Un alt traseu încercat tot în luna mai a acestui an, a fost unul mai aproape de Bucureşti, având ca punct de plecare Călugăreniul. Am conceput un traseu în această zonă în urma unei ture reuşite cu caiacele pe Neajlov, fiind impresionat de frumuseţea locurilor. S-a întâmplat să pedalam chiar în minivacanţa de 1 mai, atunci când lumea este plecată pe la mare ori sărbătoreşte Paştele în familie. Traseul conceput s-a întins pe 48 km şi ne-a purtat prin 3 păduri: Călugăreni, Stejaru şi Singureni Deal.
Râul Neajlov
Am dat startul de pe o stradă din Călugăreni, aflată în apropierea drumului comunal 107. Trecând pe sub un pod, ne-am încadrat pe drumul care merge către Hulubeşti, iar după 1 km am renunţat la el, alegând o potecă ce ne apropia mai mult de pădurea Călugăreni.
Drumul Comunal 107
Pe lângă pădurea Neajlov
Pe lângă pădure dăm de o zonă mlăştinoasă şi suntem nevoiţi să o ocolim şi să urcăm mai repede pe un dig de pământ. Aici nu mai avem bălţi, dar sunt multe şanţuri, lăsate probabil de tractoarele din apropiere.
Digul de pământ
Mlaştini la tot pasul
După 1,5 km de mers pe dig, coborâm pe un drum care separă terenurile agricole de pădurea Călugăreni. Exceptând câteva bălţi, drumul este în general uscat. Câteodată cărarea de acces pe care pedalam a fost arată şi inclusă în terenul agricol. Probabil că a fost vorba de nişte proprietari ceva mai lacomi.
Drumul care separă pădurea Neajlov de terenurile agricole
După 3 km ne lovim de primul obstacol al traseului. O vale nu foarte adâncă, cu un firicel de apă şi ceva tufe. Am încercat să ocolim zona mlăştinoasă prin pădure, dar cărarea s-a înfundat şi nu am reuşit să mai avansăm. Am făcut cale întoarsă şi am încercat să evităm valea cât mai mult pe stânga. Pe această variantă a trebuit în schimb să îndurăm tufişurile pline de urzici. Înţepăturile ţânţarilor din pădure şi iritaţiile urzicilor ne-au făcut să credem că nu am nimerit prea bine acest traseu de câmpie.
Prin tufişurile pline de urzici
Pedalăm pe terenurile agricole şi ne urcăm iar pe un dig, ceva mai scurt decât primul, dar de unde putem să vedem mai bine peisajele din jur.
Peisaj de pe dig
Coborâm de pe dig şi dăm iar de noroaie serioase, aşa că folosim o variantă de drum care străbate un lan de rapiţă.
Prin lanul de răpită
Ajungem la o intersecţie unde facem dreapta şi după jumătate de km ajungem la drumul judeţean 411. Intrăm pe asfalt şi ajungem în Singureni. Aici facem stânga, pe DC 105 – un drum care strabate satele Stejaru şi Chirculeşti.
Intersecţia cu drumul judeţean 411
Răul Neajlov în apropiere de Singureni
Casă din Stejaru
Drumul comunal 105
După 7 km, ne intersectăm din nou cu drumul judeţean 411 care ne va scoate în Iepureşti. Aici facem stânga şi ne îndreptăm spre pădurea Stejaru. Există mai multe variante de a străbate pădurea, iar ce am aveam noi planificat a trebuit modificat, pentru că iar am dat de mlaştini pe care nu le puteam ocoli. Ne întoarcem şi alegem un alt drum, mai uscat, de 2 km, care străbate pădurea.

Drum pe lângă pădurea Stejaru
Ceva noroaie prin pădure

Utilaje din pădure
Prin pădurea Stejaru
Bălţi în apropiere de Singureni
Bălţi în apropiere de Singureni
Ieşim iar în drumul judeţean 411 şi după 2 km facem dreapta către ultima pădure de pe traseu, Singureni Deal.
Drumul către pădurea secretă
Pedalăm 3 km pe un drum folosit mai mult de tractoare şi ne blocăm în faţa unei porţi mari de lemn fixate în mijlocul drumului. Pare puţin ciudat. Pe lângă poarta de acces există un gard înalt, care împrejmuieşte pădurea şi care pare că nu se termină. Noi facem stânga şi mergem pe lângă gardul domeniului.

Poarta de acces
Facem dreapta după 1 km şi gardul tot nu se termina. Nu avem prea multe variante de mers, aşa că ne deplasăm pe unde accesul nu este restricţionat. Chiar eram curioşi cum cineva poate avea atâta pădure în proprietate.
Punct de observare
Cărări blocate

Vegetaţie din pădure

Drumuri şi bălţi
După 5 km scăpăm de labirintul din pădure şi observăm de pe panouri că gardul pe lângă care am tot pedalat avea şi curent prin el.

Pe aici nu se trece
Urmează o coborâre de 3 km care ne scoate pe malul râului Câlniştea.
Coborâre spre Câlniştea
Trăsura de la o pensiune din zonă
Îl traversăm şi mergem pe albia râului, până ne intersectăm cu drumul comunal 101. Un vânt straşnic, iţit din faţă, a transformat pedalatul pe această bucată de drum într-o adevărată provocare.
Pe malul râului Câlniştea
Facem stânga pe un pod şi ne îndreptăm către Hulubeşti. De aici intrăm pe asfalt, pe drumul comunal 107, iar după 4 km ne întoarcem de unde am plecat.
Pod peste Câlniştea
Râul Călniştea
Am reuşit să terminăm cei 48 km în 7,5 ore. Fiind un traseu la şes, diferenţa de nivel a fost una mică – în jur de 120 m. Singurele probleme au fost porţiunile cu noroi şi mlaştinile care ne-au făcut să modificăm ruta.
Ulterior am descoperit şi care este treaba cu pădurea secretă. Este vorba de un mare domeniu de vânătoare numit Danubius Hunters. Pasionaţii pot veni aici şi organiza adevărate partide de vânătoare.
Rezumat traseu: Călugăreni – Singureni – Stejaru – Chirculeşti – Iepureşti – Hulubeşti – Călugăreni
Traseul poate fi descărcat în format GPX/KML de aici.
Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim 🙂