Nu departe de Piteşti, la vreo 10 km distanţă, se ascunde unul dintre cele mai frumoase muzee ale judeţului Argeş. Este vorba de Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii, cunoscut şi sub denumirea de Muzeul Goleşti.

 

Piesa centrală a muzeului este vechiul Conac al Goleştilor, clădit în anul 1640 de către marele vornic Stroe Leurdeanu (căsătorit cu Vişa Golescu), cu ajutorul unui meşter pe nume Stoica. Încă de la început, conacul a fost înzestrat cu un zid în formă de patrulater, cu contraforturi şi susţinut în colţuri de turnuri rotunde de apărare din cărămidă.

În anul 1646, boierul Stroe zideşte şi biserica aflată vis-a-vis de intrarea în complexul muzeal. În interiorul bisericii întâlnim o catapeteasma originală, icoane de patrimoniu, dar şi morminte ale membrilor familiei Goleşti.

În vremea unui asediu de la 1716, clădirea este grav afectată de un incendiu. Cel care începe reconstrucţia conacului este banul Radu Golescu, tatăl lui Dinicu Golescu.

Actuala formă a conacului se datorează restaurării din 1942 efectuată de Institutul Naţional al Cooperaţiilor, întrucât la începutul secolului XX conacul ajunsese aproape o ruină.

Intrarea în muzeu se face prin foişorul lui Tudor Vladimirescu. Se zice că revoluţionarul şi-ar fi petrecut aici ultimele zile, având tabăra de panduri instalată chiar la Goleşti.

Printre personalităţile care au mai poposit la domeniul de la Goleşti, se numără: Constantin Brâncoveanu, Matei Basarab, Nicolae Bălcescu şi Carol I.

O dată intrat în curtea ansamblului, ochii ţi se fixează pe conacul boieresc înecat în verdeaţă. Are un parter înălţat, din cărămidă, iar etajul este din paiantă. Pridvorul clădirii este acoperit de o plantă căţărătoare cu o vârstă de peste 150 de ani, numită glicină, sădită de Zinca Golescu, soţia lui Dinicu Golescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Intrarea în conac se face printr-un pridvor deschis. Se urcă şi o serie de trepte pentru a ajunge la uşa principală. Pe peretele de la intrare există un blazon şi un arbore genealogic al familiei Goleşti. Cea mai frumoasă şi elegantă piesă a conacului este o scară interioară în formă de spirală, aflată în mijlocul holului principal, care uneşte parterul cu etajul. Nu se poate urca pe ea la etaj, scara având acum un rol mai mult decorativ.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La parter se pot vizita în total 6 încăperi: Salonul de Oaspeţi, Camera de lucru a fraţilor Goleşti, Camera Zinca Golescu, Camera Anica şi Carol Davila, Camera Orientală şi Salonul de Iarnă.

Salonul de Oaspeţi este prima încăpere vizitată. Mobila de aici este în stil baroc, iar pe pereţi întâlnim tablouri cu membrii familiei Goleşti. În mijlocul camerei există o masă cu scaune îmbrăcate în catifea, destinată invitaţilor. Într-un colţ este aşezat şi un pian cu coadă înaltă. Ca şi în alte camere din conac, observăm în alt colţ şi o sobă tradiţională cu olane.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Următoarea cameră, pe partea stânga a holului, este Camera de lucru a fraţilor Golescu. Trebuie menţionat că pardoseala de aici este cea originală, din cărămidă dublu arsă, zidită pe lat. Pentru încălzire se folosea un şemineu perfect încadrat într-un colţ al camerei şi bogat în ornamente. Camera are un aer medieval, dat de bolţile mănăstireşti şi candelabrul din fier forjat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Camera Zincăi Golescu este mobilată în stil Biedermeier. Într-o vitrină sunt expuse obiecte personale ale Zincăi, soţia lui Dinicu Golescu.

               

Legătura lui Carol Davila, întemeietor al învăţământului medical din România, cu familia Goleştilor, se face prin căsătoria cu Ana, nepoata lui Dinicu Golescu. Adunate într-o vitrină regăsim poze cu membrii ai familiei Davila, cărţi şi documente, o trusă medicală şi un ceas de buzunar.

         

Camera Orientală a fost destinată exclusiv primirii oaspeţilor turci şi reuneşte obiecte specifice acestei culturi, aduse toate de la Istanbul: scaune cu intarsii de sidef, ţesături decorative, lampadar cu semilună, tăvi ornamentale, narghilele, ciubuce, carpete aurii, paftale din argint, mătănii.

           

Ultima sală vizitată (Salonul de Iarnă) este şi cea mai mare încăpere din conac. În mod obişnuit, aici sunt prezentate expoziţii temporare, iar uneori sunt găzduite diverse conferinţe, simpozioane, seminarii. În mijlocul camerei avem o sobă verde din cahle, decorate cu diverse motive universale.

            

La ieşirea din conac, pe partea dreaptă se află Rotonda Golestilor: o colecţie de busturi aşezate în cerc, ale membrilor familiei Golescu.

Fostele anexe ale servitorilor au fost transformate în Expoziţia de Etnografie şi Artă Populară, unde sunt prezentate obiecte ce ţin de principalele ocupaţii şi meşteşuguri ale locuitorilor din Argeş.

După ce se vizitează toate încăperile din expoziţia de etnografie, se poate merge către colţul nord-estic al zidului ce străjuieşte domeniul. Aici puteţi întâlni singura baie turcească cu aburi de secol XVIII, păstrată integral. Pereţii laterali sunt groşi şi în unele părţi se văd o serie de găuri căptuşite cu ceramică. Rolul acestora este de a permite circularea aburilor. Aerisiri asemenatoare se pot vedea şi pe cupola băii turceşti.

Nu trebuie ratată nici prima şcoală superioară din mediul rural din Ţara Românească. Şcoala Slobodă Obstească oferea încă din 1826 acces gratuit copiilor, indiferent de clasa socială din care făceau parte. Puteau învaţa împreună şi băieţii şi fetele. Predarea era făcută în limba română, iar manualele primite de elevi erau gratuite. La ridicarea acestei instituţii a contribuit marele om de cultură Dinicu Golescu, care în urma călătoriilor prin Europa, a decis să aplice şi la Goleşti modelul de învăţământ european, Învăţământul de aici era structurat în două module: un curs elementar de cinci ani, urmat de un curs superior de un an.

Activităţile caritabile ale boierilor Goleşti s-au concretizat şi într-un spital pentru săraci, numit şi bolniţă, acesta fiind întâlnit în imediata apropiere a intrării în domeniu, pe partea stângă.

Pe latura estică a zidului de apărare există o poartă ce te conduce către Parcul Ansamblului Goleşti. Mergând pe aleea principală, dăm de un mic heleşteu străbătut de un pod de lemn. În capăt există un foişor şi un cort folosit pentru evenimente.

La finalul incursiunii de pe domeniul Goleştilor, ne-am oprit să vizităm şi biserica zidită de Stroe Leurdeanu, aflată vis-a-vis de intrarea în muzeu. Am avut noroc şi am prins biserica deschisă, având parte chiar şi de un ghidaj făcut de preotul bisericii.

           

Cum ajungi

Pentru a ajunge la muzeu, se porneşte din Piteşti pe vechiul drum către Bucureşti (DN 7). La intrarea în Călineşti apar şi indicatoarele cu Muzeul Goleşti. Se face dreapta către Goleşti, pe drumul comunal 73 şi se mai merge preţ de 1,5 km.

Noi am vizitat muzeul în octombrie 2012, când preţul unui bilet era 7 lei, iar taxa foto 28 lei. Între timp tarifele au crescut cu 1, respectiv 2 lei. În preţul unui bilet este inclusă vizita Curţii Goleştilor şi a secţiei în aer liber a Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii. Pentru a nu fi pe fugă, ar fi bine să ai la dispoziţie minim 2 ore alocate pentru vizită. Mare atenţie însă: dacă doreşti să vizitezi conacul până la sfârşitul anului 2015, s-ar putea să ai parte de surprize şi să dai de şantier în interiorul muzeului. În primăvară s-a demarat un proiect Regio de reabilitare şi conservare a Muzeului Goleşti.

Programul actualizat şi mai multe detalii logistice găseşti pe pagina oficială a muzeului.

---

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne imprietenim 🙂