Primele “drumuri ale vinului” au aparut in Franta, dupa cel de-al doilea razboi mondial, exemplul fiind imediat urmat de vecinele Italia, Germania si Spania, care au vrut sa demonstreze ca podgoriile lor nu sunt cu nimic mai prejos. Pana si Ungaria si Slovenia isi prezinta cu cinste cramele la targurile de turism bucurestene. Se pare ca toti au inteles cu mult timp in urma ca vinul  nu este doar o licoare intr-o sticla si ca el vine insotit de o poveste si-o istorie. Viticultura si turismul ar trebui sa se impace bine si sa mearga impreuna. Fac bani frumosi si continua o traditie de care ar trebui sa fim mandri.

Desi podgoriile noastre au traditie de sute de ani, iar vinurile romanesti stateau la loc de cinste pe mesele domnitorilor si erau ravnite de nobilimea altor tari europene, enoturismul este inca o nisa insuficient valorificata in Romania. Dar asta nu e o surpriza. Dupa ce s-a vorbit mult despre inaugurarea celor catorva trasee tematice de la noi, amatorii de plimbari printre podgorii si degustari de vinuri la crame, s-au intors cu buza umflata si cu gura uscata. Motivul? Aproape niciunul din aceste drumuri nu este functional; nu exista panouri informative cu descrierea itinerariului si a obiectivelor de pe traseu, cramele promise sunt de negasit, inchise sau impropriu spus “crame”, drumurile sunt aproape impracticabile, locurile de cazare si organizarea lipsesc cu desavarsire.

 

 

Din fericire pentru papilele noastre gustative, exista si exceptii: Halewood, prin Pivnitele Rhein din Azuga si conacul Urlateanu din Urlati, LaCerta cu domeniul viticol Dealul Mare, cramele Recas sau podgoriile Murfatlar sunt doar cateva din cele care confirma ca exista inca speranta intr-un avant al turismului viticol in Romania.

  

Cea mai placuta dintre surprize am gasit-o in inima Dobrogei. Aici, la poalele muntilor vechi de sute de milioane de ani, in bataia soarelui si a vantului aspru, pare ca bobul de strugure e cel mai fericit. Responsabili cu descantul bobului fermecat sunt cei de la crama Alcovin-Vinuri de Macin.

Podgoria Sarica Niculitel, cea mai veche podgorie a Dobrogei, reuneste ca centre viticole Macin, Niculitel si Tulcea. Facand parte din centrul viticol Macin, domeniul Alcovin se intinde pe 300 de hectare, a luat nastere in 2002, iar din 2011 este furnizor oficial al Casei Regale de Romania.

 

  

  

  

Dintre soiurile cultivate, Renatus, Chardonnay, Muscat, Merlot, Feteasca Regala, Aligote, Sauvignon, Pinot Noir, toate au obtinut de-a lungul anilor o tolba de medalii la concursuri internationale si interne. Daca prestigiul dobandit cu munca si experienta grea nu impresioneaza, atunci o vizita si-o degustare sigur o sa te lamureasca.

 

Daca ai mai poposit in crame pana acum sau ai facut un tur organizat cu degustare prin tara, slabe sanse ca experienta sa poata rivaliza cu ceea ce se gaseste la Macin. Din momentul in care te hotarasti sa vizitezi domeniul si pana poposesti aici, om de baza, ajutor de nadejdie si ghid fara cusur iti va fi Dan Jalea – cel care croieste povestea din jurul vinului si cel care promoveaza cu atata drag farmecul Dobrogei. Pe Dan il indragesti imediat si il pui la categoria “omul sfinteste locul”. Te primeste ca pe un vechi prieten, te informeaza de dinainte despre comorile Dobrogei si te sfatuieste cu rabdare pe care dintre ele sa le vanezi primele, in functie de timpul pe care-l ai la dispozitie, chef sau interes. Gaseste un obiectiv potrivit pentru oricare si nu te lasa sa pleci de la el fara o poveste bine talcuita.

  

Cat despre degustare, ar fi bine sa te pregatesti pentru un festin al simturilor. Vizita nu presupune explicatii de duzina, sorbituri pe fuga si raspunsuri impersonale. Se sta la masa, la un pahar…doua…trei…sticle de vorba, se lasa suficient timp pentru a intelege ceva din soiurile incercate, pentru a-ti tihni mancarea si a-ti pune ordine intre toate informatiile primite de la marele paharnic Dan – cum se transforma bobul de strugure in licoare bahica,cum sa-ti folosesti toate simturile pentru a degusta corect vinul, care este chimia intre soiul din pahar si bucatele din farfurie, cum se pastreaza sticla acasa si care sunt temperaturile la care se servesc, pe culori:)

La sfarsit, cu proaspetele cunostinte dobandite intr-ale vinului, alege din cele 4 braduri ale casei – Curtea Regala (must try Aligote), Pelegrin, Renatus si Trei Brate – soiul care ti-a gadilat cel mai bine limba. Daca nu pentru tine, atunci cu siguranta va fi un cadou potrivit pentru cineva de-acasa…cine poate refuza un pahar de vin regal?:)

Tocmai pentru ca tu sa te poti bucura de o experienta completa, in ritm linistit, la Macin nu se organizeaza mai mult de o degustare pe zi. Vizita se anunta cu cel putin 3 zile inainte, pentru a avea suficient timp pentru pregatiri ca la carte. Pentru detalii despre cele 4 tipuri de meniu intre care poti alege, preturi si contact, foloseste cu incredere site-ul oficial VinurideMacin sau una din cele doua pagini de facebook: Crama Dobrogeana sau Vinuri de Macin.

 

 

 

 

Sugerez cel putin varianta clasica de meniu, pentru un rasfat cu 7-8 sortimente de vin si cu o portie din ceea ce ar putea fi cel mai bun desert pe care l-ai incercat vreodata. Cu putin noroc, poti comanda bucataresei iscusite o portie la pachet.

Cand amesteci povestea cu istoria si cu dragostea pentru traditia viticola, vinul capata un alt sens. Iar simpla desfacere a unei sticle devine motiv de sarbatoare in sine. Recomand cu mare drag o degustare la cramele regale Alcovin; garantez cu mana pe pahar ca va fi o incantare pentru simturi.

Pentru a ajunge la domeniile Alcovin de pe strada Viticultori nr.2, fa dreapta la intrarea in Macin (cum vii dinspre Grecia) sau la iesire (cum vii dinspre Braila), in dreptul benzinariei Lukoil, urmarind indicatoarele de la drumul 22D care te aduc direct la poarta cramelor.

Daca iti place si ti se pare util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim  🙂