Carolina ştie să se vândă turiştilor. E din ce în ce mai bine văzută, iar de la marea ei restaurare începută în 2007, numărul vizitatorilor a crescut chiar şi de zece ori până astăzi. Cea mai reprezentativă şi bine conservată fortificaţie bastionară de tip Vauban din estul Europei a înghiţit în total peste 150 de milioane de euro, împărţiţi pe circa 20 de proiecte cu finanţare europeană, implementate prin REGIO din 2007 până în 2013.
Despre cât de bine au ieşit lucrările de cosmetizare, despre suflul revitalizat al cetăţii şi despre ce poţi vizita în interior, am scris aici, după prima vizită pe care i-am făcut-o Albei de după restaurare, în 2014.
Anul ăsta însă, la târgul de turism din primăvară, am primit un catalog al evenimentelor oraşului. Aşa am aflat de Festivalul Roman Apulum, ajuns în 2016 deja la a patra ediţie. Dacă în anii trecuţi numărul reenactorilor nu era foarte mare, acum au participat peste 200 de invitaţi din România, Bulgaria, Italia, Serbia şi Croaţia. Se promitea deci a fi poate cel mai mare eveniment de reenactment al anului, organizat la noi în ţară.
Ce-i drept, între 6 şi 8 mai, Alba Carolina a găzduit un spectacol pe cinste, în ciuda vremii mofturoase care oscila între soare arzător, ploi reci şi furtuni iscate din senin.
Timp de 3 zille, în Piaţa Cetăţii, pe Esplanada Catedralei Romano-Catolice sau între Porţile III şi IV, s-au ţinut lupte de gladiatori, demonstraţii militare romane, războaie între daci şi romani, parade de noapte cu torţe, târguri de sclavi şi dansuri de inspiraţie antică.
Tabere şi ateliere meşteşugăreşti au reconstituit o zi din viaţa obişnuită a înaintaşilor care se îndeletniceau cu prelucrarea osului, a lemnului sau a fierului, cu monetăria, scriptoria sau cu întreţinerea echipamentelor de luptă.
Antrenamentele soldaţilor, demonstraţiile militare şi luptele dintre gladiatori, daci şi romani au fost cele mai aclamate şi aşteptate din programul evenimentului. La ceas de seară, în lumina torţelor, zeci de luptători puneau în scenă bătălii istorice, cât mai veridice, aşa cum s-ar fi desfăşurat în urmă cu sute, mii de ani. Atât de veridice, că s-au lăsat cu ceva vânătăi, zgârâieturi şi mici curgeri de sânge pe alocuri.
Din afară, poate părea a show de wrestling american, cu cascadorii, sărituri în aer şi tăvăliri dureroase la pământ, dar mie mi s-a părut mult mai mult de atât.
Pe lângă spectacolul pe care îl oferă, trupele de reconstituiri istorice au în spate ani întregi de studiu şi de muncă, în a cerceta şi reproduce costumele specifice, a confecţiona cu propria îndemânare armele de luptă, a analiza mişcările pe câmpul de bătălie şi a înţelege semnificaţia comenzilor latineşti pe care le urmau.
Dacă este o joacă de băieţi mari, atunci e o joacă cât se poate de serioasă, în care se pot întâmpla accidente şi în care reenactorii şi-au făcut propriul film istoric. Şi îşi jucau rolurile foarte bine. Când se striga de luptă, te dădeai câţiva paşi mai în spate, cum oamenii păreau destul de pătrunşi de fiorul bătăliei şi nu părea a fi idee bună să te găsească în raza lor vizuală.
La ultimul şi cel mai spectaculos eveniment din program – Marea bătălie între legiunile romane şi trupele de daci, s-a pus din nou o ploaie zdravănă şi friguroasă, de data asta şi cu grindină. S-a iscat din senin cu câteva minute înainte de finalul apoteotic al luptei, iar publicul a fugit speriat şi zgribulit, căutând adăpost, lăsând dacii şi romanii singuri pe câmpul de luptă.
Ca adevăraţi războinici, nu s-au lăsat intimidaţi de tunete, fulgere, piatră şi apă din cer şi şi-au văzut mai departe de războiul lor, ducându-l la capăt şi abia apoi îndreptându-se spre corturi. Niciunul nu a abandonat din cauza ploii. În sandale romane, uzi la piele şi mai mult dezbrăcaţi fiind, au respectat şi salutul de final, după care s-au retras în formaţie. Mi s-a părut cu atât mai autentică şi mai demnă întreaga lor reprezentaţie.
Una peste alta, festivalul a avut reţeta succesului sigur. Nu ai cum să dai greş cu bătălii istorice între bărbaţi puţin nervoşi: publicul masculin era încântat ca de un film bun cu supereroi, partea feminină suspina duios când gladiatorii semidezbracati îşi odihneau în cădere liberă muşchii bine lucraţi pe iarba rece şi udă, iar cei mici ţopăiau entuziasmaţi, convinşi că ştiu ce vor să se facă când vor fi mari. Iar fotografii, că ei vor fi mereu o categorie aparte, au avut instantanee fotogenice, bune de păstrat la portofoliu. Toată lumea a fost deci fericită.
Desprinşi parcă din filmele istorice, soldaţi romani, războinici daci şi nimfe dansatoare au recreat atmosfera vechiului Apulum. Au reuşit să transmită senzaţia unui teatru interactiv, a unui mod de viaţă reconstituit în detaliu, atât cât să se înţeleagă foarte clar că nu este o simplă distracţie, ci o pasiune în care oamenii ăştia au investit zeci de ani de muncă, documentări şi mai ales bani din fonduri proprii pentru a-i învaţa şi pe alţii cum arată de fapt un manual de istorie.
Pe şcolarii cu repulsie faţă de o materie pe care o găsesc poate seacă şi total neatractivă, la fel cum şi eu o vedeam în tinereţe, i-aş trimite aici, să o înţeleagă mai bine, să o descopere că pe un joc şi să facă ei înşişi parte, chit că doar pentru câteva zile, dintr-o filă de istorie.
Detestăm în liceu să învăţ pe de rost cifre şi nume fără noimă. Mulţi ani mai târziu şi cu după multe drumuri bătute prin ţară, am învăţat istoria din vorbă cu oamenii care au trăit-o, din muzeele interactive în care am intrat şi am citit-o printre ridurile clădirilor de patrimoniu – fie unele care abia se ţineau pe picioare sau, din contră, care şi-au găsit îngrijirea şi respectul cuvenit, au ştiut să se reinventeze, iar acum primesc cu orgoliu cuvinte de laudă şi priviri admirative.
Alba-Iulia va rămâne mult timp de acum încolo cel mai de succes exemplu în acest sens. Şi iaca aşa istoria a devenit cool, actuală şi mereu la modă.
Utile:
Imagini surprinse de fotografi profesionişti ai evenimentului găseşti pe pagina oficială de Facebook a Festivalului Roman Apulum.
Pentru participanţi, programul festivalului şi informaţii despre ediţiile anterioare, intră pe site-ul oficial al Festivalului Roman Apulum.
La Alba-Iulia se organizează evenimente faine în fiecare lună a anului; dacă vrei să fii la curent cu ele şi să-ţi planifici un city-break la cetate, verifică calendarul online. Aici găseşti datele exacte şi detalii despre AlbaFest, RowMania, Festivalul Dilema Veche, Mamut Bike Race sau Sărbătoarea Încoronării. Ai de unde alege!
Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim 🙂
Pingback: Alba Carolina – vizitează una din cele 7 minuni ale României | Jurnal de Hoinar