unor semnalizari corespunzatoare  ale denumirilor. Pare ca tufisurile autohtone, indivioase pe oaspetii lor mai exotici, vor sa ii inghita cu totul si sa ii ascunda de ochii oricui ar indrazni sa le acorde mai multa atentie.

Zona abunda in idei de vacanta: de la evenimente precum Targul fetelor de la Gurghiu si Festivalul Vaii Regilor de la Ibanesti,la castele regale de vanatoare, cetati, conace boieresti si castele bijuterii. Pana si Stradivarius frecventa asa numita Vale a Italianului, pentru a se aproviziona cu lemn pentru viorile lui; se pare ca molidul din zona ar avea un defect genetic care-l face unic in lume si ii conferea o rezonanta deosebita…

Tot ce-ti trebuie este un pic de curiozitate, impulsul de a te abate de la drumul obiectivelor clasice, preacunoscute si extracomerciale si dorinta de a descoperi un pic mai mult despre istoria propriului neam. Daca nu ti-e frica sa intri in vorba cu cei de-ai locului, vei fi impresionat de bunul simt si bunatatea oamenilor simpli, carora viata intr-un oras mare li se pare desprinsa dintr-un film. Abia asteapta sa-ti povesteasca, cu o placere ingenua, din secretele invatate de la parintii lor.

Daca iti place si ti se pare util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim  🙂