„Proiectarea” acestui traseu a fost una destul de simplă. Am pornit de la un drum comunal de lângă Urlaţi, care merge aproape paralel cu drumul naţional Ploieşti – Buzău şi de la un traseu marcat prin pădurea Vărbila, inaugurat în 2014 şi botezat ‘Pădurea Magică’. Mai multe detalii găsiţi aici. Le-am integrat şi a rezultat un circuit de vreo 45 km, cu o diferenţă de nivel de 400 m.

Am parcat maşina pe o stradă din apropierea primăriei Urlaţi şi am plecat în traseu în jur de ora 11.

Din Urlaţi, ne propusesem să trecem râul Cricovul Sărat şi să ieşim spre Arioneştii Noi. Nu prea ne-a ieşit acest lucru, aşa că ne-am apucat să întrebăm localnicii. Am fost sfătuiţi să mergem spre ieşirea din Urlaţi şi să facem stânga. Mai greu, dar nimerim şi strada care coboară către pod.

De la pod, urmează o bucată de asfalt de 1 km către un deal din zonă. Dăm şi de o urcare zdravănă, care se lasă greu cucerită. Ne intersectăm cu drumul comunal DC 149, unde facem dreapta şi imediat stânga, pentru a ajunge în drumul care merge către Schiau (sat ce ţine de Valea Călugărească).

Dealurile de aici sunt pline de vii. Ne oprim doar să facem câteva poze şi lăsăm degustatul pentru altă dată, întrucât proprietarii terenurilor erau prin zonă. Tot de pe deal se poate vedea şi o panoramă cu întreg Urlaţiul.

Noi ne continuăm aventura pe poteca pietruită şi ajungem la o intersecţie cu alt drum comunal: DC 151. Aici facem dreapta şi continuăm spre Schiau.

De-a lungul șoselei poţi vedea turme de oi păscând, ţarcuri, cătune izolate şi biserici părăsite. La toate acestea se mai adaugă şi lipsa autovehiculelor, fapt ce face drumul parcă şi mai interesant.

În Schiau dăm de o biserică abandonată. Nu ratăm ocazia şi ne oprim puţin pentru a trage câteva cadre.

Continuăm pe DC 66A spre satul Vârfurile, aflat la 2 km distanţă de Schiau. Pe lângă drum încep să apară case frumoase şi îngrijite, cu nişte curţi pe măsură. Noi mai facem o oprire la un măr de unde subtilizăm câteva fructe. Merele sunt tari, zemoase şi dulci, numai bune pentru hidratare.

Din Vârfurile, mergem încă 4 km către Bighilin. Există multe bifurcaţii şi variante de drum care coboară către drumul naţional, dar noi le evităm.

Ocolim puţin Bighilinul şi alegem un drum care merge pe lângă pădure, dar, într-un final, coborȃm şi dăm de nişte terenuri agricole. Analizăm puţin situaţia şi hotărâm să revenim către drumul de pe lângă pădure, drum ce ne va scoate în Plopu.

În localitatea Plopu dăm de asfalt şi ne îndreptăm cu paşi repezi către bucata de traseu prin pădure.

Următoarea localitate este Nisipoasa. La ieşirea din localitate, pe dreapta, există o barieră de unde se începe traseul prin pădure.

Trecem de barieră şi intrăm pe un drum forestier, aflat într-o stare destul de bună. Pe primii 6 km există marcaje şi borne kilometrice care fac parcurgerea destul de uşoară. Am avut ceva probleme undeva pe la jumătatea traseului, de unde se face întoarcerea către drumul judeţean.

Am testat câteva poteci prin pădure şi, într-un final, am dat din nou de marcajele cu Traseul 2. Deşi pe acest segment există destule bifurcaţii, variantele de drum nu sunt unele care să te îndepărteze de la traseu.

După 10 km de mers prin pădure, dăm de capătul traseului ‘Pădurea Magică‘. Traseul se termină lângă un Monument al Eroilor, unde noi facem dreapta (pe DJ 102E) către Vărbila.

După o coborȃre de 1 km pe asfalt, ajungem aproape de Mănăstirea Vărbila, unde facem un popas.

Poarta de la intrare pare încuiată, aşa că apelăm la ajutorul localnicilor pentru a intra. O doamnă apare cu nişte chei şi aşa reuşim să intrăm în mănăstire.

Cu ajutorul programului Regio, mănăstirea a beneficiat de o renovare întinsă pe 4 ani (2009 – 2013), reușind să pună la final în valoare întreg ansamblul medieval. La momentul vizitei – septembrie 2014 – încă se mai desfăşurau câteva mici lucrări de finisare a interiorului bisericii.

Terminăm turul bisericii şi ne îndreptăm către Urlaţi. După mai puţin de 5 km de pedalat, mai dăm de încă o mănăstire: Mănăstirea Jercălăi.

Aici am dat de o biserică din lemn asemănătoare celor din Maramureş. Aceasta a fost construită în anul 1731 într-un sat de lângă Reghin (Luieru), donată casei regale în 1932 şi mutată la Bran. În anul 1956 biserica mai suferă o ultimă mutare, tocmai pe plaiurile prahovene, pe amplasamentul fostei biserici a schitului Cricov.

Ca şi la Mănăstirea Vărbila, dar la o scară ceva mai mică, se efectuau lucrări de întreţinere la biserica din lemn, aşa că în poze mai apar şi câteva schele.

 

 

Traseul a fost unul destul de lejer, cu vreme bună şi peisaje frumoase. Am reuşit să parcurgem traseul în jur de 7 ore, cu tot cu pauzele de la mănăstiri.

Rezumat traseu: Urlaţi, Orzoaia de Jos, Schiau, Vârfurile. Bighilin, Plopu, Nisipoasa, Vărbila, Jercălăi, Valea Pietrei, Orzoaia de Jos, Orzoaia de Sus, Urlaţi.

Traseul poate fi descărcat în format GPX/KML de aici.

---

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne imprietenim 🙂