Toate locurile pe care le vezi sunt frumoase. Unele mai mult, altele mai puţin. În unele te-ai reîntoarce, dar nu o faci niciodată, doar sunt atâtea alte minunăţii de văzut, iar timpul şi banii sunt limitaţi.

Alte locuri îţi depăşesc aşteptările atât de mult, încât spui că te vei reîntoarce şi chiar o vei face. Pentru mine, Slovenia este acel loc. Unul dintre puţinele care îţi oferă porţionat numai desfătări pentru ochi, ca apoi, când te prinde pe picior de plecare, să-ţi arunce parşiv un “ încă n-ai văzut nimic; uite ce-ai ratat! Deci, când te întorci?”

Slovenia mi-a făcut în ciudă. Eu mă gândeam la alte ţări învecinate care meritau a fi puse pe harta planurilor de viitor, iar ea tot şuşotea în barbă “lasă că vii tu înapoi”. Am coborât apoi spre Istria, partea nordică a Croaţiei, într-un tur al insulelor, al staţiunilor vestite şi în căutarea mării de smarald. Rămăsesem cu o datorie mai veche, de acum trei ani, când poposisem în Dalmaţia şi de unde am plecat visători şi convinşi că trebuie să ne întoarcem şi pentru restul coastei. Dar tot la Slovenia mi-a rămas gândul.

Acum suspin şi aştept următoarea ocazie; bifez zilele din calendar şi le număr până la anu’…Coincidenţă că sloganul turistic al ţării să fie I Feel SLOVEnia?

Evident că totul este subiectiv şi poate plimbările prin peşteri gigant, castelele cocoţate în munţi sau satele pitoreşti de la poalele Alpilor Juilien poate nu sunt pe gustul tuturor.

Turismul promovat pune accentul pe cadrul natural şi pe activităţile outdoor, iar Slovenia este o ţară binecuvântată, cu lipici în special la amatorii sporturilor de aventură. Este unul dintre cele mai bine pastrate medii naturale de pe continent.

  

Având Croaţia la picioare, Austria la cap şi Italia alături, Slovenia este invadată de lume bună, turişti veniţi din împrejurimi. Interesant cum o ţară de 10 ori mai mică decât România şi cu o populaţie cât Bucureştiul, cu un cadru natural destul de similar şi obiective mai puţine la număr decât cele cu care ne lăudăm noi, a înregistrat în 2013 2.3 milioane de turişti străini sosiţi, cu jumătate de milion mai mulţi decât a avut ţara noastră.

Asta pentru că României îi lipsesc cu desăvârşire două aspecte esenţiale: infrastructură şi promovare. Degeaba ai obiective care nu se regăsesc în alt colţ al Europei, dacă turistul străin nu aude de ele şi nu are cu ce să ajungă până acolo sau dacă parcurge 300km în 5 ore până la destinaţie – rămâne o cauză pierdută.

Slovenia este o ţară relativ mică, cu legături bune între toate oraşele. Şoselele sunt impecabile, vigneta costă 15 euro pe intreaga săptămână, suficient cât să scapi de grija plăţii la fiecare ieşire de pe autostradă. Din capitală, în două ore, pe autostrăzile lor, ajungi oriunde. Cele mai apropiate staţiuni de ski sunt la sub 50km, pentru o baie rapidă în Adriatică nu pierzi mai mult de o oră jumătate de drum. Toate atracţiile principale şi hot spot-urile sunt uşor de atins în mai puţin de câteva ore. Putem să visăm mult şi bine la o reţea rutieră că a lor, nu o vom avea niciodată.

Alegerea destinaţiei a fost spontană. După anularea biletelor de avion spre Ţările Baltice, din cauza modificării orarului de zbor, am rămas în până de idei. Cu o săptămână înainte de perioada programată pentru concediu, am văzut întâmplător un videoclip de promovare a Sloveniei. O idee aruncată în glumă,un răspuns serios mai târziu şi căutam deja cazări în Ljubljana.

Fiind tardiv pentru bilete de avion şi cum cursele de linie până acolo sunt scumpe şi au escală, am hotărât să pregătim maşina pentru 3.500 km şi, cu planificări pe ultima sută de metri, am pornit la drum.

Iniţial era vorba de o săptămână întreagă în aceeaşi ţară, după care ne bătea gândul să ne întoarcem prin Istria, că doar nu aveai ce să faci atâtea zile într-un singur loc. Plus că Slovenia e o ţară mică, sigur te plictiseşti repede, aşa că ar merge combinată cu altă dstinaţie. Raţionament cum nu se poate mai eronat! După două zile în Slovenia, ne gândeam serios să anulăm cazările din Croaţia şi să prelungim şederea aici. Dar cum nu ne ardea să plătim penalizări la booking, am înghiţit în sec şi am zis better luck next time…

Combinând temele noastre de-acasă cu recomandările localnicilor, am reuşit să înghesuim în 4 zile (cu ceva alergătură şi cu multă sincronizare) câteva dintre obiectivele mai importante, înşirate mai jos. Unele dintre ele şi-au găsit locul în posturi separate – un click pe link te duce la povestea fiecăruia.

Pe unde am ajuns:

Ljubljana
Arboretum – Volcji Potok
Lacurile Bled şi Bohinj
Peştera Postojna
Castelul Predjama
Parcul Natural Skocjan
Litoralul sloven

Castelul Turjak
La 25 de km de capitala Sloveniei, în regiunea cunoscută drept Carniola, vei avea parte de o primire prietenească, din partea unui ghid simpatic, pasionat şi bine informat. Întâmpină oaspeţi la castelul Turjak de zeci de ani, iar dacă ai timp la dispoziţie pentru discuţii interesante despre istoria din spatele multor culturi, e suficient să-i dai de înţeles că eşti doritor.

Turjak Grad a fost menţionat pentru prima oară în 1220, iar castelul original se află pe o porţiune stâncoasă, puţin mai jos faţă de poziţia actualului castel. Prezenţa ambelor castele a fost menţionata în 1318, iar astăzi, din cel iniţial se văd doar ruinele.

Numele a fost împrumutat de la conţii de Turjak- lorzii Auerspergs, cel mai de seamă reprezentant al familiei fiind Andrej, cel care a condus armata ce i-a înfrânt pe turci în bătălia de la Sisak din 1593.

  

  

Afectat în urma celui de-al Doilea Război Mondial, a fost restaurat spre sfârşitul sec.XX, lucrările continuând şi astăzi. Informaţii logistice aici.

Kranj este un orăşel medieval bine păstrat, înghesuit între două râuri alpine – Sava şi Kokra. La doar 24 de km de capitală, te va surprinde cu canionul Kokra, care porneşte de undeva din inima oraşului şi pe care îl poţi parcurge pe o potecă circulară amenajată.

Deasupra răului Sava se înalţă castelul Khislstein, iar Kranjski Rovi – reţeaua subterană de tunele din al Doilea Război Mondial – a fost valorificată într-un muzeu al mineralelor şi fosilelor. Am înţeles că simulează şi un raid aerian, însă dacă pleci la drum puţin informat, te mulţumeşti doar cu o plimbare la amurg prin centrul vechi,descoperind ulterior abia că orăşelele mici şi aparent prea liniştite, nu sunt deloc de neglijat.

  

Tot la 23 de km de Ljubljana ajungi în Skofja Loka, considerat cel mai bine păstrat oraş medieval al Sloveniei. Este unul din oraşele pe care le-am subestimat cel mai grav în timpul vizitei, poate pentru simplul motiv că nu am reuşit să vizităm nici măcar castelul Loka,închis cu jumătate de oră înainte să ajungem la el.

Loski Grad a fost menţionat pentru prima oară în 1215,restaurat complet după cutremurul din 1511. În 1959 s-a deschis pentru public Muzeul Loka, care include colecţii istorice, arheologice,culturale,etnografice, reprezentative pentru oraş şi regiune. Pentru program şi detali, click aici.

  

Ne vom întoarce şi pentru castel şi pentru Podul de Piatră (sau al Capucinilor). Podul a fost ridicat în secolul XIV la ordinul episcopului Freising Leopold, iar vârsta lui de peste 600 de ani îl face unul dintre cele mai vechi poduri din Europa.

  

Există şi câteva trasee tematice, cu pornire din oraş, cel mai original fiind Drumul lui Flis (Flisova Pot). Este o cărare circulară care uneşte trei castele: castelul Loka, turnul superior deasupra Krancelj şi Castelul vechi (Stari Grad). Toate au fost construite ca fortificaţii ale oraşului,asigurând protecţia Skofija Loka începând cu secolul XIV. Traseul ocupă aproximativ două ore.

Există trasee de cicloturism, festivaluri şi sărbători pe tot parcursul anului, poteci tematice care poartă prin împrejurimile vechilor ziduri ale cetăţii,foste domenii nobiliare şi case ale importanţilor vremii, răspândite peste tot în centrul vechi. Altfel spus, să nu te laşi ademenit doar de castelul de pe deal, vino cu temele făcute şi nu judeca un orăşel medieval după dimensiuni.

  

Pe unde aş fi vrut să mai fi ajuns:

În imaginaţia mea cea visătoare, am programat deja următoarea oprire în Slovenia, undeva la vreo 10 zile în primăvara anului viitor. Aş vrea să împart zilele între câteva dintre obiectivele ratate, din oraşele în care am fost şi câteva din locaţiile tăiate iniţial de pe listă, din lipsă de timp.

Astfel că, recomand celor interesaţi de un sejur mai lung, să includă,pe lângă atracţiile clasice înşirate mai sus şi bifate şi de noi, măcar câteva din cele de mai jos:

– First and foremost, motivul pentru care vizita în Slovenia a fost de fapt planificată: Valea râului Soca: Bovec,Kobarid şi Tolmin – “râul de smarald” al Europei care şerpuieşte printr-un cadru natural senzaţional.

Sursa foto

Triglav este unicul Parc Naţional al Sloveniei şi este o emblemă a ţării, muntele Triglav apărând şi pe steag. Format în inima Alpilor Julieni,parcul este casa văilor săpate în stâncă,a cheilor care se lasă greu cucerite,a lacurilor glaciare,a coamelor dinţate de piatră şi a feţelor verticale de munte. Din meniu fac parte cascadele şi izvoarele de carst (Savica-78m,Pericnik,Spondnji,Zgornji,Ribnica,Nadiza şi alte câteva zeci de cascade mai mari sau mai mici), drumuri tematice pe porţiuni ce urmează Soca sau canionul Vintgar cu o potecă amenajată pe parcursul a 1.6km,de-a lungul râului Radovna (include şi cea mai înaltă cădere de apă de râu din Slovenia- cascada Sum – 15 m).

Sursa foto

Nu ştiu de ce am avut impresia total eronată că în patru zile poţi face şi trasee prin parcul naţional, şi rafting şi canyoning şi hydrospeed şi…. clar e că am exagerat cu entuziasmul şi cum strugurii erau foarte acri, am lăsat parcul pe de-a-ntregul pentru următoarea ocazie. Dacă m-aş fi oprit să fac doar un schimb de priviri cu Soca, pentru ca apoi să fac cale-ntoarsă după o oră, cred că m-aş fi aruncat direct în el de ciudă…

Sursa foto

– Traseul “follow the underground Pivka river” parte a programului parcului Scokjan, vizita speo a peşterilor Pivka,Neagră şi Otok (parte a reţelei subterane care leagă Postojna de Predjama). Dar mai cu seamă, o plimbare de 4 ore cu barca în peştera Krizna, de-a lungul râului de smarald.

Sursa foto

– Kamnik, la 20 de km de capitală, este unul dintre cele mai vechi oraşe slovene, poziţionat la baza Alpilor Kamnik şi despre care se aude că are un castel absolut încântător. Vine la pachet cu Parcul Regional al Alpilor Kamnik şi Savinja, care înseamnă poduri naturale, văi subalpine, trasee tematice, carst montan,chei,cascade şi peşteri.

– În zona Postojna se întinde Parcul Regional Notranjska, cu al său lac Cerknica, cel mai mare lac intermitent al Europei (cu apariţii şi dispariţii ciclice, schimbând total peisajul zonei în funcţie de sezon).

– Valea râului Krka, la 69 de km de Ljubljana, este înţesată de castele pitoreşti şi se distinge prin orăşelul medieval Kostanjevica na Krki,castelul Otocec,resortul termal Terme Catez şi castelul Mokrice.

– Novo Mesto, pentru cele două spa-uri: Dolenjske Toplice şi Smarjeske Toplice. După o zi de ski, meriţi o relaxare într-unul din resorturile termale pe care şi ungurii ar fi invidioşi.

– Celje este al treilea oraş sloven ca mărime şi este renumit pentru resorturile de welness Dobrna,Topolsica,Lasko,Rogaska Slatina şi Olimia.

– Ptuj este cel mai vechi oraş al ţării şi merită o vizită pentru castel şi pivniţa care găzduieşte cel mai mare carnaval al Sloveniei – Kurentovanje.

– Kranjska Gora (84 km de Ljubljana) este situată la marginea Parcului Naţional Triglav şi este staţiunea cea mai populară în rândul sportivilor, în special iarna.

Sursa foto

– Ferma de lipiţani de la Lipica. În ziua în care programezi vizita la canionul Skocjan, fă un ocol de doar 13 km ca să ajungi la herghelia de la Lipica. Este una dintre cele mai vechi crescătorii de lipiţani din lume şi locul de naştere al armăsarului.

Tradiţia creşterii şi împerecherii s-a păstrat de peste 400 de ani, când arhiducele Charles de Habsburg a pus bazele unei herghelii regale în regiunea Karst, în 1580. În 1960 s-a înfiinţat Şcoala Clasică de Echitaţie, iar în prezent sunt disponibile programe de dresaj şi echitaţie (inclusiv terapeutică), este pus la dispoziţie un teren de golf şi există un hotel, un restaurant, un muzeu al lipiţanilor şi un alt muzeu, dedicat colecţiilor de căruţe şi caleşti.

– Logarska Dolina este o zonă glaciară alpină, la 70 de km de Ljubljana, recomandată de gazde că fiind localitatea de munte cu ferme, la poalele Alpilor Kamnik şi Savinja,desprinsă din “Heidi,fetiţa munţilor”.

Este încântarea montaniarzilor şi desfătarea amatorilor de cascade; există trasee amenajate care poartă spre cascada Palenk şi cascada Rinka, una dintre cele mai înalte căderi de apă ale Sloveniei (90m).

Un simplu google image search a fost suficient cât să ne convingă, însă timpul limitat ne-a tăiat din avânt şi am trecut-o pe bucket list pentru o altă dată.

– La nici 60 de km de Ljubljana se află una din cele trei premiante de pe lista UNESCO, alături de Skocjan şi de casele suspendate preistorice din zona Ljubljansko barje (numite şi case-piciorong, există urmele a 111 astfel de case, răspândite în 6 ţări din jurul Alpilor. Au fost construite între anii 5.000 şi 500 i.Hr., în zonele mlăştinoase din jurul râurilor, pe piloni de lemn extrem de bine conservaţi în timp,având scopul de a proteja chiriaşii împotriva inundaţiilor).

Cea de-a treia câştigătoare la categoria “patrimoniu mondial” este fosta mină de mercur de la Idrija,unde mercurul era extras din 1490.

– De ce nu – sky diving, un zbor cu parapanta sau cu balonul cu aer deasupra Alpilor Julieni sigur o să-ţi asigure suficient material de lăudat..pardon, povestit nepoţilor.

Pe lângă toate astea, am mai adunat câteva broşuri groase, culese de la faţa locului, pline cu idei de trasee, fie de aventură, fie ale castelelor şi fermelor din zona alpină, trasee pentru familii cu copii,tematice, de echitaţie, apicultură, cicloturism sau dedicate sporturilor de iarnă, răspândite pe întreg cuprinsul ţării şi având toate detaliile de care cineva ar avea nevoie. Volumul de informaţie este copleşitor şi imposibil de rezumat pentru un articol. Dar, dacă cuiva i-ar fi de folos să afle mai multe, e de ajuns să-mi scrie 🙂

Turistul care ajunge în Slovenia este un turist informat. Asta pentru că oficiul de turism al Sloveniei are unul dintre cele mai bine puse la punct site-uri de prezentare şi promovare turistică. Există centre de informare turistică (funcţionale şi cu personal bine pregătit chiar), există trasee marcate, rute pentru ciclişti, drumuri ale vinului (surprinzător şi practicabile), panouri informative,rangeri în parcuri care te ghidează şi îţi explică,indicatoare şi semnalizatoare care trag omul de mână şi mai că n-au gură să strige “vino de mă vizitează, uite ce fain arăt”.

Pentru prima oară, am fost copleşită de atâtea hărţi,broşuri şi pliante pe care simţeam că trebuie neapărat să le citesc; să mai văd o poză de efect, să mai descopăr o poveste interesantă…n-am reuşit nici până azi să epuizez toate materialele, m-am enervat de cât de multe sunt şi cât de bine arată.

La noi, toate obiectivele turistice par fantomă. Ca să găseşti vreo informaţie utilă despre o atracţie, răsfoieşti bloguri şi citeşti ore pe forumuri, poate poate găseşti destule detalii cât să-ţi pui la cale un plan. Regiunile nu au website-uri bine structurate, navigarea e greoaie, datele puţine sau lipsă, dacă îndrăzneşti să foloseşti plugin-ul de limbă străină primeşti mesaje de eroare. Nu avem un site de promovare unitară, care să reunească cele mai reprezentative puncte de interes şi să le ambaleze cum nu se poate mai atrăgător, ca să găsească turistul ce caută, să-şi bucure ochii şi să simtă impulsul de a caută primele bilete de avion disponibile spre o ţară obscură, numită România. Promiţătoare, dar dezinteresată total de o valorificare pe măsură.

Oricât ai vrea să-ţi vorbeşti ţara de bine, cu instrumentele pe care le ai la dispoziţie, parcă ţi-e şi ruşine să o faci uneori. Am putea sta mai bine că oricare altă vecină, mai puţin dotată turistic, dar mai bine poziţionată ca brand în mentalitatea publicului ţintă. Cred, însă că nu vom ajunge niciodată acolo….

Slovenia este o ţară încadrată la capitolul “diversitate”. Cu greu cred că găseşti atâtea atracţii naturale şi culturale, înghesuite într-o densitate atât de mică. Ljubljana, cu poziţia ei centrală, este punctul perfect de plecare în explorare. Distanţele sunt scurte şi în mai puţin de o oră poţi ajunge pe coastă, în munţi sau în carstul subteran. Trebuie doar să alegi o direcţie şi să te urneşti din drum.

Sfaturi practice:
– Din punct de vedere logistic, am ales transportul cu maşina proprie, avionul până în Ljubljana având de obicei escală în Austria şi un singur bilet costând aproape cât toată benzina pe care am folosit-o pentru a bate în 9 zile cam 3.500 km.

Evident, 4 oameni într-o maşină reduc semnificativ costurile, făcând-o şi mai potrivită pentru o astfel de escapadă, comparativ cu avionul. Bonus, alegi ce ţară vrei să tranzitezi, fiind mult mai flexibil în a include/tăia obiective/oraşe pe listă. Slovenia îmi pare o ţară pretabilă la genul asta de deplasare.

Deşi reţeaua de transport este destul de bine pusă la punct, concentrarea de puncte de interes într-un areal restrâns, face mult mai dificilă bifarea obiectivelor importante fără o maşină la dispoziţie.

– Ruta aleasă a fost Bucureşti-Calafat (înnoptare la Casa Vila Italia,100 lei camera dublă pe noapte)-Bulgaria-Serbia (via Belgrad)-Croaţia (via Zagreb)-Ljubljana. Cu plecare dimineaţa din Calafat şi popas în Zagreb, am ajuns în Ljubljana seară, în jur de 22.00. (850km pe care îi parcurgi în mod normal în 8-9 ore).

Costuri de drum:
Taxa de pod la Calafat a fost 27 lei.

Vigneta o săptămână la bulgari – 5 euro sau 10 leva.Având în vedere distanţa scurtă tranzitată, ne-am gândit să sărim peste acest pas, dar la controlul de vignetă de la graniţa cu Serbia, nu am regretat cei 5 euro cheltuiţi.

Autostrada de la Zajecar (intrare la sârbi) până în Belgrad a costat 4.50 euro. Traversarea la ora de vârf a nodului rutier ce înconjoară capitală Serbiei cere multă răbdare în trafic.

De la Simanovici ridici un nou tichet de autostradă pentru care vei mai plăti încă 3 euro (340 dinari) până la graniţa cu Croaţia.

De la Lipovac (intrarea în Croaţia) până în Zagreb plăteşti 16.23 euro sau 122 kuna.

De la ieşirea din Zagreb, mai faci 10 minute până la intrarea în Slovenia. Pentru cei câţiva km parcurşi, mai plăteşti 6 kuna sau 0.80 euro.

La sloveni în schimb, e totul mult mai simplu şi mai comod, plăteşti 15 euro pentru o vignetă de o săptămână şi rupi autostrăzile de toţi banii în 7 zile.

La următoarea vizită în Slovenia, aş alege un low-cost până în Veneţia, trenul până în Ljubljana şi închiriat maşină din capitală. Pentru retur, aş include o noapte în Veneţia, iniante de zborul spre casă.

Benzina are preţuri similare cu ale noastre şi în Serbia, şi în Croaţia şi în Slovenia sau Bulgaria, aşa că nu te sfii să alimentezi din oricare ţară tranzitată.

Costurile operatorilor locali, care organizează diverse tururi de aventură, prin parcurile naţionale/naturale ale Sloveniei sunt afişate direct pe site-urile proprii, indicaţii găseşti aici, în funcţie de tipul de activitate care te interesează şi de zonă.

Costurile de mâncare şi cazare sunt la fel că în oricare altă ţară europeană, fără a depăşi limitele portofelului de bun simţ. Inutil să recomand ceva anume, având în vedere că oricine apelează astăzi la tripadvisor sau ponturile localnicilor, gusturile sunt diferite, la fel şi bugetul,nevoile,pretenţiile şi aşteptările turiştilor.

  

Atenţie însă la parcări! Deşi în timpul zilei trebuie să dai câteva ture de centru că să găseşti un loc decent une îţi poţi lasă maşina (gratuit, evident), trebuie să respecţi culorile marcajelor: cele albe sunt gratuite, albastru înseamnă parcare plătită la unul din automatele din apropiere şi indică de obicei o staţionare de scurtă durată (costă cam 1 euro pe oră, dar diferă de la zonă la zonă) , iar galbenele sunt rezervate rezidenţilor. Duminica se poate parca gratuit pe oricare culoare, iar sâmbăta după ora 14.00 (în general, sunt şi indicatoare care restricţionează în anumite zone).
În Bohinj am parcat într-un loc unde marcajul albastru nu se vedea, iar indicatoarele lipseau şi ne-am pricopsit cu o amendă de 40 de euro (20 plătibili în maxim 7 zile).

  

  

---

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne imprietenim 🙂