Cauţi un colţ de natură pristină şi sălbatică, o idee mai nonconformistă pentru o evadare un pic altfel, nu departe de Bucureşti? Ţi s-a făcut dor de Deltă, dar ţi-e peste mână un drum până la Dunărea de după Tulcea? Sau poate ai încerca un mod mai aventuros de a-ţi petrece weekendul aproape de casă? Am o idee mai bună: încearcă o tură cu caiacul pe Delta Neajlovului, în miezul Rezervaţiei Comana, la numai 40 de km depărtare de capitală.

În arealul Bălţii Comana trăiesc 141 de specii de păsări şi 13 specii de peşti, fiind a doua zonă umedă a ţării ca biodiversitate, după Delta Dunării (unii o socotesc ca a treia, în urma Bălţii Mici a Brăilei). Odată cu schimbarea debitului apei, aici se schimbă şi peisajul, astfel că fiecare vizită în Delta Neajlovului va fi diferită.

Cursul apei te poartă prin zone împădurite, lacuri, mlaştini, canale cu stufăriş, traversând câteva păduri şi sfârşind în delta formată între Călugăreni şi Comana.

Singurul mijloc de transport fezabil aici ar fi ambarcaţiunile suple şi uşor de manevrat printre dopurile de vegetaţie şi pătura deasă de stuf în care ţi se încâlceşte padela. Motiv pentru care turele de caiac sunt cele mai pretabile pentru observarea peisajului sălbatic, nerecomandabil însă decât alături de cineva care cunoaşte bine canalele. Altfel există riscul de a te rătăci şi de a trebui să înoţi împotriva curentului pentru a te întoarce, ieşirea pe mal nefiind posibilă decât pe câteva porţiuni.

Odată coborât deci pe apă, nu prea ai cale de întoarcere până la întâlnirea cu şoseaua. Va trebui să vâsleşti până la capăt, dar apa curge liniştită şi te împinge singură, făcându-ţi munca mai uşoară.

Traseul propus însumează circa 20 de km şi a fost secţionat în două părţi egale, câte una pentru fiecare zi de weekend, astfel încât să nu dureze mai mult de 7 ore, incluzând şi o pauză de prânz la ceaun. Pentru mine cel puţin, prânzul ăla din poiană ar fi motiv suficient cât să mă mai înscriu o dată:)

Popas în Poiana Fermecată

Cei ce vor să străbată întreaga porţiune pot rămâne la cort peste noapte, campând în punctul de plecare al turei de a doua zi sau pot reveni duminică în noua locaţie din care se va porni.
Prima jumătate acoperă distanţa dintre Singureni şi Călugăreni, restul traseului urmând distanţa Călugăreni – ieşirea spre Comana.

Prima zi: traseu Singureni – Călugăreni, circa 10km parcurşi în 5-6 ore

A doua zi: traseu Călugăreni – ieşire spre Balta Comanei, în Deltă

Am ales doar varianta de sâmbătă, care s-a dovedit a fi mai tehnică şi mai…udă decât cea propusă pentru a doua zi. S-a lăsat cu răsturnări de situaţie din caiace, cedări nervoase ale muşchilor braţelor şi fraternizări cu locuitorii deltei. Ţi se mai strecoară un păianjen în păr, îţi mai sare o broscuţă de pe mal în braţe, cosmetizezi stufărişul cu padela sau cu pagaia, după caz şi încerci să-ţi aduci aminte principiile înotului căinesc…aşa, doar în caz că ai senzaţia că poţi pescui cu picioarele.

Am exersat tehnica lui Tarzan, prin agăţarea de crengi şi ocolirea obstacolelor prin salturi repetate din caiace pentru depăşirea truchiurilor de copaci căzuţi în drum. În plus, descoperi noi modalităţi ingenioase de a ţine la respect ţânţarii şi restul insectelor pofticioase. Cum? Simplu, prin manevre cât mai haotice şi disperate ale mâinilor prin aer.

Iar la final, poţi fii mândru de tine că ai făcut o treabă bună, îţi afişezi un zâmbet larg până la urechi şi-ţi porţi cu orgoliu şi bucurie zgaraieturile dobândite, împreună cu bronzul de caiacist autentic.

Photo by: Cătălin Cosma

Am învăţat că, oricât de nepriceput te-ai considera, ai în general o părere foarte proastă despre tine şi ar trebui să încetezi în a-ţi mai subestima instinctele. Ai impresia că nu te-ai descurca să ocoleşti o piedică din cale sau că nu ştii cum să “parchezi” o bărcuţa? Crezi că nu reuşeşti să duci un efort fizic susţinut mai mult de câteva ore? Simţi că nu mai poţi şi ţi-o repeţi la infinit, deşi nu te opreşti din ce faci? Până îţi răspunzi la întrebări, le-ai făcut deja, într-un mod mai mult sau mai puţin conştient.

Cumva, de undeva, ştii să faci toate lucrurile astea, trebuia doar să ai ocazia să ţi-o dovedeşti. Aşa că nu te mai văicări şi nu-ţi mai fie frică să încerci experienţe noi, ieşi din casă şi testează ceva nou! Satisfacţia de a-ţi depăşi, oricât de puţin, zona de confort, creează dependenţă şi asta e cel mai bun lucru pe care îl poţi face pentru tine.

Iar dacă la finalul a două zile şi după 20 de km de vâslit, încă îţi poţi mişca degetele mâinilor, felicitări – eşti pregătit pentru cursul de whitewater kayaking:) O să-ţi strângi apoi bani că să-ţi iei propiul echipament şi o să-ţi plimbi probabil proaspătul achiziţionat caiac pe apele învolburate ale lacurilor bucureştene. Orice început este o încercare promiţătoare.

Photo by: Cătălin Cosma

Acum nu mai trebuie să fii nostalgic după ieşirile la peşte/grătar cu gaşca, când îţi păcăleai nevasta/soţul că pleci doar la o bere/cico şi uitai de tine într-o barcă, la pescuit pe o baltă. Ia familia cu ţine şi petreceţi timp împreună, într-un mod activ şi sănătos, într-o tură lejeră de aventură soft. Vei răspunde mai entuziasmat, energic şi satisfăcut când te vor întreba prietenii ce-ai făcut la sfârşit de săptămână.

Iar ca bonus pentru efortul depus şi anestezic pentru febra musculară pe care o simţi deja, oferă-ţi apoi în drum spre casă un răsfăţ – fie el culinar ori pur senzorial – la complexul Casa Comana. Citeşte aici şi o să înţelegi de ce-ţi recomand acest popas.

Apus la Comana

Ca organizatori pentru tură, i-am ales pe cei de la Evadează cu noi, ghid fiind Cătălin Cosma, pe care îl găseşti la Adventure Time.
Pentru detalii, logistică şi costurile unei viitoare ture similare, contactează-l direct pe Sebastien. Îl găseşti pe Facebook sau pe site-ul Evadează cu noi.

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim 🙂