TRECUTUL ZBUCIUMAT

Castelul Szentkereszty (Arcuş) are o poveste interesantă. Nu se poate spune că a fost construit de o singură persoană, la o dată anume. Fiecare proprietar prin mâna căruia a trecut conacul, şi-a lăsat o semnătură asupra elementelor arhitecturale, actuala înfăţişare rezultând după o serie de modificări, renovări şi adăugiri.

Menţionat documentar pentru prima dată în 1773, castelul s-a aflat odată şi în posesia familiei Daniel din Vârghiş, după care a fost cumpărat de György Kálnoky. După moartea contelui, în 1844, moşia a rămas soţiei, Anna Haller, care s-a recăsătorit cu baronul Zsigmond Szentkereszty (de unde şi numele castelului). Împreună, s-au ocupat de extinderea conacului şi se presupune că Anna ar fi fost responsabilă de amenajarea şi îngrijirea parcului dendrologic.

  

La moşia din Arcuş s-a mutat apoi fiul baronului, Béla Szentkereszty, căsătorit cu Maria, fiica puternicelor familii Florescu şi Bibescu. Mişcare inteligenţă de altfel, căsătoria aducând o avere şi mai mare în rândul neamului Szentkereszty şi permiţându-le financiar să adauge etajul conacului şi să îmbogăţească arhitectura interioară.

Ultima schimbare la faţă i s-ar atribui baronul maghiar Béla Szentkereszty, care i-a definitivat în secolul al XIX-lea stilul neobaroc cu accente renascentiste. A fost ultimul proprietar de drept al domeniului şi a murit în 1844, în condiţii niciodată elucidate.

O dată cu noul regim din 1945, castelul a trecut în rezerva statului şi aici au funcţionat, pe rând, un orfelinat, şcoală de mecanici agricoli, sediu CAP. Comuniştii au distrus piesele de mobilier din interior şi au reamenajat castelul, după placul lui Ceauşescu, care l-a vrut casă de vacanţă. Ca multe alte foste ansambluri nobiliare râvnite de Nicu’ şi transformate în cabane de vânătoare sau reşedinţe de weekend, şi Arcuş a fost desfigurat, restructurat, ca mai apoi să nu-l găzduiască pe dictator niciodată, după spusele localnicilor.

Se pare că Ceauşeştii n-au trecut pe aici, dar elemente ale design-ului “de bun gust”, marca “Ceauşescu se pricepe toate”, au rămas. Baia cu mozaic suflat cu aur de exemplu, a fost folosită într-o expoziţie cu tematică kitch, organizată acum ceva timp în interiorul castelului.

  

După ce a scăpat de sub asediul comunist, castelul a devenit centru cultural sub patronajul Ministerului Culturii, care a investit câteva milioane de euro bune în renovarea şi aranjarea interioarelor, de-a lungul ultimilor zeci de ani. Până nu demult, se organizau aici baluri, spectacole de teatru, concerte, galerii de artă, găzduind importanţi jucători ai scenei, artei şi culturii româneşti. Minunat de altfel; dacă măcar jumătate din fostele domenii nobiliare ar servi şi astăzi aceluiaşi scop, am fi un popor cu mult mai îmbogăţit şi mai destupat.

Problema rămâne însă birocraţia – castelul a fost revendicat de un moştenitor al fostului proprietar, care acum locuieşte în Africa de Sud şi ar fi încurcat cu afaceri într-ale mineritului (în caz că te întrebai cu ce finanţe şi-ar permite să se ocupe de gospodărirea şi întreţinerea clădirii).

    

VIITORUL INCERT

Intenţiile noului proprietar de viitoare valorificare a castelului sunt încă necunoscute, motiv pentru care porţile vor sta închise vizitatorilor până se va decide soarta monumentului. Mulţi oameni de cultură se tem, pe bună dreptate, că uriaşul potenţial al locaţiei nu va mai fi accesibil publicului larg, ca până acum.

O încurcătură birocratică tipic românească şi mai ciudată ar fi faptul că terenul din jurul castelului a rămas în proprietatea statului, moştenitorul având însă drept de folosinţă. Motiv pentru care, în prezent se poate vizita doar parcul dendrologic şi pentru care tot ce se află în interiorul castelului a fost scos şi mutat undeva într-un depozit improvizat în fostele grajduri din apropiere. Statul a deschis o nouă acţiune în istanţă, în încercarea de a-şi recupera de la actualul proprietar investiţiile de aproape patru milioane de euro pe care le-a făcut pentru intreţinerea domeniului.

Pare că destinaţia castelului Szentkereszty rămâne la mica înţelegere între actualul proprietar şi statul, care ar putea fi pus în situaţia de a-l cumpăra sau a-l închiria. Lăsând deoparte disputele dintre cei ce afirmă că retrocedarea s-ar fi făcut cu acte false, cu implicarea complice a celor interesaţi, valoarea estimată a castelului pe piaţa imobiliară de astăzi s-ar ridica la 11 milioane de euro.

    

 

CE VIZITEZI

Te poţi plimba liniştit printre cele nouă hectare ale domeniului, printre arbuştii supravieţuitori ai parcului dendrologic. Explorează potecile ce înconjoară parcul englezesc, fă o plimbare cu bărcuţa pe lac şi urcă pe micul deal, în spatele castelului, unde se află capela funerară a familiei Szentkereszty (vizitabilă însă doar pe exterior).

      

Sculpturile în lemn, metal şi piatră sunt piese rămase în urmă taberelor de sculptură, desfăşurate în parc începând din anii ’70 şi până în 1980.

CUM AJUNGI/PROGRAM/TARIFE

Castelul se află la 40 de kilometri de Braşov şi la doar 4 kilometri de Sfântu Gheorghe, în comuna Arcuş a judeţului Covasna. Din Sfântu, urmează DJ 121B în direcţia Arcuş, continuând pe DC 31. Se poate ajunge şi cu autobuzul din oraş, staţia fiind chiar în faţă porţii castelului. Strada se numeşte Benedek Elek, nr. 439.

Parcul castelului este deschis pentru vizite de luni până duminică, între 9.00 şi 18.00.

Intrarea costă 2 lei de adult şi oferă acces doar în parcul dendrologic. Interiorul clădirii nu se vizitează, din motivele menţionate mai devreme.

La poartă era trecută şi o taxă pentru parcare, de 2 RON, care probabil se percepe în plin sezon.

Barca pentru plimbarea pe lac se închiriază pentru 10 RON/oră.

Taxa (teoretică) pentru fotografiere este 20 RON, iar cea pentru şedinţe foto în parc (profestioniste) este 150 RON.

Notă. Dacă tot eşti în zonă, merită să faci o oprire şi la biserica fortificată din Arcuş…

  

---

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim 🙂