Ce poti face in Dobrogea de Nord? Daca manastirile vestite Cocos, Saon si Celic Dere au fost deja bifate, ai trecut deja (musai) pe la cramele regale Alcovin pentru o degustare ca la carte si ai incercat traseele de echitatie cu pornire de la Padocul din Cerna, tot nu vei ramane in pana de idei. Ruinele cetatilor Troesmis si Dinogetia (aflata pe o popina – mica insula) sunt la o aruncatura de bat de Macin, iar daca esti curios sa vezi cum arata un lac “glaciar” la campie, opreste-te la Iacobdeal.

Din primavara pana-n toamna, intreaga zona e impanzita de biciclisti, trekkeri si turisti cu rucsace grele in spinare, cu bocancii prafuiti si fruntea arsa de soare. Ce cauta oamenii astia aici, echipati pana-n dinti si pregatiti ca pentru niste ascensiuni greoaie? In mod evident, au venit pentru Parcul National Muntii Macinului, paradisul mountain bikerilor si al amatorilor de senzatii tari la altitudini…mici.

Un urcus pe Muntii Macin era in program de ceva ani de zile, dar atunci, din dorinta de a inghesui cat mai multe obiective intr-un weekend prelungit, ne-am limitat la partea sudica a regiunii. Atunci m-am indragostit la prima vedere de Dobrogea, am urcat-o rapid in topul zonelor mele preferate din tara si am inteles de ce Cheile Dobrogei au fost doar un fel de teaser pentru ce aveam sa vad cativa ani mai tarziu.

Pe scurt, muntii Macin sunt cei mai vechi ai tarii noastre si unii dintre cei mai batrani ai Europei. Formati cu 300-400 de milioane de ani in urma, in timpul orogenezei hercinice (prin comparatie, tinerii Carpati au luat nastere acum 65 de milioane de ani), candva inaltimile lor depaseau 3000m. Sub forta eroziunii, astazi varful cel mai inalt (Tutuiatu) masoara doar 467m.

Lantul muntos din care faceau parte si muntii Macin strabatea Europa de la est la vest. Acum, ultimile verigi ale lantului sunt ai nostrii Macini,muntii Vosgi, muntii Scotiei si cei din peninsula Bretagne.

Muntii Macin reprezinta una din zonele cu cea mai mare concentrare de flora si fauna, astfel ca, pe mai putin de 1% din suprafata tarii, cat ocupa Parcul National, se inghesuie 50% din flora Romaniei. Asta inseamna peste 1770 de specii de plante, 181 de speci de pasari, 47 de specii de mamifere,1436 de specii de insecte identificate,11 specii de reptile si 7 specii de amfibieni. Astfel ca orice traseu ai alege, garantat ai parte de intalniri cu cele mai ciudate insecte, broaste testoase de Dobrogea (specie rara, pe cale de disparitie si monument al naturii), soparlite in toate culorile curcubeului si poieni cu maci sau bujori romanesti. Multe vietuitoare se ascund dupa stancile ascutite ale muntilor, insa asta nu este o promisiune ca o sa zariti si vreunul din exemplarele de cerb carpatin, caprior, vulpe, mistret, vipere sau balaur dobrogean (cel mai mare si cel mai rar sarpe din tara). Pe de alta parte, nici nu v-ati dori asta 🙂

Sunt 6 trasee marcate in Macin, la care se adauga cel pentru turism ecvestru, traseul tematic Povestile Macinului si traseele pentru cicloturism, marcate cu “c”. Detaliate le regasesti pe pagina parcului national. O harta buna a traseelor gasesti si aici.

Oricare varianta ai alege, vei avea parte de ceva diferit.Desi arealul pe care se intinde parcul national nu pare vast, ofera cu siguranta experiente diferite la fiecare tip de traseu.

Combinatiile alease pentru cele doua trasee testate sunt cele de mai jos, cu mentiunea ca rutele au fost amestecate pe alocuri cu portiuni din alte trasee, pentru a le face cat de cat circulare si a ne permite sa coboram cat mai aproape de locul unde am parcat masina.

Varful Tutuiatu

Este traseul cel mai popular si unul dintre cele mai lejere si mai scurte. Porneste din centrul satului Greci (13 km de Macin). de unde se urmeaza marcajul cu triunghi albastru si se continua cu masina inca 3 km pe sosea pana la liziera satului.Se poate parca masina la buza dealului pe care se incepe ascensiunea.

Cum surse de apa potabila nu prea se gasesc pe drum, te poti aproviziona de la fantana pe care o gasesti in zona de parcare.

Fiind poate cel mai batut traseu, este si cel mai pandit de “rangeri”, asa ca asteapta-te sa iti ceara taxa de 6 lei, pentru  intrarea in parcul national. Pe alte trasee nu isi fac simtita prezenta si nici in timpul saptamanii nu ii vezi prea des.

Lungimea traseului este de 7km, cu diferenta de nivel 400m si durata de parcurgere intre 3-5 ore. Fiind zona joasa si cu vizibilitate buna, traseele se pot adapta si intrepatrunde, astfel ca iti poti customiza ruta in functie de rezistenta sau preferinte. Poti urca pe un traseu si cobora pe altul, atata timp cat ai un GPS la tine si te informezi temeinic inainte asupra hartii traseelor marcate.Noi spre exemplu, ne-am planificat o ruta de 18km din care am parcurs doar 11km, ghidandu-ne pentru coborare dupa marcajele celorlalte trasee si folosind…bunul simt: daca o poteca duce in jos si vizibilitatea de pe creasta te lasa sa intelegi cam pe unde te-ar scoate, atunci nu poate fi complicat.

Traseul alterneaza zonele deschise, unde vantul isi face de cap, cu portiunile impadurite, racoroase, in linie dreapta, astfel ca un urcus usor sustinut va fi apoi rasplatit de o portiune umbrita. Suficient cat sa-ti tragi sufletul. Zonele uscate, batute de soare, cu stancarii si vegetatie ierboasa sunt insa cele pe care trebuie sa le cauti. Aici, printre pietre, se ascund broastele testoase dobrogene, iar bucuria descoperirii unui exemplar te face sa uiti si de soare, si de vant si de sete sau de oboseala. Plus ca stancariile ofera privelistile cele mai faine asupra intregului podis.

Culmea Pricopanului

Dinspre Macin spre Greci, pe DN22D, dupa ce treci de Cramele Alcovin, fa stanga la iesirea din Macin, urmand indicatorul cu traseul, pus la sosea. Continua pana in dreptul Manastirii Izvorul Tamaduirii, unde poti lasa masina si purcede pe cararea ce duce spre munte. Daca te ratacesti, urmeaza mirosul de salcami si vei sti ca aia e directia cea buna.

Traseul oficial insumeaza 6 km, iar varianta aleasa de noi a fost una combinata, insemnand un total de 9 km. 9km de suisuri si coborari pe culmi, trecand peste grohotisuri, creste stancoase ascutite, formatiuni granitice gigantice si vai despadurite. Dintre traseele parcului national, Culmea Pricopanului este cea mai spectaculoasa, dar si cea mai dificila.

 

 

Il simti ca pe o cutie imensa, impachetata de cadou, pe care o deschizi nerabdator si curios. Fiecare ambalaj ascunde o alta cutie,o surpriza continua care parca nu se mai termina. Te astepti sa gasesti darul in ultima cutie doar ca…parca nu mai ajungi niciodata la ea, nu ispravesti niciodata a despacheta. Pare un traseu pe care-l poti duce la nesfarsit, urcand varf dupa varf pana se epuizeaza muntele cu totul. Si tu laolalta cu el. Nu te lasa amagit de altitudinea maxima de doar 370 m a Varfului Suluc. Culmea Pricopanului poate fi la fel de solicitanta ca cea a Fagarasului spre exemplu. Turistii nepregatiti sau neatenti invata rapid o lectie nedorita (mai ales in cazul schimbarii bruste a vremii), iar cei indrazneti sunt recompensati cu privelisti de senzatie asupra Dunarii, Depresiunii Macin, Luncavitei si chiar asupra Galatiului si Brailei.

Din cauza eroziunii ce a lasat loc golurilor alpine si versantilor stancosi si abrupti, punctele de belvedere ofera panorame vaste oriunde ai intoarce privirea. Pajistile aride de stepa si silvostepa alterneaza cu portiunile de vegetatie submediteraneeana si cu formatiunile granitice megalitice.

  

Singurul punct de alimentare cu apa potabila pe traseu este Fantana de Leac de la inceputul urcusului, asa ca asigura-te ca aduci suficienta apa cat sa-ti ajunga cateva ore bune, pana la coborare. Pe timp de arsita, 2 litri de apa dispar rapid, asa ca intoarcerea se poate transforma mai degraba intr-o goana spre prima oaza din desert…in unele cazuri fantana primului satean care-ti iese in cale 🙂

Singurul lucru pe care nu l-am inteles este de ce intr-un Parc National, arie protejata, se exploateaza. Carierele de piatra macina muntele, iar drumurile de acces musca din valoarea turistica a Macinilor. Nu mi se pare corect ca un om sa-si asume dreptul de a pune o perioada de validitate unor resurse neregenerabile, asa ca nu vad deloc rostul carierelor rasarite ici-colo.Inteleg nevoia de granit, ma gandesc doar ca exista si alte rezerve spre care si-ar putea indrepta atentia cei lacomi dupa piatra.

Macin sunt batraneii ce odata paseau mandri si cu umerii drepti, ca apoi, sub greutatile vremurilor si cu trecerea anilor, sa se cocoseze incet incet, devenind din ce in ce mai piticuti, dar pastrand la ei o salba mare de povesti ce-au infruntat timpurile. Ei sunt supravietuitorii. Iar noi ii apreciem si ii respectam pentru ceea ce ne invata si pentru recompensele cu care ne surprind la fiecare obstacol depasit, pentru fiecare grohotis catarat si pentru toate coborarile care-ti fac genunchii sa planga,iar pe tine sa oftezi de mila lor. In ciuda altitudinilor modeste, Muntii Macin sunt de nesubestimat si raman la fel de impunatori si de semeti, asa cum erau cu sute de milioane de ani in urma, cand dinozaurii nici nu se nascusera inca.

Pe unul dintre panourile informative intalnite pe drum sta scris indemnul cel mai potrivit Macinilor : “Turistule, vino sa-ti bucuri ochii!” Ceea ce va dorim si dumneavoastra 🙂

Cum ajungi in Macin Drumul cel mai scurt (daca prinzi bacul la timp si nu trebuie sa-l astepti pe urmatorul inca o ora) presupune trecerea Dunarii cu bacul la Braila (directia Smardan-Macin) sau la Galati (directia I.C.Bratianu-Garvan-Jijila-Macin), in functie de regiunea tarii dinspre care vii. Tarifele actualizate sunt aici, iar programul de operare Romnav aici.

Din Bucuresti, daca nu vrei sa iti bati capul cu sincronizarea cu programul bacului, poti alege varianta putin mai lunga, dar poate si putin mai pitoreasca Drajna-Slobozia-Harsova-Macin. La Harsova drumul se bifurca si poti alege fie ruta Topolog-Cerna-Macin (286km in total), fie ruta Garliciu-Ostrov-Traian-Cerna-Macin, o ruta putin mai scurta (270km in total), dar cu un drum mai prost, ce urmeaza firul Dunarii,

Unde stai: Zona nu este foarte dezvoltata turistic (inca), desi aventurieri sunt multi. Astfel ca locurile de rasfat culinar sunt putine, cat despre cazare, cea mai populara este pensiunea Turist, usor de gasit (in centrul localitatii Macin), curat dar fara pretentii. Tariful pe camera dubla este 100 ron/noapte, iar detalii si poze gasesti aici si aici.

Prietenul nostru Dan Jalea, de la cramele regale Alcovin, ne-a mai recomandat ca alternative Campingul La Nasu si Pensiunea Cetatuia .Nu le-am vizitat dar avem mare incredere in sfaturile lui 🙂

Unde mananci: Cand te intorci de la Cerna, la DN22D gasesti Popasul Angelo, poate cel mai popular restaurant din zona. Nu veni cu pretentii, ci cu stomacul gol si o sa pleci cat de cat satisfacut.

Alte variante ar mai fi restaurantele Magnolia si Coco din Macin. Nu le-am incercat, nu pot sa-mi dau cu pararea. Dar in lipsa de altceva, poate prind bine cand foame-i mare si resursele-s limitate.

Sfaturi practice:

• Ca perioada de vizita, recomandate sunt lunile martie-iunie sau septembrie-octombrie. Iulie-august sunt de evitat. Noi am fost la sfarsit de mai si caldura devenise deja insuportabila la amiaza, pe traseu.
• Pentru a nu transforma o experienta placuta intr-una chinuitoare, recomandata este primavara, cand caldurile nu sunt toropitoare, broscutele ies din hibernare si,cu putin noroc, gasesti si cateva poienite razlete,impanzite de bujorul romanesc pe care doar aici il gasesti.
• Arsita e dublata de vantul puternic, specific zonei,asa ca gecile de vant, cu gluga, nu sunt un moft.Imbracamintea sa fie lejera, deschisa la culoare si sa acopere umerii, gatul si mai ales capul. Altfel risti sa te intorci acasa cu bronz de tractorist, iaurt pe umeri si cu insolatie.
• Nu uita acasa GPS-ul sau harta.
• Necesare sunt si incaltamintea cu aderenta buna si pelerina de ploaie – in caz ca vremea se strica brusc, nu prea ai unde a te adaposti.
• Sursele de apa pe trasee sunt limitate, asa ca proviziile de lichide sunt obligatorii
• Daca nimeresti in sezonul salcamilor infloriti, opreste-te la localnici pentru un borcan de miere 100% naturala
• Taxa de acces in parc este de 6 lei/persoana (mai 2015), iar camparea este permisa

---

Daca ti-a placut si ti s-a parut util, te astept si pe Facebook sa ne imprietenim 🙂